ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6141/2013

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin decizia nr. 30 din 14 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant S.E., împotriva sentinței civile nr. 859 din 12 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 42101/3/2009, în contradictoriu cu intimații-pârâți: SC N.P.C. SA, prin Administrator Judiciar SC C. SPRL, Grupul Școlar Industrial „M.E.", Casa de Pensii a Municipiului București, Ministerul Muncii Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Educației Cercetării și Inovării și SC O.P.

SA. Împotriva acestei decizii a declarat din nou recurs reclamantul S.E., iar prin decizia nr. 5757 din 30 noiembrie 2011, recursul declarat în cauză a fost respins ca inadmisibil. Împotriva deciziei nr. 5757 din 30 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S.E. a formulat contestație în anulare. Prin decizia nr. 3741 din 25 septembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată de S.E. împotriva Deciziei nr. 5757 din 30 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut în esență că soluția instanței de recurs fiind de respingere a recursului ca inadmisibil, este evident că problema examinării motivelor de casare invocate nu mai putea fi abordată, neputând fi reținută ca temei al contestației în anulare.

2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare S.E., criticând soluția instanței ca netemeinică, nelegală și neconstituțională. În motivarea contestației s-au indicat, ca temei de drept, dispozițiile art. 317 alin. (1), (2) și alin. (3), art. 318 alin. (1) din C. proc. civ., iar în fapt, s-a susținut că recursul a fost soluționat cu lipsă de procedură, instanța de recurs pronunțând o hotărâre nelegală. 2. Decizia instanței sesizată cu contestația în anulare Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele contestației în anulare formulate, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare, pentru considerentele ce urmează: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc.

civ. și poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Conform regulilor impuse în art. 317 C. proc. civ., acest motiv poate fi invocat pe calea extraordinară de retractare numai dacă nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului ori dacă a fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond. Reglementând contestația în anulare specială, art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Or, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată în soluționarea unei contestații în anulare ce avea ca obiect o hotărâre irevocabilă privind respingerea unui recurs ca inadmisibil. Prin urmare, hotărârea contestată, nu poate fi susceptibilă de „retractare" (efectul urmărit de parte prin exercitarea acestei căi extraordinare de atac), întrucât nu se circumscrie niciunei ipoteze a prevederilor legale arătate. Față de considerentele arătate, Înalta Curte constată că cererea contestatorului nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de C. proc. civ., motiv pentru care urmează să respingă contestația în anulare ca inadmisibilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 3741 din 25 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2013.