ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4451/2012

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 901 din 14 decembrie 2010 Tribunalul Vrancea, secția civilă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta B.N. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reținând că prin constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) Teza I din Legea nr. 221/2009, ca urmare a emiterii Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, cererea reclamantei a devenit lipsită de temei juridic. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.

Prin decizia nr. 264/R din 20 aprilie 2011 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a admis recursul, a modificat sentința atacată, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul la plata sumei de 6.000 euro - echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat prin condamnarea cu caracter politic a defunctului B.C., soțul reclamantei.

Pentru a decide astfel, Curtea de Apel a reținut că acțiunea reclamantei a fost formulată ulterior pronunțării Deciziei nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, această decizie urmând a fi aplicată doar cererilor înregistrate după 21 octombrie 2010, că la data formulării acțiunii reclamanta avea o speranță legitimă în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și că o recunoaștere a caracterului politic al condamnării fără acordarea de despăgubiri ar fi discriminatorie pentru reclamantă față de persoanele care au obținut despăgubiri în situații similare, aspect ce contravine dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii atacate, recalificarea căii de atac și rejudecarea cauzei, cu consecința acordării daunelor morale în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată.

A invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1, 5, 7 și 9 C. proc. civ. A susținut că în mod greșit instanța a calificat calea de atac promovată drept recurs, fără a pune acest aspect în discuția părților, astfel încât a fost încălcat principiul disponibilității. A apreciat că singurul remediu efectiv în această cauză, pentru a garanta dreptul părții la un proces echitabil, este casarea deciziei atacate și rejudecarea căii de atac, prin aplicarea directă a dispozițiilor convenționale ale art. 6 parag. 1 din Convenție.

A criticat decizia atacată deoarece a creat premisele discriminării în aplicarea legii, în sensul că persoane care au introdus cerere în același timp cu reclamanții, sub imperiul vechii legii, au obținut hotărâri irevocabile beneficiind de două căi de atac, că nu există niciun argument juridic, moral ori de altă natură care ar putea justifica obținerea de către unui cetățeni a unor sume ce reprezintă o despăgubire echitabilă, iar de către alții a unor sume derizorii și de multe ori umilitoare raportat la suferințele îndurate. Examinând recursul în raport de excepția de inadmisibilitate invocată din oficiu, în aplicarea dispozițiilor art. 137 alin. (1) coroborate cu dispozițiile art. 299 C. proc.

civ., Înalta Curte urmează a-l respinge ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept.

Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului”, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același Cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”. Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

O asemenea concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, or, cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac. Art. XIII pct. 1 din Legea nr. 202/2010 a suprimat calea de atac a apelului în litigiile întemeiate pe Legea nr. 221/2009, statuând că „hotărârea pronunțată potrivit alin. (4) este supusă recursului, care este de competența Curții de Apel”. Hotărârea primei instanțe a fost pronunțată la data de 14 decembrie 2011, devenind astfel incident în cauză art. XXVI din Legea nr. 202/2010, conform căruia modificările și completările aduse Legii nr. 221/2009 prin actul normativ arătat „(…) se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță, dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

Cum normele de procedură sunt de imediată aplicare, iar în cauză, la data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, nu se pronunțase o hotărâre care să tranșeze litigiul dedus judecății, rezultă că singura cale de atac ce se poate exercita împotriva hotărârii de primă instanță, potrivit dispozițiilor legale anterior citate, este aceea a recursului, soluționat de Curtea de Apel Galați prin decizia civilă nr. 264/R din 20 aprilie 2011. Având în vedere că hotărârea de soluționare a recursului este irevocabilă, în condițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., recursul declarat împotriva ei este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare. Susținerile recurentei-reclamante, conform cărora prezenta cale de atac este admisibilă, ca urmare a faptului că instanța de recurs nu a pus în discuția părților calificarea căii de atac și că a fost încălcat principiul disponibilității, nu pot fi primite.

Așa cum rezultă din cererea aflată la dosarul Curții de Apel, chiar reclamanta și-a intitulat calea de atac „recurs”, formulat în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., prin concluziile scrise din același dosar, a făcut referiri exprese la recursul declarat, iar în concluziile formulate prin apărător la 20 aprilie 2011 a solicitat admiterea recursului. Așadar, instanța nu a avut de recalificat o cale de atac, situație în care această calificare ar fi trebuit, într-adevăr, pusă în discuția părților, fără ca prin aceasta un al doilea recurs să devină admisibil, ci chiar reclamanta a fost cea care a uzat de calea de atac prevăzută de legea în vigoare. Nu poate fi primită nici critica referitoare la crearea unui tratament discriminatoriu față de persoane care au introdus o cerere similară în același timp cu reclamanta.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru toate aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta B.N. împotriva deciziei nr. 264R din 20 aprilie 2011 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012.