ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2106/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 9 ianuarie 2013, sub nr. 183/2/2013, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat instanței să constate calitatea de colaborator al Securității a pârâtului O.M. În motivarea cererii, reclamantul arată că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b), art. 3 lit. g), art. 8 lit. o) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2000, pârâtul furnizând informații către Securitate cu privire la atitudinile potrivnice regimului comunist ale lui M.T., acesta fiind avertizat de organul de securitate, motivul fiind acela al „reeducării” cu scopul de al determina să renunțe la ideile sale.

Astfel, pârâtul a fost recrutat ca agent de către Direcția Regională Deva, sub numele conspirativ „A.M.” iar prin nota informativă furnizată Securității la data de 14 martie 1968 pârâtul a transmis Securității că un coleg M.T. are opinii care nu concordau cu exigențele regimului. Nota informativă a fost raportată la buletin, iar prin nota informativă din data de 7 octombrie 1968 pârâtul informează din nou Securitatea despre activitatea colegului său M.T., ținut sub observație o perioadă mai mare de timp. În esență, pârâtul a arătat organelor de securitate ca numitul M.T. a criticat politica partidului și Statului comunist, acesta considerând că ar fi necesar, ca soluție, pentru a se „asigura o libertate mai mare, existența unui partid de opoziție”.

Ofițerul de legătură, precizează în nota sa că pârâtul a obținut informațiile ca urmare a sarcinilor primite, iar pentru viitor, sursa a fost instruită să acționeze „pentru a determina discernământul cu care M.T. afirmă părerea constituirii unui partid de opoziție. În data de 19 noiembrie 1968, pârâtul a revenit cu o nouă notă informativă prin care aduce la cunoștință ofițerului de legătură, că în timp ce se deplasa la cursuri alături de un grup de studenți format din patru persoane care discutau despre „intervenția sovietică în Republica Socialistă Cehoslovacă” M.T. și H.G. au spus bancuri care au circulat pe marginea acestui eveniment politic, considerând actul respectiv ca o greșeală din partea sovieticilor.

Ofițerul de legătură consemnează că este interesat ca prin intermediul pârâtului să cunoască permanent opiniile cu privire la politica internă și externă a persoanei urmărite, iar în cele din urmă ofițerul de legătură propunând avertizarea persoanei urmărite M.T. ca urmare a informațiilor primite de la pârât. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 159 din 14 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul O.M., fiind constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea sentinței instanța a reținut că situația expusă de reclamant prin acțiune este corectă, din probatoriul administrat rezultând că pârâtul a fost recrutat ca agent de către Direcția Regională Hunedoara Deva, sub numele conspirativ „A.M.” după eliberarea sa din detenție 18 aprilie 1964. Ulterior, ajuns student la Facultatea de Mecanică din Timișoara în 1965, a fost preluat ca agent de către Direcția Regională Banat Timișoara, având același nume conspirativ, astfel cum rezultă din referatul întocmit de Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Regională Banat. În anul 1972-1973 a fost luat în studiu în vederea recrutării de către I.J. Hunedoara, iar în 1978-1979 apare ca informator al I.J.

Hunedoara (fapt ce rezultă din nota informativă din 3 mai 1978). Prin nota informativă furnizată Securității la 14 martie 1968, scrisă și semnată de pârât, acesta arăta că studentul M.T. l-a întrebat „ce părere are despre secretarul general al Partidului Comunist Român” pârâtul i-a răspuns că are o părere foarte bună, la care M.T. a schițat un gest de nedumerire, afirmând că „este cam pripit”. În continuare sus-numitul a afirmat că „nu ar fi rău dacă ar mai exista un partid politic social democrat de opoziție, că astfel s-ar putea critica aspectele politice și sociale”. Această notă a fost „raportată la buletin”, așa cum rezultă din însemnările ofițerului de securitate. Sursa este dirijată în continuare pe lângă M.T.

cu scopul „de a menține relațiile sale cu acest element pentru a cunoaște și a concretiza preocupările și interesele sale, ce anturaj are și de unde se inspiră cu asemenea idei. (...) Nota a fost raportată la buletin, iar elementul rămâne în atenția noastră urmând a fi încadrat pe încă o linie informativă”. În nota informativă din 4 octombrie 1968, pârâtul a informat despre același M.T.: „În tot timpul perioadei de practică care a fost satisfăcută la U.M.C. Reșița a fost în anturajul său. În această perioadă în comportarea sa nu au survenit schimbări și nici nu a adoptat o atitudine ostilă, de genul celei care obișnuia să o adopte atunci când era la curs.

Sursa se referea la unele manifestări, pe care obișnuia să le facă cu privire la crearea unui partid de opoziție.” Din nota ofițerului pe această informare rezultă că aceasta a instruit sursa „asupra modului în care va proceda pentru a semnala: poziția pe care o adoptă în continuare legat de opinia lui de crearea unei forțe în opoziție”, și a dispus ca măsură operativă studierea posibilității introducerii unei a doua linii de urmărire informativă prin folosirea sursei „M.V.”. La data de 7 octombrie 1968, pârâtul a scris și semnat nota informativă, prin care informează organele de securitate că numitul M.T. „printre altele afirmă: Și în Republica Socialistă România ar fi bine dacă s-ar crea un partid de opoziție întrucât prin acesta s-ar asigura o libertate mai mare.

Cât privește efortul făcut de partid de a asigura o democrație largă și libertate, nu se va asigura libertatea oferită de regimul burghez în a cărei urmă ne găsim, cât privește dezvoltarea economică și este zadarnic că ne străduim să-i ajungem, deoarece nu vom reuși. După părerea sa nu este asigurată libertatea cuvântului”. Observațiile ofițerului sunt în sensul că sursa a fost instruită să acționeze „pentru a determina discernământul cu care M.T. afirmă părerea constituirii unui partid de opoziție. De determinat ce influențe suferă din afara cercului de studenți, dacă întreține legături cu elemente condamnate.”, măsura stabilită fiind aceea de „a cunoaște care este cunoașterea și poziția lui politică prezentă”.

La 19 noiembrie 1968, pârâtul a scris și semnat nota prin care aducea la cunoștința ofițerului de legătură că, în timp ce se deplasa la cursuri alături de un grup de studenți format din patru persoane care discutau despre „intervenția sovieticilor în Republica Socialistă Cehoslovacă”, „M.T. și H.G. au spus bancuri ce au circulat pe marginea acestui eveniment politic, considerând actul respectiv ca o greșeală din partea sovieticilor.” Ofițerul consemnează că „Nota a fost dată pentru a cunoaște poziția pe care o adoptă M.T., semnalat cu manifestări dușmănoase”. La data de 1 februarie 1969, M.T.

a fost avertizat de organele de securitate, astfel cum rezultă din raportul cu propunerea de avertizare din 28 ianuarie 1969, în care sunt redate cuvintele consemnate în nota din 14 martie 1968, mai sus arătate, și din raportul de avertizate din 1 februarie 1969. Instanța de fond a reținut că pârâtul a fost condamnat la trei ani de închisoare corecțională în 1949, pentru constituirea unei „organizații subversive”, numite „Graiul sângelui”, „care urma să înarmeze și să strângă fonduri” și în 1962, la 18 ani muncă silnică, pentru activitate contrarevoluționară în cadrul organizației legionare. După doi ani, la 18 aprilie 1964, a fost eliberat dar notele scrise și semnate de pârât nu constituie informații cuprinse în declarații pentru motive politice privind cauza pentru care a fost condamnat pârâtul, în sensul art. 2 lit. b) teza a II-a.

Împrejurarea susținută de pârât prin întâmpinare, aceea că a fost eliberat în schimbul obligației de a deveni informator, nu a fost apreciată ca fiind de natură să înlăture constatarea calității de colaborator, potrivit dispozițiilor legale. Astfel, conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, „colaborator al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”.

Față de aceste dispoziții legale instanța a reținut că informațiile furnizate de pârât prin notele sus menționate fac referire la atitudini care sunt potrivnice regimului comunist (necesitatea unui partid politic social democrat de opoziție, a libertății cuvântului), vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, dreptul la viață privată, motiv pentru care a fost admisă acțiunea și a fost constatată calitatea de colaborator a pârâtului. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1599 din 14 mai 2013 a Curții de Apel București a formulat recurs pârâtul O.M., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul C.N.S.A.S.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că în acțiunea în constatare formulată de reclamant au fost făcute „afirmații false” în sensul că a fost recrutat ca ofițer de securitate după eliberarea din închisoare, afirmație ce nu este susținută de nici o probă, iar din caracterizarea făcută de colonelul G.C., comandant al Penitenciarului Aiud se menționează că a fost recrutat ca agent al Securității cu numele conspirativ „A.M.” în timpul detenției. Acest document a fost falsificat pentru a influența votul Consilierilor Colegiului C.N.S.A.S., care decide dacă se impune sesizarea Curții de Apel București. Prin falsificarea din Dosarul nr. 1153 s-a încălcat art. 12 și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, având în vedere că notele nu au conținut date vizând acțiuni sau atitudini potrivnice regimului comunist. Art. 12 și art. 19 precum și alte articole din Declarația Universală a Drepturilor Omului nu au fost respectate în regimul de dictatură comunistă. În mod greșit au fost interpretate dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în condițiile în care notele informative redau păreri și nu atitudini, prima condiție prevăzută de lege pentru a se constata calitatea de Colaborator al Securității, nefiind îndeplinită. Notele informative nu conțin date cu privire la acțiuni sau atitudini potrivnice regimului comunist, iar părerea despre ceva, nu este același lucru cu acțiunea sau atitudinea împotriva cuiva.

În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, iar art. 12 și art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului nu au fost respectate niciodată în regimul de dictatură comunistă. Prin notele scrise depuse la dosarul de recurs la data de 17 martie 2013, recurentul arată că recrutarea sa în calitate de informator nu a fost făcută în mod liber ci prin mijloace de constrângere specifice regimului comunist, aspect care, raportat la dispozițiile legale, atrage nulitatea actului pentru lipsa consimțământului, în condițiile în care a acceptat să colaboreze cu securitatea pentru a fi eliberat din penitenciar. Notele informative la care face referire intimata, privesc o singură persoană, pe numitul M.T., care a avut inițiativa discuțiilor pe tema invadării Cehoslovace de U.R.S.S., fără a fi provocat.

Faptul că nu se poate reține calitatea de colaborator este argumentat și de aspectul că notele informative au fost scrise în anul 1968 și doar cu privire la numitele M.T., acte nevalabile în contextul situațiilor expuse, ce nu pot sta ca temei al aprecierii în sensul de a avea calitatea de colaborator al Securității. La dosarul cauzei, au fost depuse și „Note autobiografice”. Hotărârea instanței de recurs Analizând sentința recurată, în raport de criticile formulate, actele și lucrările dosarului, dar și de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că în cauză nu subzistă motive de nelegalitate de natură a duce la modificarea sau casarea hotărârii pronunțate de prima instanță. Recurentul-pârât a fost supus verificării efectuate de C.N.S.A.S.

sub aspectul stabilirii calității de colaborator al Securității, având în vedere cererea formulată de Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, în raport de dispozițiile art. 3 lit. y) din O.U.G. nr. 24/2008. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator persoana care a furnizat informația prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Recurentul-pârât nu contestă faptul că a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate și nici că a furnizat informații acestei structuri, ci solicită a se avea în vedere circumstanțele în care a fost semnat angajamentul și au fost furnizate informațiile.

Fără a minimaliza situația deosebit de grea și traumatizantă în care s-a aflat recurentul-pârât, în sensul că el însuși a fost condamnat politic și urmărit de Securitate nu se poate exclude stabilirea calității de colaborator al acestuia în situația în care sunt întrunite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 alin. (1) lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Apărarea recurentului, în sensul că semnarea angajamentului și furnizarea de informații a fost viciată prin lipsa consimțământului, nu poate fi reținută în condițiile în care nu au fost administrate probe în acest sens, conform art. 1169 C. civ., neputând fi exclusă realitatea și voința de a da informații organelor de Securitate cât timp și ulterior eliberării din detenție, recurentul-pârât a colaborat cu organele de securitate.

Este adevărat că potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2000, nu este considerat colaborator al securității, persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată sau condamnată, dar notele informative furnizate de recurent Securității la data de 14 martie 1968; 14 octombrie 1968; 7 octombrie 1968; 19 noiembrie 1968, nu constituie informații cuprinse în declarațiile date în timpul anchetei și procesului pentru care a fost condamnat la trei ani de închisoare corecțională în anul 1941 pentru constituirea unei organizații subversive, iar în anul 1962, la 18 ani muncă silnică pentru activitatea contrarevoluționară în cadrul organizației legionare.

Este de reținut faptul că la data de 18 aprilie 1964 pârâtul a fost eliberat ca urmare a Decretului de grațiere colectivă nr. 176/1964, iar notele informative au fost furnizate în anul 1968, după patru ani de la eliberare. Este de notorietate că foștii deținuți politici s-au lovit de obstacole, uneori insurmontabile, după ce au fost eliberați în baza Decretului nr. 176/1964, dar instanța de recurs este investită să analizeze legalitatea sentinței recurate în limitele motivelor de recurs formulate de recurentul-pârât, raportat la dispozițiile O.U.G. nr. 24/2000 și art. 304 C. proc. civ. Recurentul-pârât, prin notele de ședință aflate la dosar recurs precizează că a acceptat propunerea de a deveni colaborator al Securității, în anul 1964, deoarece nu mai suporta regimul greu de detenție, dar calitatea de colaborator a Securității nu este condiționată de existența unui angajament scris în acest sens dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2000 stabilind că are calitatea de colaborator, persoana care a furnizat informații sub orice formă prin care au fost denunțate activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În condițiile în care activitatea recurentului-pârât întrunește elementele definiției statuate prin art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, neexistând circumstanțe care să îl încadreze în situațiile de excepție reglementată expres de dispozițiile art. 2 lit. b) teza a II-a din același act normativ,contextul recrutării ar putea prezenta relevanță juridică în evaluarea situației în ansamblu, prin corelarea cu alte probe privind natura relațiilor cu securitatea, dar sub acest aspect din probatoriul administrat nu rezultă vreo presiune exercitată împotriva acestuia.

Recurentul-pârât nu a contestat activitatea de furnizare a informațiilor, ci calitatea informațiilor de a denunța activități sau atitudini potrivnice regimului comunist totalitar și aptitudinii lor de a îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond a analizat probatoriul administrat în cauză prin prisma condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/3008, reținând corect că prin informațiile furnizate de recurentul-pârât denunță atitudini potrivnice regimului comunist (comentarii legate de discuțiile purtate cu M.T. care arată necesitatea înființării unui partid politic social democratic de opoziție, apreciind că nu este asigurată libertatea cuvântului, fapt ce a dus la avertizarea numitului M.T.

la data de 1 februarie 1969 de către organele de securitate.) Instanța de control judiciar împărtășește concluzia la care a ajuns instanța de fond, în sensul că informațiile furnizate la data de 14 martie 1968, 4 octombrie 1968, 7 octombrie 1968, care au dus la avertizarea lui M.T la data de 1 februarie 1969, vizează îngrădirea libertății de exprimare și a libertății de opinie, garantate prin Constituția României din 1965, cel puțin la nivel declarativ, având aptitudinea de a atrage consecințe negative pentru persoana denunțată. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de limitele criticilor formulate în recurs, constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, respectiv dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul O.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul O.M. împotriva sentinței civile nr. 1599 din 14 mai 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2014.