ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6141/2013

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 30 din 14 ianuarie 2011

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant S.E., împotriva sentinței

civile nr. 859 din 12 martie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a

IX-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 42101/3/2009, în contradictoriu

cu intimații-pârâți: SC N.P.C. SA, prin Administrator Judiciar SC C. SPRL, Grupul

Școlar Industrial „M.E.", Casa de Pensii a Municipiului București, Ministerul

Muncii Familiei și Protecției Sociale, Ministerul Educației Cercetării și Inovării

și SC O.P. SA.

Împotriva acestei decizii a declarat din

nou recurs reclamantul S.E., iar prin decizia nr. 5757 din 30 noiembrie 2011, recursul

declarat în cauză a fost respins ca inadmisibil.

Împotriva deciziei nr. 5757 din 30 noiembrie

2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, S.E. a formulat contestație în anulare.

Prin decizia nr. 3741 din 25 septembrie

2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins contestația în anulare formulată

de S.E. împotriva Deciziei nr. 5757 din 30 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a

reținut în esență că soluția instanței de recurs fiind de respingere a recursului

ca inadmisibil, este evident că problema examinării motivelor de casare invocate

nu mai putea fi abordată, neputând fi reținută ca temei al contestației în anulare.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație

în anulare S.E., criticând soluția instanței ca netemeinică, nelegală și neconstituțională.

În motivarea contestației s-au indicat,

ca temei de drept, dispozițiile art. 317 alin. (1), (2) și alin. (3), art. 318

alin. (1) din C. proc. civ., iar în fapt, s-a susținut că recursul a fost soluționat

cu lipsă de procedură, instanța de recurs pronunțând o hotărâre nelegală.

în anulare

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând

motivele contestației în anulare formulate, în raport cu decizia atacată și dispozițiile

legale incidente în cauză, va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare, pentru

considerentele ce urmează:

Contestația în anulare este o cale extraordinară

de atac, de retractare, iar motivele pentru care poate fi exercitată sunt expres

și limitativ prevăzute de art. 317 - 318 din C. proc. civ. și poate fi exercitată

numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege.

Conform regulilor impuse în art. 317 C.

proc. civ., acest motiv poate fi invocat pe calea extraordinară de retractare numai

dacă nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului ori dacă a fost invocat

prin cererea de recurs, dar instanța l-a respins pentru că avea nevoie de verificări

de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.

Reglementând contestația în anulare specială,

art. 318 C. proc. civ. prevede că hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate

prin această cale extraordinară de atac când dezlegarea dată este rezultatul unei

erori materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau

de casare.

Or, hotărârea împotriva căreia s-a exercitat

calea de atac a contestației în anulare a fost pronunțată în soluționarea unei contestații

în anulare ce avea ca obiect o hotărâre irevocabilă privind respingerea unui recurs

ca inadmisibil.

Prin urmare, hotărârea contestată, nu poate

fi susceptibilă de „retractare" (efectul urmărit de parte prin exercitarea

acestei căi extraordinare de atac), întrucât nu se circumscrie niciunei ipoteze

a prevederilor legale arătate.

Față de considerentele arătate, Înalta

Curte constată că cererea contestatorului nu îndeplinește condițiile de admisibilitate

prevăzute de C. proc. civ., motiv pentru care urmează să respingă contestația în

anulare ca inadmisibilă.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de S.E. împotriva deciziei nr. 3741 din 25 septembrie

2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și

fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2013.