ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7063/2013

Sesizarea instanței de fond Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A.N.O.F.M. a solicitat anularea măsurilor 6, 7 și 9 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010. Pârâta Curtea de Conturi a României a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 7394 din 6 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei A.N.O.F.M. ca neîntemeiată. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că în urma efectuării auditului financiar, Curtea de Conturi a emis Decizia nr. 6/ V din 30 iulie 2010 care la pct. 6, 7 și 9 a stabilit următoarele măsuri în sarcina ordonatului de credite: - pct. 6: Actualizarea organigramei și a statului de personal cu numărul de funcții de conducere aprobat prin lege. Dispunerea de măsuri pentru recuperarea sumelor plătite în nelegal aferente celor 4 funcții de conducere menținute în plus, în medie, pe anul 2009 - termen de realizare: 31 octombrie 2010; - pct. 7: Recuperarea sumei de 9.938,00 lei și efectuarea viramentelor pe destinațiile prevăzute de legislația în vigoare - termen de realizare: 31 octombrie 2010; - pct. 9: Încadrarea în cuantumul legal admis aferent cheltuielilor de întreținere și chirie a locuințelor de serviciu pentru funcția de președinte cu rang de secretar de stat, și funcția de secretar general - înalt funcționar public. Analiza și recuperarea eventualelor sume plătite nelegal în anul 2009 drept întreținere și chirie pentru locuința de serviciu dată în folosința președintelui și a secretarului general - termen de realizare; 31 octombrie 2010". Reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei,iar prin încheierea din 11 octombrie 2010, Comisia pentru soluționarea contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a României a respins contestația instituției referitoare la măsurile dispuse la pct. 6, 7 și 9 din Decizia nr. 6/ V din 30 iulie 2010. 1. Referitor la măsura nr. 6 din decizie, parata a reținut că în cursul anului 2009 s-a menținut un număr de 4 funcții de conducere (in medie) în plus față de numărul reglementat prin prevederile legale, fiind plătite in mod nelegal salarii in suma de 39.384 lei/an pentru aceste funcții de conducere. Nu s-a realizat actualizarea organigramei si a statului de personal pentru aparatul propriu ca urmare a reducerii numărului funcțiilor de conducere de la 28 la 23, fiind incălcate astfel dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 229/2008 privind masuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice. Curtea a reținut ca prin H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului A.N.O.F.M., cu modificările și completările ulterioare, s-a aprobat inițial un număr de 28 funcții publice de conducere. Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 229/2008: „1) La aprobarea structurii organizatorice a autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală vor fi respectate prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora numărul total al funcțiilor publice de conducere din cadrul fiecărei autorități sau instituții publice, cu excepția funcțiilor publice de secretar al unității administrativ-teritoriale și de șef al oficiului prefectoral, este de maximum 12% din numărul total al funcțiilor publice, precum și prevederile art. 16 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, respectiv: a) pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuție; b) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 7 posturi de execuție; c) pentru constituirea unei direcții este necesar un număr de minimum 15 posturi de execuție; d) pentru constituirea unei direcții generale este necesar un număr de minimum 25 de posturi de execuție. (2) Autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală și locală au obligația de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție, cu avizul A.N.F.P., în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”. S-a arătat că, în cauză nu a fost operată reducerea prevăzută de O.U.G. nr. 229/2009, aprobată de Legea nr. 144/2009, fiind menținut în continuare numărul de 28 funcții publice de conducere. Reclamanta a arătat că a făcut demersuri pentru modificarea structurii organizatorice a A.N.O.F.M., întocmind în acest sens un proiect de hotărâre de Guvern, pe care l-a transmis M.M.F.P.S. spre avizare, însă acesta nu a fost adoptat și reclamanta a opinat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 229/2009. Un atare punct de vedere nu a fost reținut deoarece eventualele dificultății legate de punerea în executare a dispozițiilor O.U.G. nr. 229/2009 nu justifică concluzia inaplicabilității actului normativ în discuție, față de dispozițiile imperative care instituie în sarcina autorităților publice obligația de a stabili numărul maxim de funcții de conducere în raport de condiționările alin. (1) al art. 3 din același act normativ. Nici lipsa mențiunilor privitoare la identificarea celor 4 funcții de conducere arătate a fi menținute în plus în cursul anului 2009, respectiv cele referitoare la modalitatea concreta de determinare a debitului constituit la bugetul asigurărilor pentru șomaj, nu constituie argumente valabile pentru anularea actului în discuție. Pe de o parte, a arătat instanța de fond, este sarcina instituției să identifice funcțiile de conducere menținute în plus, în condițiile în care președintele A.N.O.F.M. a stabilit statul de funcții pentru anul 2009, identificând practic 23 de funcții de conducere. Pe de altă parte, în raport de această identificare, va fi posibil și un calcul exact al prejudiciului, cuantificarea efectuată de către echipa de auditori publici externi ai Curții de Conturi a României fiind doar unul estimativ, ca urmare a verificării prin sondaj a statelor de plată cu salariile aferente anului 2009. 2. Referitor la măsura nr. 7 din Decizie - "Recuperarea sumei de 9.938,00 lei și efectuarea viramentelor pe destinațiile prevăzute de legislația în vigoare" - Curtea de Conturi a României a reținut că suma totală de 9938 lei, reprezentând contribuții individuale aferente drepturilor bănești plătite in baza sentinței civile nr. 371/2008, nu a fost reținută și virată pe destinațiile legale, încălcându-se astfel următoarele dispoziții legale: - art. 22 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale; - art. 215 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății; - art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă. Pârâta a constatat că prin sentința civilă nr. 371 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, instanța de judecată a obligat A.N.O.F.M. să plătească drepturi bănești în cuantum de 60.226 lei unui salariat, care a decedat în luna iunie 2009. Pentru aceste drepturi bănești a fost reținut și virat numai impozitul de 16%, fără a se calcula, reține și vira contribuții individuale în sumă de 9.938 lei, reprezentând: a) contribuția de asigurări sociale în sumă de 6.324 lei; b) contribuția pentru asigurările sociale de sănătate în sumă de 3.313 lei; c) contribuția individuală pentru șomaj în sumă de 301 lei. Împrejurarea invocata de către reclamanta in sensul ca sumele la plata cărora a fost obligată prin hotărârea judecătoreasca amintită au fost achitate efectiv la un moment ulterior aceluia la care cel care le-a obținut a decedat, a fost apreciată de către instanța de fond ca irelevantă, câtă vreme dispozițiile legale stabilesc în mod neechivoc obligația angajatorului de calculare si virare lunara a contribuțiilor individuale in discuție.

Cât privește măsura de la pct. 9 din decizie, echipa de control a Curții de Conturi a României a constatat că, în perioada ianuarie-decembrie 2009, A.N.O.F.M. a decontat cheltuieli de întreținere și chirie a locuințelor de serviciu în sumă totală de 54.7479 lei, mai mare decât cuantumul legal admis. Suma totală de 54.747,9 lei se compune din: a) 28.616,2 lei pentru funcția de președinte ai A.N.O.F.M., cu rang de secretar de stat; b) 26.131,7 lei pentru funcția de secretar general al A.N.O.F.M. - înalt funcționar public. S-a apreciat că au fost încălcate dispozițiile: - art. 2 din H.G. nr. 268/2009 privind modificarea dispozițiilor unor acte normative, prin care se modifică art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 69/2005 pentru stabilirea unor măsuri privind cazarea și transportul persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică: "Ordonatorii principali de credite bugetare sunt autorizați să aprobe plata din bugetul instituțiilor pe care le conduc a unei sume forfetare pe lună, pe bază de documente justificative, către persoanele care ocupă funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, pentru suportarea cheltuielilor de cazare în municipiul București, altele decât miniștrii și asimilații acestora, pentru care se asigură plata cheltuielilor de cazare pentru spațiul deținut pe baza contractului de închiriere avizat și înregistrat în condițiile legii " - art. 4 din H.G. nr. 268/2009 privind modificarea dispozițiilor unor acte normative, prin care se modifică art. 46 din H.G. nr. 341/ 2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici: "(1) Înaltul funcționar public are dreptul, ca urmare a realizării mobilității în altă localitate decât cea de domiciliu, la următoarele: a) locuință de serviciu corespunzătoare sau o sumă forfetară, pe bază de documente justificative, stabilită prin ordin al ordonatorului de credite, fără a se depăși 1.200 lei pe lună, cu încadrarea în bugetul autorității publice respective (...)." Reclamanta a contestat aplicabilitatea textelor legale pretins a fi fost încălcate prin decizia nr. 6/V/30 iulie 2010, pe considerentul ca textul art. 4 din H.G. nr. 268/2009 face referire la ipoteza mobilității înaltului funcționar public, instanța de fond a arătat că prin încheierea din 11 octombrie 2010, prin care a fost soluționată contestația împotrivă deciziei anterior menționate, s-a apreciat în mod judicios ca decontarea cheltuielilor in discuție se realizează în baza O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și instituțiile publice. Dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 80/2001,astfel cum acestea se aflau în vigoare în perioada de referința analizata de Curtea de Conturi a României, stabilesc sfera beneficiarilor de locuințe,anume „persoanele care ocupa funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, precum și secretarii generali,directorii generali si persoanele care sunt încadrate pe funcții din cabinetul demnitarului in cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și instituțiilor publice. Președintele A.N.O.F.M. exercita o funcție asimilata funcțiilor de demnitate publica având rang de secretar de stat, conform art. 14 alin. (2) din H.G. nr. 1610/2006 privind aprobarea Statutului A.N.O.F.M. Potrivit art. 3 din O.G. nr. 80/2001: „(1) Locuința de serviciu se pune la dispoziție beneficiarului, complet dotată, inclusiv cu mobilier. Chiria, cheltuielile de întreținere a locuințelor de serviciu și amortizarea bunurilor din dotarea acestora, inclusiv a mobilierului, se asigură de instituțiile publice în care își desfășoară activitatea beneficiarii, în limita unei sume de 18.600 lei anual. Cuantumul acestei sume poate fi modificat prin hotărâre a Guvernului În speță, atât președintele, cât și secretarul general al A.N.O.F.M. au beneficiat de locuințe de serviciu, depășind în mod evident plafonul impus de dispozițiile legale anterior citate.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.O.F.M. și a solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii. În motivele de recurs s-a arătat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În legătură cu solicitarea de anulare a măsurii nr. 6 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010, menținută conform lit. a) din Încheierea din 28 din 11 octombrie 2010. Recurenta a arătat că A.N.O.F.M., potrivit art. 4 din Legea nr. 202/2006, ca instanță publică funcționează potrivit prevederilor acestei legi și ale statutului propriu care se aprobă prin H.G., iar structura organizatorică și numărul maxim de posturi se stabilesc prin statutul propriu. Până în anul 2009, în cadrul A.N.O.F.M. au funcționat 13 direcții, dar prin art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 229/2008 s-a instituit în sarcina autorităților și instituțiilor publice din administrația publică centrală și locală obligația de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică și în statele de funcții, de a stabili numărul maxim de funcții publice de conducere și de execuție, cu avizul A.N.F.P., în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe, respectiv de la 5 ianuarie 2009. În raport de aceste dispoziții, recurenta susține că a adoptat măsurile necesare în vederea aducerii la îndeplinire a acestora, respectiv a elaborat proiectul de H.G. pentru modificarea Statutului A.N.O.F.M., proiect care a fost transmis M.M.F.P.S. și înregistrat la 8 februarie 2009. Pentru că proiectul propus nu a fost aprobat prin adresa din 16 septembrie 2009 înregistrată la M.M.F.P.S. la 17 septembrie 2009, s-a revenit la adresa anterioară, iar prin adresa din 14 ianuarie 2010 s-a făcut o nouă revenire. Ulterior, prin adresa din 44 mai 2010, înregistrată la M.M.F.P.S. la 4 mai 2010, recurenta a revenit la adresele anterioare și a solicitat adoptarea proiectului de hotărâre. În raport de acestea, în perioada 01 ianuarie 2009 - 31 decembrie 2009, structura organizatorică a fost cea adoptată conform H.G. nr. 1610/ 2006, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 1550/2008 pentru că, până la sfârșitul anului 2009, nu au intervenit evenimente legislative. Pentru că stabilirea numărului maxim de funcții de conducere conform O.U.G. nr. 229/2008 impune organizarea și desființarea unor compartimente din structura organizatorică a A.N.O.F.M., nu puteau fi emise acte de către conducerea instituției, ci se impunea adoptarea unei hotărâri de guvern, iar persoanele care au exercitat conducerea compartimentelor din apartamentul central al A.N.O.F.M., și-au îndeplinit atribuțiile aferente funcțiilor de conducere potrivit actelor de numire. În mod eronat, susține recurenta, instanța de fond a reținut că aceasta ar fi afirmat că în speță nu ar fi aplicabile dispozițiile O.U.G. nr. 229/2008, ci s-a arătat că recurenta nu are nicio culpă pentru că nu a fost adoptată H.G. prin care să fie modificată H.G. nr. 1610/2006. Referitor la anularea măsurii din Decizia Curții de Conturi din 30 iulie 2010 s-a susținut că la data executării sentinței civile nr. 371/2008, funcționarul public în favoarea căruia instanța de fond a dispus acordarea drepturilor bănești restante față de care s-ar impune reținerea și virarea contribuțiilor individuale de asigurări sociale, de asigurări sociale de sănătate, precum și de șomaj, era decedat și nu mai deținea calitatea de angajat al A.N.O.F.M. și statutul de asigurat. Deși intimata a reținut încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, ale art. 215 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, recurenta a arătat că raportul de serviciu încetează de drept la data decesului funcționarului public, potrivit art. 98 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 118/1999, iar conform art. 5 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 19/2000, sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă și funcționari publici. Pentru că A.N.O.F.M. nu mai avea, la data executării sentinței civile nr. 371/2008, calitatea de angajator față de o persoană decedată, nu îi incumba nicio obligație de calculare și virare a contribuțiilor la asigurările sociale, ci numai obligația plății impozitului pe venit în cotă de 16%. În privința solicitării de anulare a măsurii nr. 9 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010, recurenta a arătat că prin art. 2 din H.G. nr. 268/2009 a fost modificat art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 69/2005 și adăugat art. 4 și art. 5 din același act normativ. În temeiul art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 69/2005, ordonatorii principali de credite bugetare sunt autorizați să aprobe plata din bugetul instituțiilor pe care le conduc a unei sume forfetare pe lună, pe bază de documente justificative, către persoanele care ocupă funcții de demnitate publică numite sau funcții asimilate funcțiilor de demnitate publică, pentru suportarea cheltuielilor de cazare în municipiul București, altele decât miniștrii și asimilații acestora, pentru care se asigură plata cheltuielilor de cazare pentru spațiul deținut pe baza contractului de închiriere avizat și înregistrat în condițiile legii. La alin. (3) au fost reglementate excepțiile, respectiv că nu beneficiază de prevederile alin. (1) persoanele care au domiciliul în București și nici persoanele cărora le sunt atribuite efectiv locuințe de serviciu potrivit prevederilor O.U.G. nr. 80/2001, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 717/2001. În temeiul art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 341/2007, înaltul funcționar public are drepturi ca urmare a realizării mobilității în altă localitate decât cea de domiciliu. Atât președintele A.N.A.O.F.M. cât și secretarul general A.N.O.F.M. beneficiau de locuințe de serviciu în condițiile O.U.G. nr. 80/2001, iar recurenta a arătat că prevederile art. 2 din H.G. nr. 268/2009, indicate de Curtea de Conturi ca fiind nerespectate de către aceasta, nu sunt incidente în cauză și că prevederile art. 4 din H.G. nr. 268/ 2009 nu sunt incidente în situația înaltului funcționar public ce exercita funcția de secretar general al A.N.O.F.M. în perioada avută în vedere în Decizia nr. 6/ V din 30 iulie 2010, ci numai în situația realizării mobilității înaltului funcționar public în altă localitate decât cea de domiciliu. S-a solicitat să se observe că dispunerea măsurii prevăzute la pct. 9 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010 s-a efectuat față de încălcarea prevederilor art. 2 și ale art. 4 din H.G. nr. 268/2009, dispoziții care nu sunt aplicabile în cauză. Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii formulate de A.N.O.F.M. și a anulării măsurilor nr. 6, 7 și 9 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010, menținute conform lit. a) din Încheierea din 11 octombrie 2010 prin care a fost respinsă, în parte, contestația formulată de A.N.O.F.M.M. împotriva măsurilor nr. 6, 7, 8 și 9 din decizia invocată. Intimata Curtea de Conturi a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente: În fața instanței de fond au fost contestate măsurile 6, 7 și 9 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010 ce au fost menținute prin Încheierea din 11 octombrie 2010 a Curții de Conturi. În legătură cu măsura nr. 6 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010, criticile din recurs sunt nefondate. Potrivit acestei măsuri, s-a dispus „actualizarea organigramei și a statutului de personal cu numărul de funcții de conducere aprobat prin lege. Dispunerea de măsuri pentru recuperarea sumelor plătite în mod nelegal aferentă celor 4 funcții de conducere menținute în plus, în medie, pe anul 2009” și a avut ca termen de realizare - 31 octombrie 2010. Inițial, prin H.G. nr. 1610/2006 a fost aprobat Statutul A.N.O.F.M., dar modificat prin H.G. nr. 1559/2008, iar pentru anul 2009 ca urmare a modificărilor, în cadrul aparatului propriu al recurentei au fost prevăzute 13 direcții, cu un număr de 28 funcții publice de conducere. Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 229/2009 privind măsuri pentru reducerea unor cheltuieli la nivelul administrației publice, aprobată prin Legea nr. 144/2009, numărul posturilor de conducere a fost redus la 23. Cu toate acestea, la nivelul A.N.O.F.M. - aparatul propriu, au fost plătite tot 28 funcții de conducere, deși pentru anul 2009, în Legea nr. 19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2009 au fost aprobate și finanțate tot 23 de funcții de conducere. În motivele de recurs, ca și în fața instanței de fond, recurenta a prezentat demersurile pe care le-a făcut pentru modificarea Statutului A.N.O.F.M. în cursul anului 2009 printr-o hotărâre a guvernului și a invocat faptul că nu are nicio culpă pentru neadoptarea unei hotărâri de modificare a H.G. nr. 1610/2006. Însă, nu prezintă relevanță faptul că recurenta a făcut demersuri pentru modificarea H.G. nr. 1610/2006, demersuri care s-au materializat abia în 2010, deoarece în art. 3 din O.U.G. nt.229/ 2008 s-a stabilit obligația pentru autoritățile și instituțiile publice din administrația publică centrală și locală, de a face modificările în structura organizatorică și în statele de funcții, în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ, prin stabilirea numărului maxim de funcții publice de conducere și de execuție. De asemenea, în Legea nr. 19/2009 privind bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, pentru A.N.O.F.M. - aparatul propriu, au fost aprobate și finanțate 23 funcții de conducere. De altfel, prin H.G. se stabilește structura organizatorică a A.N.O.F.M., dar statul de funcții a fost aprobat pentru anul 2009 de către Președintele A.N.O.F.M. și au fost incluse 23 funcții de conducere. Referitor la anularea măsurii nr. 7 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010, criticile din recurs sunt tot nefondate. Recurenta susține că nu se impune reținerea și virarea contribuțiilor individuale de asigurări sociale, de asigurări sociale de sănătate și șomaj, deoarece persoana care era beneficiară a drepturilor bănești stabilite prin hotărâre judecătorească era decedată și nu mai deținea calitatea de angajat al A.N.O.F.M. și nici statutul de asigurat. În raport de aceste susțineri nu se justifică de ce recurenta a calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale, de asigurări de sănătate ce revin angajatorului și de ce a plătit impozitul pe venit. Susținerile recurentei sunt nefondate întrucât pentru drepturile salariale obținute în baza unor hotărâri judecătorești, potrivit C. fisc., este obligatorie plata contribuțiilor de asigurări sociale, a contribuțiilor de asigurări de sănătate și șomaj, atât de către angajator cât și de angajat. Faptul că persoana care a obținut acele drepturi salariale, la momentul executării hotărârii judecătorești este decedată, nu duce la exonerarea de plata contribuțiilor conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, art. 215 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 și art. 27 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, având în vedere că acele sume reprezintă drepturi salariale care au fost dobândite pentru că nu au fost plătite de către angajator dar ele vizează o perioadă în care persoana avea calitatea de funcționar public, calitate în care era obligatorie plata contribuțiilor individuale prin reținerea și virarea lor de către angajator, dar și de angajat. În privința măsurii nr. 9 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/ V din 30 iulie 2010, susținerile recurentei sunt nefondate. Prin această măsură s-a dispus de către organele de control încadrarea în cuantumul legal admis aferent cheltuielilor de întreținere și chirie a locuințelor de serviciu pentru funcția de președinte cu rang de secretar de stat și funcție de secretar-general, înalt funcționar public, deoarece echipa de control a constatat că în perioada ianuarie - decembrie 2009, A.N.O.F.M. a decontat cheltuieli de întreținere și chirie a locuințelor de serviciu în cuantum de 54.747,9 lei, mai care decât cuantumul legal admis. Chiar organele de control ale Curții de Conturi au recunoscut dreptul Președintelui A.N.O.F.M. și a secretarului general al A.N.O.F.M. de a beneficia de decontarea cheltuielilor de întreținere și chirie a locuințelor de serviciu, dar ce s-a considerat greșit acordat a fost cuantumul. Trebuie subliniat că chiar recurenta a precizat, în cadrul motivelor de recurs, faptul că atât Președintele A.N.O.F.M. cât și secretarul general al A.N.O.F.M., beneficiau de locuințe de serviciu în condițiile O.U.G. nr. 80/2001, deși numai Președintele A.N.O.F.M. deținea o funcție asimilată funcției de demnitate publică. În cazul Președintelui A.N.O.F.M., pentru că beneficia de locuință de serviciu în baza O.U.G. nr. 80/2001, erau aplicabile dispozițiile art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2001, respectiv i se puteau deconta cheltuieli de întreținere în limita sumei de 18.600 lei anual. În privința Secretarului general A.N.O.F.M., deși în motivele de recurs se invocă faptul că art. 4 din H.G. nr. 268/2009 nu ar fi incidente pentru această funcție pentru că nu s-a realizat mobilitatea înaltului funcționar public, la dosar nu au fost depuse dovezi care să susțină această împrejurare. În aceste condiții, se consideră că stabilirea cuantumului de 1.200 lei pe lună, prevăzută de art. 46 alin. (1) din H.G. nr. 341/2007, astfel cum a fost modificat prin art. 4 din H.G: nr. 268/2009, a fost corectă. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca nefondat.