ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1624/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1624/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

reclamantul G.M.F. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Întreprinderilor Mici

și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri la emiterea deciziei de respingere

a candidaturii sale pentru postul din rețeaua externă pentru care a candidat; plata

tuturor drepturilor cuvenite, aferente perioadei cuprinse între 02 decembrie 2008

și până la data plății efective a acestor drepturi;plata taxelor și impozitelor

aferente acestor sume, reprezentând obligații fiscale ale reclamantului și operarea

în cartea de muncă a reclamantului a perioadei cuprinse între data de la 2 decembrie

2008 și până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză,

ca fiind perioadă de vechime în muncă.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că, la data de 09 septembrie 2008, a participat la concursul

organizat de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism

și Profesii Liberale, pentru ocuparea unor posturi din rețeaua de reprezentare externă.

Ca urmare a rezultatelor

obținute, comisia de concurs l-a declarat admis, fiind astfel aprobată numirea sa

în funcția de consilier economic la Biroul de Promovare Comercial - Economică din

cadrul Ambasadei României la Nairobi/Kenia.

În perioada 15 octombrie

2008 - 20 octombrie 2008, a participat la programul specific de pregătire, organizat

de Ministerul Afacerilor Externe, iar în perioada noiembrie-decembrie 2008, a participat

la programul de pregătire în vederea plecării la post, în misiune permanentă, organizat

de Direcția Generală Relații Externe a Ministerului pentru Întreprinderi Mici și

Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

Reclamantul a susținut

că Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri

a încălcat propriul Regulament privind condițiile și criteriile de selecționare

pentru posturile din rețeaua externă, atunci când a dispus implicarea sa în programele

de pregătire, proprii, dar și ale Ministerului Afacerilor Externe, în condițiile

în care structura de securitate nu primise de la Oficiul Registrului Național al

Informațiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.) avizul de acces la documentele clasificate.

De altfel, nu i-a fost solicitată nici declarația pe proprie răspundere că a luat

cunoștință de faptul că avizul negativ al O.R.N.I.S.S. privind accesul la documente

clasificate anulează rezultatele concursului, astfel cum prevede pct. c din capitolul

III al regulamentului anterior menționat.

A mai arătat reclamantul

că inducerea în eroare cu privire la certitudinea obținerii postului a avut consecințe

deosebit de grave, întrucât a solicitat angajatorului său, SC D.I.C. SRL, să aprobe,

începând cu data de 02 decembrie 2008, detașarea sa la Ministerul pentru Întreprinderi

Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, iar soția sa a solicitat suspendarea

contractului individual de muncă, în temeiul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 495/2004,

începând cu aceeași dată.

De asemenea, reclamantul

a susținut că nu există elemente de incompatibilitate sau alte impedimente pentru

care i s-a refuzat acordarea avizului de securitate.

La solicitarea reclamantului,

a fost introdus în cauză Ministerului Economiei, Cometului și Mediului de Afaceri,

în calitate de succesor în drepturi și obligații a Ministerului pentru Întreprinderi

Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, potrivit art. 1 din O.G.

nr. 115/2009.

Prin cererea formulata

la data de 03 noiembrie 2010, reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtului

la plata despăgubirii de 236.205 RON (77000 dolari SUA), reprezentând suma pe care

ar fi încasat-o în condițiile trimiterii la post.

La solicitarea expresă

a instanței cu privire la precizarea obiectului acțiunii în contencios administrativ,

reclamantul a arătat că solicită cenzurarea refuzului de soluționare a cererii adresate

pârâtului la data de 23 ianuarie 2009 și obligarea acestuia la emiterea deciziei

de soluționare a candidaturii pentru postul din rețeaua externă pentru care a candidat,

cu plata despăgubirilor și operarea în cartea de munca a vechimii aferente perioadei

02 decembrie 2008 și până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța

în cauză.

Pârâtul a formulat întâmpinare,

prin care a invocat excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității

formulării cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, pârâtul

a arătat că, în lipsa avizului favorabil de la O.R.N.I.S.S., reclamantul nu putea

fi trimis la post, conform Regulamentului privind condițiile și criteriile de selecționare

pentru posturile din rețeaua externă, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 1475/2008.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6741

din 15 noiembrie 2011, a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și

tardivității, ca nefondate și acțiunea reclamantului G.M.F., în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul, Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ca neîntemeiată.

Instanța de fond a respins

excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității formulării acțiunii,

având în vedere că obiectul principal al cererii deduse judecății, astfel cum acesta

a fost precizat de către reclamant, îl constituie cenzurarea refuzului nejustificat

de soluționare a unei cereri, ipoteză în care, potrivit dispozițiilor exprese ale

art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă nu este obligatorie.

Pe fondul cauzei, Curtea

de Apel București a reținut că, prin cererea adresată pârâtului la data de 23 ianuarie

2009, reclamantul a solicitat „revenirea la decizia de anulare a deplasării mele

la Nairobi pentru ocuparea postului de consilier economic și reluarea procedurii

de obținere a avizului Ministerului Afacerilor Externe în vederea deplasării în

Kenia, ca reprezentat al Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului

și Mediului de Afaceri”, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă

cenzurarea refuzului de soluționare a cererii formulate la data de 23 ianuarie 2009,

privind solicitarea de „reluare a procedurii de obținere a avizului Ministerului

Afacerilor Externe în vederea deplasării în Kenia.

La termenul de judecată

din 08 noiembrie 2011, apărătorul reclamantului a precizat oral că solicită obligarea

pârâtului să emită actul administrativ prin care să-și exprime punctul de vedere

dacă a fost sau nu admis la concurs.

Prin urmare, instanța

de fond a constatat că obiectul cererii adresate autorității este diferit de acela

formulat în prezenta cauză, astfel că nu se poate reține existenta vreunui refuz

de soluționare a unei cereri, astfel cum acesta este definit la art. 2 lit. h) din

Legea nr. 554/2004.

De asemenea, instanța

de fond a avut în vedere și faptul că, deși obiectul acțiunii a suferit precizări

succesive, reclamantul și-a menținut cererea privind plata drepturilor salariale

aferente postului de consilier economic pentru care a candidat, apreciind îndreptățirea

sa la emiterea unei decizii de admitere a candidaturii în discuție.

Din această perspectivă,

judecătorul fondului a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, câtă

vreme dispozițiile Regulamentului privind condițiile și criteriile de selecționare

pentru posturile din rețeaua externă, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 1475/2008,

condiționează numirea la post de existența avizului Oficiului Registrului Național

al Informațiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.). Or, în speță, astfel cum a arătat

și reclamantul, un atare aviz nu a fost obținut de la autoritatea anterior menționată.

Reclamantul a atacat cu

recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304

pct. 7,8,9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul - reclamant a arătat că instanța de fond a dat o calificare confuză obiectului

acțiunii, și-a întemeiat soluția pe motive contradictorii, a interpretat greșit

actul dedus judecății, schimbându-i înțelesul, și a aplicat greșit dispozițiile

Regulamentului privind condițiile și criteriile de selecționare pentru posturile

din rețeaua externă.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, Ministerul Economiei, succesor în drepturi și obligații al Ministerului

Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, conform art. 4 din O.U.G. nr. 96/2012

și art. 1 din H.G. nr. 47/2013, a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând că instanța a soluționat cauza în conformitate cu prevederile legale incidente,

în condițiile în care obiectul acțiunii reclamantului nu a fost clar formulat.

Cu privire la fondul cauzei,

intimatul - pârât a arătat că prin decizia O.R.N.I.S.S. nr. S/26778 din 18

februarie 2008, recurentul - reclamant a primit aviz negativ pentru accesul la informații

secrete de stat, nivelul „Strict Secret” , așa cum rezultă din adresa nr. A1.

din 28 ianuarie 2009, împrejurare care era cunoscută recurentului - reclamant, de

vreme ce prin memoriul înaintat la data de 23 ianuarie 2009 solicita ministerului

de resort să intervină pentru a se relua procedura de obținere a avizului Ministerului

Afacerilor Externe în vederea deplasării sale în Kenya, ca reprezentant al fostului

Minister al Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri.

În plus, a arătat că,

potrivit adresei nr. A2. din 6 februarie 2014 a Departamentului de Comerț Exterior

și Relații Internaționale, în rețeaua externă a Ministerului Economiei nu mai figurează

postul din Nairobi, Kenya, care a fost desființat încă din anul 2010.

Cu privire la obligarea

ministerului la plata de despăgubiri, intimatul - pârât a arătat că nivelul indemnizației

cuvenite s-ar fi putut stabili doar printr-un ordin de numire care să confirme efectiv

trimiterea la postul extern, în cazul în care ar fi existat avizul favorabil al

O.R.N.I.S.S., astfel că, în lipsa unui asemenea ordin, cuantumul despăgubirilor

nu poate fi stabilit.

în recurs

Prin încheierea din data

de 7 februarie 2014, la cererea Ministerului Economiei, s-a dispus citarea în cauză

a Departamentului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism,

constatându-se că în temeiul art. 10

2

alin. (1) din H.G. nr. 47/2013,

privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, a intervenit o situație

de subrogare legală, entitatea nou înființată preluând atribuțiile Ministerului

Economiei în domeniul coordonării la nivel național a întreprinderilor mici și mijlocii,

mediului de afaceri și turismului.

La rândul său, departamentul

pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism a arătat că Ministerul

Economiei înființat prin art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 este continuatorul

fostului minister organizator al concursului dedus judecății și are în structura

organizatorică Departamentul de Comerț Exterior și Relații Internaționale, conform

art. 7 și Anexei 1 a H.G. nr. 47/2013.

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., ținând seama, totodată, de apărările intimatului și de înscrisurile

depuse la dosar în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată că recursul este

fondat, pentru considerentele care urmează:

Din conținutul cererii

de chemare în judecată și a precizărilor ulterioare formulate în cadrul judecății

de fond, demersul judiciar al recurentului - reclamant vizează înlăturarea efectelor

vătămătoare produse prin nefinalizarea procedurii de concurs organizate în septembrie

2008 pentru ocuparea unor posturi din rețeaua de reprezentare externă a Ministerului

Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (în prezent

Ministerul Economiei, în cadrul căruia prin art. 10

2

din H.G. nr. 47/2013

a fost înființat Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de

Afaceri și Turism, organ de specialitate cu personalitate juridică, având atribuții

în coordonarea domeniilor indicate în denumirea sa).

În esență, prima instanță

a reținut că reclamantul a dedus judecății un refuz nejustificat de rezolvare a

unei cereri , dar obiectul petiției adresate autorității este diferit de cel formulat

în acțiunea judiciară, astfel că nu sunt întrunite elementele definitorii ale refuzului

nejustificat, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Acest considerent reținut

în sentință denotă o abordare excesiv de formală a cererilor reclamantului, pe care

instanța nu le-a interpretat prin prisma scopului real urmărit de parte și a conduitei

total lipsite de transparență a autorității pârâte, care inițial a constatat că

reclamantul îndeplinește condițiile de participare la concurs și l-a implicat într-o

serie de etape ale procedurii, pentru ca în final să refuze finalizarea acesteia.

Procedând în acest mod,

instanța nu a examinat efectiv substanța cererii reclamantului, cu toate că, în

contextul analizei prealabile a excepțiilor invocate de pârât, identificase obiectul

principal al cererii deduse judecății ca rezidând în cenzurarea refuzului nejustificat

de soluționare a unei cereri, circumscrisă prevederilor Legii nr. 554/2004.

Din înscrisurile depuse

la dosar rezultă că potrivit procesului - verbal nr. PV1. din 11 septembrie 2008,

pentru consemnarea rezultatelor finale ale concursului organizat în perioada 09

- 10 septembrie 2008, pentru ocuparea unor posturi vacante din rețeaua externă a

Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale,

după parcurgerea etapelor de concurs prevăzute în H.G. nr. 281/1993, recurentul

- reclamant a fost declarat admis, cu nota finală 7,95.

Ulterior, prin adresa

DGRE nr. A3. din 5 octombrie 2008, ministerul organizator a solicitat Ministerului

Afacerilor Externe emiterea unui aviz favorabil pentru trimiterea la post în temeiul

art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 63/2002, precizând că, urmare a concursului organizat

în perioada 09-11 septembrie 2008 pentru ocuparea unor posturi vacante sau care

vor deveni vacante în rețeaua de reprezentare economică externă, conducerea Ministerului

pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale a aprobat

numirea domnului M.F.G. în funcția de consilier economic la Biroul de Promovare

Comercial-Economica din cadrul Ambasadei României la Nairobi.

De asemenea, recurentul

- reclamant a fost inclus în programul de pregătire în vederea plecării la post

(misiune permanentă), organizat de Direcția Generală Relații Externe a ministerului

organizator al concursului și în planul de pregătire în vederea obținerii avizului

Ministerului Afacerilor Externe (adresa din 15 octombrie 2008 a Ministerului Afacerilor

Externe, Direcția Afaceri Economice), iar prin adresa nr. A4. din 15 octombrie 2008,

Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și profesii liberale

- Direcția Generală Resurse Umane a solicitat SC D.I.C. SRL București (angajatorul

reclamantului) acordul pentru detașarea acestuia la Ministerul respectiv începând

cu data de 2 decembrie 2008.

Capătul de cerere privind

plata de despăgubiri constând în drepturile salariale aferente postului de consilier

economic pentru care a candidat a fost apreciat de instanță ca fiind neîntemeiat

cu o motivare extrem de sumară, în care a făcut referire la lipsa avizului O.R.N.I.S.S.

prevăzut de Regulamentul privind condițiile și criteriile de selecționare pentru

posturile din rețeaua externă, aprobat prin Ordinul nr. 1475 din 29 octombrie 2008

al ministrului de resort.

Prima instanță nu a făcut

însă nici un fel de verificare a respectării de către autoritatea publică organizatoare

a concursului, în etapa corespunzătoare a procedurii, a prevederilor art. III

lit. c) din Regulament, potrivit cărora dosarele candidaților, a căror evaluare

se face anterior probei scrise și a interviului, trebuie să conțină avizul O.R.N.I.S.S.

sau o declarație pe propria răspundere că au luat cunoștință de faptul că avizul

negativ al O.R.N.I.S.S. privind accesul la documente clasificate anulează rezultatele

concursului.

Nu s-a verificat nici

respectarea ordinii etapelor prevăzute la pct. 1V - Pregătirea personalului selecționat

pentru posturile din rețeaua externă a Ministrului Întreprinderilor Mici și Mijlocii,

Comerțului și Mediului de Afaceri, din conținutul căruia rezultă că urmare a promovării

concursului, se solicită avizul Ministerului Afacerilor Externe [lit. a)], verificarea

dosarului de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității conform

propriei competente [lit. b)], avizul O.R.N.I.S.S. [lit. c)] și abia după parcurgerea

acestor etape personalul aprobat pentru plecarea la post urma a efectua programul

de pregătire reglementat la lit. d) - g).

În condițiile în care,

așa cum s-a menționat, recurentul -reclamant a fost inclus în programul de pregătire

și s-au făcut demersuri în vederea detașării de la fostul loc de muncă, toate aceste

verificări erau necesare pentru stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt, a

modului în care autoritatea emitentă și-a exercitat dreptul de apreciere, în raport

cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și a existenței unor

consecințe vătămătoare pentru recurentul - reclamant.

recurs și temeiul de drept al acesteia

Având în vedere toate

considerentele expuse precum și prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora

Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii doar atunci când reformarea sentinței

se face în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe

deplin stabilite, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și al art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează a cerceta

fondul pricinii, ținând seama de considerentele prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de G.M.F. împotriva sentinței civile nr. 6741 din 15 noiembrie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie

2014.