ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 317/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta Asociația Sportivă "F.C.M." Bacău a solicitat anularea

următoarelor acte: Raportul de inspecție fiscală nr. F-BC-6 din 7 ianuarie

2011, Decizia nr. F-BC-7 din 7 ianuarie 2011, Decizia nr. F-BC-8 din 7 ianuarie

2011, emise de pârâta A.N.A.F. - D.G.F.P. Bacău, precum și suspendarea

executării acestor acte administrativ-fiscale, până la pronunțarea hotărârii.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că organul fiscal nu a avut în vedere faptul că există o

diferență între veniturile cu caracter salarial, care generează obligația

angajatorului de a achita obligațiile fiscale aferente impuse de C. fisc., și

obligațiile fiscale stabilite de către intimată, ca urmare a unor venituri

rezultate din convenții civile sau/și contracte de performanță sportivă.

De asemenea, a arătat

că obligațiile fiscale reținute în sarcina sa au fost în mod greșit calculate

și a propus efectuarea unei expertize contabile pentru a se verifica

legalitatea și corectitudinea sumelor menționate în deciziile de impunere

contestate.

În susținerea cererii

de suspendare a executării actelor administrative contestate a arătat că, în

momentul în care se notifică/se constată înregistrarea de datorii către

autoritățile fiscale, echipele în cauză sunt retrogradate în diviziile

inferioare/dezafiliate, chiar dacă nu sunt declarate în insolvență/lichidare.

de apel

Curtea de Apel Bacău,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr.

119 din 29 mai 2012, a respins acțiunea formulată de reclamanta Asociația

Sportivă "F.C.M." Bacău în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Bacău ca

nefondată și cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a constatat că reclamanta a fost supusă

verificării pe mai multe aspecte financiar-contabile pentru perioada 1 iulie

2005 - 31 decembrie 2008.

Instanța de fond a

reținut că reclamanta nu a făcut nicio referire la actele normative menționate

în Raportul de inspecție fiscală și Decizia de respingere a contestației,

respectiv Legea nr. 571/2003; Legea nr. 19/2000; H.G. nr. 44/2006; Legea nr.

346/2002; O.G. nr. 92/2003; H.G. nr. 784/2005; Legea nr. 200/2006; Legea nr.

387/2007; O.U.G. nr. 58/2005. Toate aceste acte normative prevăd obligațiile

reclamantei de a plăti impozitele, precum și contribuția de asigurări sociale

reținute de la asigurați, pentru accidente de muncă și boli profesionale și

șomaj, neexistând nicio prevedere conform căreia, în cazul unei convenții

civile, angajatorul nu ar avea aceste obligații fiscale.

De asemenea, instanța

de fond a respins cererea de suspendare a executării actelor

administrativ-fiscale contestate, ca rămasă fără obiect, față de împrejurarea

că litigiul a fost soluționat pe fond.

înfățișate de reclamanta Asociația Sportivă F.C.M. Bacău

Împotriva Sentinței

nr. 119/2012, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen reclamanta Asociația

Sportivă F.C.M. Bacău, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului reclamanta arată că deși instanța de fond enumeră toate apărările

sale în preambulul hotărârii, inclusiv pe cele referitoare la aplicarea cu

prioritate a prevederilor speciale, derogatorii de la dreptul comun reprezentat

de C. fisc., mai precis aplicarea art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000

și a dispozițiilor pct. 20 alin. (1) lit. d) din Ordinul M.M.S.S. nr. 340/2001,

ajunge la concluzia că nu s-ar fi indicat prevederile legale ce ar scuti

angajatorul de plata obligațiilor fiscale menționate în raportul de inspecție

fiscală, în cazul convențiilor civile.

Instanța de fond

concluzionează în două fraze că nu există nicio prevedere legală conform căreia

angajatorul nu ar avea obligațiile fiscale mai sus amintite, în cazul unei

convenții civile, prevederile legale invocate în cuprinsul contestației fiind

ignorate cu desăvârșire.

În consecință,

solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare cu dispoziția expresă ca instanța de fond să se pronunțe asupra

sumelor datorate, urmare a administrării unei expertize contabile care să aibă

în vedere calculul efectuat de organele de inspecție fiscală.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

recurată prin prisma criticilor invocate, precum și sub toate aspectele, în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

II.1. Argumente de

fapt și de drept relevante

Reclamanta-recurentă

a supus controlului de legalitate în condițiile art. 218 alin. (2) C. proc.

fisc., Decizia de impunere nr. 7 din 7 ianuarie 2011 și Decizia privind

nemodificarea bazei de impunere nr. 8 din 7 ianuarie 2011, prin care s-au

stabilit obligații fiscale suplimentare aferente perioadei 1 iulie 2005 - 31

decembrie 2008 în cuantum de 61.248 RON (reprezentând contribuția la asigurări

sociale datorată de angajator); 106.591 RON (contribuția de asigurări sociale

reținută de la asigurați); 13.300 RON (reprezentând contribuția de asigurare

pentru accidente de muncă și boli profesionale); 26.907 RON (contribuții de

asigurări pentru șomaj datorate de angajator) și 10.778 RON (contribuția de

asigurări pentru șomaj datorată de asigurați); 541 RON majorări de întârziere

și 330 RON contribuția angajatorilor pentru fondul de garantare la plata

creanțelor sociale; 75.989 RON (reprezentând contribuția la asigurare de

sănătate datorată de angajator) și 72.201 RON (contribuția datorată de

angajați); 7.804 RON (contribuția pentru concedii și indemnizații de la

persoane juridice).

Reclamanta a

contestat legalitatea impunerii fiscale, solicitând administrarea probei cu

expertiza contabilă, solicitare asupra căreia instanța nu s-a pronunțat,

respingând acțiunea cu motivarea că nu există nicio prevedere conform căreia,

în cazul unei convenții civile angajatorul nu ar avea obligațiile fiscale

menționate. A mai precizat instanța că reclamanta nu a indicat un articol de

lege în care s-ar prevede exonerarea de plată în cazul convențiilor civile.

Potrivit

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea pronunțată de

instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost învestită "se dă

în numele legii și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format

convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile

părților".

Respectarea acestei

cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine

instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces

echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului este constantă în a aprecia că dreptul la un

proces echitabil nu poate fi examinat efectiv decât în situația în care

instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și

mijloacelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

În prezenta cauză,

Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate instanța de fond nu

a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de

părți.

De altfel, parcurgând

considerentele hotărârii pronunțate de judecătorul fondului, rezultă că aceasta

reprezintă o preluare a concluziilor Deciziei de impunere nr. F-BC 7 din 7

ianuarie 2011 și nicidecum o exprimare a argumentelor ce au format convingerea

instanței în sensul soluției pronunțate.

În aceste condiții,

este evident că ceea ce legiuitorul a numit "motivele de fapt și de drept

care au format convingerea instanței" nu se regăsesc în considerentele

sentinței recurate, făcând astfel imposibilă exercitarea unui control judiciar

de către instanța de recurs.

Astfel, se apreciază

ca întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. și în

raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis și

hotărârea casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond urmează a analiza punctual atât din perspectiva

susținerilor reclamantei, cât și a apărărilor pârâtelor, toate aspectele de

fond necesare lămuririi situației de fapt, a cadrului legal aplicabil și a

sumelor datorate de recurentă cu titlu de obligații fiscale suplimentare și

accesorii aferente.

Totodată, având în

vedere complexitatea raporturilor juridice deduse judecății, cu ocazia

rejudecării, instanța de fond va pune în discuția părților necesitatea

administrării în cauză a probei cu expertiza contabilă, probă pe care Înalta

Curte o consideră necesară pentru stabilirea cu exactitate a sumelor calculate

cu titlu de obligații suplimentare și a accesoriilor aferente, având în vedere

perioada de timp vizată și multitudinea obligațiilor fiscale și a normelor

legale incidente în cauză.

De asemenea, instanța

de fond va avea în vedere dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, care

prevăd că suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi

solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței pentru anularea

actului atacat, în acest caz instanța putând dispune suspendarea actului atacat

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În aceste condiții,

în mod greșit instanța de fond a apreciat că cererea de suspendare a Deciziilor

nr. F-BC7/2011 și nr. F-BC8/2011 este rămasă fără obiect prin soluționarea

litigiului de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Asociația Sportivă F.C.M. Bacău împotriva Sentinței nr. 119 din 29

mai 2012 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - AZ