ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2106/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2106/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 ianuarie

2013, sub nr. 183/2/2013, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței să constate

calitatea de colaborator al Securității a pârâtului O.M. În motivarea cererii, reclamantul

arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b), art.

3 lit. g), art. 8 lit. o) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2000, pârâtul furnizând

informații către Securitate cu privire la atitudinile potrivnice regimului comunist

ale lui M.T., acesta fiind avertizat de organul de securitate, motivul fiind acela

al „reeducării” cu scopul de al determina să renunțe la ideile sale.

Astfel, pârâtul a fost

recrutat ca agent de către Direcția Regională Deva, sub numele conspirativ „A.M.”

iar prin nota informativă furnizată Securității la data de 14 martie 1968 pârâtul

a transmis Securității că un coleg M.T. are opinii care nu concordau cu exigențele

regimului. Nota informativă a fost raportată la buletin, iar prin nota informativă

din data de 7 octombrie 1968 pârâtul informează din nou Securitatea despre activitatea

colegului său M.T., ținut sub observație o perioadă mai mare de timp.

În esență, pârâtul a arătat

organelor de securitate ca numitul M.T. a criticat politica partidului și Statului

comunist, acesta considerând că ar fi necesar, ca soluție, pentru a se „asigura

o libertate mai mare, existența unui partid de opoziție”.

Ofițerul de legătură,

precizează în nota sa că pârâtul a obținut informațiile ca urmare a sarcinilor primite,

iar pentru viitor, sursa a fost instruită să acționeze „pentru a determina discernământul

cu care M.T. afirmă părerea constituirii unui partid de opoziție.

În data de 19 noiembrie

1968, pârâtul a revenit cu o nouă notă informativă prin care aduce la cunoștință

ofițerului de legătură, că în timp ce se deplasa la cursuri alături de un grup de

studenți format din patru persoane care discutau despre „intervenția sovietică în

Republica Socialistă Cehoslovacă” M.T. și H.G. au spus bancuri care au circulat

pe marginea acestui eveniment politic, considerând actul respectiv ca o greșeală

din partea sovieticilor.

Ofițerul de legătură consemnează

că este interesat ca prin intermediul pârâtului să cunoască permanent opiniile cu

privire la politica internă și externă a persoanei urmărite, iar în cele din urmă

ofițerul de legătură propunând avertizarea persoanei urmărite M.T. ca urmare a informațiilor

primite de la pârât.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința civilă

nr. 159 din 14 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu

cu pârâtul O.M., fiind constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea sentinței

instanța a reținut că situația expusă de reclamant prin acțiune este corectă, din

probatoriul administrat rezultând că pârâtul a fost recrutat ca agent de către Direcția

Regională Hunedoara Deva, sub numele conspirativ „A.M.” după eliberarea sa din detenție

18 aprilie 1964.

Ulterior, ajuns student

la Facultatea de Mecanică din Timișoara în 1965, a fost preluat ca agent de către

Direcția Regională Banat Timișoara, având același nume conspirativ, astfel cum rezultă

din referatul întocmit de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Regională

Banat.

În anul 1972-1973 a fost

luat în studiu în vederea recrutării de către I.J. Hunedoara, iar în 1978-1979 apare

ca informator al I.J. Hunedoara (fapt ce rezultă din nota informativă din 3 mai

1978).

Prin nota informativă

furnizată Securității la 14 martie 1968, scrisă și semnată de pârât, acesta arăta

că studentul M.T. l-a întrebat „ce părere are despre secretarul general al Partidului

Comunist Român” pârâtul i-a răspuns că are o părere foarte bună, la care M.T. a

schițat un gest de nedumerire, afirmând că „este cam pripit”. În continuare sus-numitul

a afirmat că „nu ar fi rău dacă ar mai exista un partid politic social democrat

de opoziție, că astfel s-ar putea critica aspectele politice și sociale”.

Această notă a fost „raportată

la buletin”, așa cum rezultă din însemnările ofițerului de securitate. Sursa este

dirijată în continuare pe lângă M.T. cu scopul „de a menține relațiile sale cu acest

element pentru a cunoaște și a concretiza preocupările și interesele sale, ce anturaj

are și de unde se inspiră cu asemenea idei. (...) Nota a fost raportată la buletin,

iar elementul rămâne în atenția noastră urmând a fi încadrat pe încă o linie informativă”.

În nota informativă din

4 octombrie 1968, pârâtul a informat despre același M.T.: „În tot timpul perioadei

de practică care a fost satisfăcută la U.M.C. Reșița a fost în anturajul său. În

această perioadă în comportarea sa nu au survenit schimbări și nici nu a adoptat

o atitudine ostilă, de genul celei care obișnuia să o adopte atunci când era la

curs. Sursa se referea la unele manifestări, pe care obișnuia să le facă cu privire

la crearea unui partid de opoziție.”

Din nota ofițerului pe

această informare rezultă că aceasta a instruit sursa „asupra modului în care va

proceda pentru a semnala: poziția pe care o adoptă în continuare legat de opinia

lui de crearea unei forțe în opoziție”, și a dispus ca măsură operativă studierea

posibilității introducerii unei a doua linii de urmărire informativă prin folosirea

sursei „M.V.”.

La data de 7

octombrie 1968, pârâtul a scris și semnat nota informativă, prin care informează

organele de securitate că numitul M.T. „printre altele afirmă: Și în Republica Socialistă

România ar fi bine dacă s-ar crea un partid de opoziție întrucât prin acesta s-ar

asigura o libertate mai mare. Cât privește efortul făcut de partid de a asigura

o democrație largă și libertate, nu se va asigura libertatea oferită de regimul

burghez în a cărei urmă ne găsim, cât privește dezvoltarea economică și este zadarnic

că ne străduim să-i ajungem, deoarece nu vom reuși. După părerea sa nu este asigurată

libertatea cuvântului”.

Observațiile ofițerului

sunt în sensul că sursa a fost instruită să acționeze „pentru a determina discernământul

cu care M.T. afirmă părerea constituirii unui partid de opoziție. De determinat

ce influențe suferă din afara cercului de studenți, dacă întreține legături cu elemente

condamnate.”, măsura stabilită fiind aceea de „a cunoaște care este cunoașterea

și poziția lui politică prezentă”.

La 19 noiembrie 1968,

pârâtul a scris și semnat nota prin care aducea la cunoștința ofițerului de legătură

că, în timp ce se deplasa la cursuri alături de un grup de studenți format din patru

persoane care discutau despre „intervenția sovieticilor în Republica Socialistă

Cehoslovacă”, „M.T. și H.G. au spus bancuri ce au circulat pe marginea acestui eveniment

politic, considerând actul respectiv ca o greșeală din partea sovieticilor.”

Ofițerul consemnează că

„Nota a fost dată pentru a cunoaște poziția pe care o adoptă M.T., semnalat cu manifestări

dușmănoase”.

La data de 1 februarie

1969, M.T. a fost avertizat de organele de securitate, astfel cum rezultă din raportul

cu propunerea de avertizare din 28 ianuarie 1969, în care sunt redate cuvintele

consemnate în nota din 14 martie 1968, mai sus arătate, și din raportul de avertizate

din 1 februarie 1969.

Instanța de fond a reținut

că pârâtul a fost condamnat la trei ani de închisoare corecțională în 1949, pentru

constituirea unei „organizații subversive”, numite „Graiul sângelui”, „care urma

să înarmeze și să strângă fonduri” și în 1962, la 18 ani muncă silnică, pentru activitate

contrarevoluționară în cadrul organizației legionare. După doi ani, la 18 aprilie

1964, a fost eliberat dar notele scrise și semnate de pârât nu constituie informații

cuprinse în declarații pentru motive politice privind cauza pentru care a fost condamnat

pârâtul, în sensul art. 2 lit. b) teza a II-a.

Împrejurarea susținută

de pârât prin întâmpinare, aceea că a fost eliberat în schimbul obligației de a

deveni informator, nu a fost apreciată ca fiind de natură să înlăture constatarea

calității de colaborator, potrivit dispozițiilor legale.

Astfel, conform art. 2

lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008,

„colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent

sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului

totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului”.

Față de aceste dispoziții

legale instanța a reținut că informațiile furnizate de pârât

prin notele sus menționate

fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist (necesitatea unui

partid politic social democrat de opoziție, a libertății cuvântului), vizând îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, dreptul la viață privată, motiv

pentru care a fost admisă acțiunea și a fost constatată calitatea de colaborator

a pârâtului.

Recursul exercitat în

cauză

Împotriva sentinței civile

nr. 1599 din 14 mai 2013 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâtul O.M.,

prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, recurentul arată că în acțiunea în constatare formulată de reclamant

au fost făcute „afirmații false” în sensul că a fost recrutat ca ofițer de securitate

după eliberarea din închisoare, afirmație ce nu este susținută de nici o probă,

iar din caracterizarea făcută de colonelul G.C., comandant al Penitenciarului Aiud

se menționează că a fost recrutat ca agent al Securității cu numele conspirativ

„A.M.” în timpul detenției. Acest document a fost falsificat pentru a influența

votul Consilierilor Colegiului C.N.S.A.S., care decide dacă se impune sesizarea

Curții de Apel București.

Prin falsificarea din

Dosarul nr. 1153 s-a încălcat art. 12 și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor

Omului.

În cauză nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că

notele nu au conținut date vizând acțiuni sau atitudini potrivnice regimului comunist.

Art. 12 și art. 19 precum

și alte articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului nu au fost respectate

în regimul de dictatură comunistă.

În mod greșit au fost

interpretate dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în condițiile în

care notele informative redau păreri și nu atitudini, prima condiție prevăzută de

lege pentru a se constata calitatea de Colaborator al Securității, nefiind îndeplinită.

Notele informative nu

conțin date cu privire la acțiuni sau atitudini potrivnice regimului comunist, iar

părerea despre ceva, nu este același lucru cu acțiunea sau atitudinea împotriva

cuiva.

În consecință, nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar

art. 12 și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului nu au fost respectate

niciodată în regimul de dictatură comunistă.

Prin notele scrise depuse

la dosarul de recurs la data de 17 martie 2013, recurentul arată că recrutarea sa

în calitate de informator nu a fost făcută în mod liber ci prin mijloace de constrângere

specifice regimului comunist, aspect care, raportat la dispozițiile legale, atrage

nulitatea actului pentru lipsa consimțământului, în condițiile în care a acceptat

să colaboreze cu securitatea pentru a fi eliberat din penitenciar.

Notele informative la

care face referire intimata, privesc o singură persoană, pe numitul M.T., care a

avut inițiativa discuțiilor pe tema invadării Cehoslovace de U.R.S.S., fără a fi

provocat.

Faptul că nu se poate

reține calitatea de colaborator este argumentat și de aspectul că notele informative

au fost scrise în anul 1968 și doar cu privire la numitele M.T., acte nevalabile

în contextul situațiilor expuse, ce nu pot sta ca temei al aprecierii în sensul

de a avea calitatea de colaborator al Securității.

La dosarul cauzei, au

fost depuse și „Note autobiografice”.

Hotărârea instanței de

recurs

Analizând sentința recurată,

în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului, dar și de prevederile

legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate

de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate de prima instanță.

Recurentul-pârât a fost

supus verificării efectuate de C.N.S.A.S. sub aspectul stabilirii calității de colaborator

al Securității, având în vedere cererea formulată de Asociația Foștilor Deținuți

Politici din România, în raport de dispozițiile art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator persoana care a furnizat informația

prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și

care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recurentul-pârât nu contestă

faptul că a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate și nici că a

furnizat informații acestei structuri, ci solicită a se avea în vedere circumstanțele

în care a fost semnat angajamentul și au fost furnizate informațiile.

Fără a minimaliza situația

deosebit de grea și traumatizantă în care s-a aflat recurentul-pârât, în sensul

că el însuși a fost condamnat politic și urmărit de Securitate nu se poate exclude

stabilirea calității de colaborator al acestuia în situația în care sunt întrunite

condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Apărarea recurentului,

în sensul că semnarea angajamentului și furnizarea de informații a fost viciată

prin lipsa consimțământului, nu poate fi reținută în condițiile în care nu au fost

administrate probe în acest sens, conform art. 1169 C. civ., neputând fi exclusă

realitatea și voința de a da informații organelor de Securitate cât timp și ulterior

eliberării din detenție, recurentul-pârât a colaborat cu organele de securitate.

Este adevărat că potrivit

art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2000, nu este considerat colaborator

al securității, persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale

de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare

de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru

care a fost fie cercetată, fie judecată sau condamnată, dar notele informative furnizate

de recurent Securității la data de 14 martie 1968; 14 octombrie 1968; 7 octombrie

1968; 19 noiembrie 1968, nu constituie informații cuprinse în declarațiile date

în timpul anchetei și procesului pentru care a fost condamnat la trei ani de închisoare

corecțională în anul 1941 pentru constituirea unei organizații subversive, iar în

anul 1962, la 18 ani muncă silnică pentru activitatea contrarevoluționară în cadrul

organizației legionare.

Este de reținut faptul

că la data de 18 aprilie 1964 pârâtul a fost eliberat ca urmare a Decretului de

grațiere colectivă nr. 176/1964, iar notele informative au fost furnizate în anul

1968, după patru ani de la eliberare.

Este de notorietate că

foștii deținuți politici s-au lovit de obstacole, uneori insurmontabile, după ce

au fost eliberați în baza Decretului nr. 176/1964, dar instanța de recurs este investită

să analizeze legalitatea sentinței recurate în limitele motivelor de recurs formulate

de recurentul-pârât, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 24/2000 și art. 304 C.

proc. civ.

Recurentul-pârât, prin

notele de ședință aflate la dosar recurs precizează că a acceptat propunerea de

a deveni colaborator al Securității, în anul 1964, deoarece nu mai suporta regimul

greu de detenție, dar calitatea de colaborator a Securității nu este condiționată

de existența unui angajament scris în acest sens dispozițiile art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2000 stabilind că are calitatea de colaborator, persoana care a furnizat

informații sub orice formă prin care au fost denunțate activitățile și atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

În condițiile în care

activitatea recurentului-pârât întrunește elementele definiției statuate prin

art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, neexistând circumstanțe care să îl

încadreze în situațiile de excepție reglementată expres de dispozițiile art. 2

lit. b) teza a II-a din același act normativ,contextul recrutării ar putea prezenta

relevanță juridică în evaluarea situației în ansamblu, prin corelarea cu alte probe

privind natura relațiilor cu securitatea, dar sub acest aspect din probatoriul administrat

nu rezultă vreo presiune exercitată împotriva acestuia.

Recurentul-pârât nu a

contestat activitatea de furnizare a informațiilor, ci calitatea informațiilor de

a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar și aptitudinii

lor de a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Contrar susținerilor recurentului-pârât,

instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma condițiilor

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/3008, reținând corect că prin informațiile

furnizate de recurentul-pârât denunță atitudini potrivnice regimului comunist (comentarii

legate de discuțiile purtate cu M.T. care arată necesitatea înființării unui partid

politic social democratic de opoziție, apreciind că nu este asigurată libertatea

cuvântului, fapt ce a dus la avertizarea numitului M.T. la data de 1 februarie 1969

de către organele de securitate.)

Instanța de control judiciar

împărtășește concluzia la care a ajuns instanța de fond, în sensul că informațiile

furnizate la data de 14 martie 1968, 4 octombrie 1968, 7 octombrie 1968, care au

dus la avertizarea lui M.T la data de 1 februarie 1969, vizează îngrădirea libertății

de exprimare și a libertății de opinie, garantate prin Constituția României din

1965, cel puțin la nivel declarativ, având aptitudinea de a atrage consecințe negative

pentru persoana denunțată.

Față de considerentele

expuse, Înalta Curte, în raport de limitele criticilor formulate în recurs, constată

că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente,

respectiv dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 motiv pentru care în

temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâtul O.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul O.M. împotriva sentinței civile nr. 1599 din 14 mai 2013 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 mai 2014.