Decizia nr. 1624/2014 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Soluția primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6741 din 15 noiembrie 2011, a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității, ca nefondate și acțiunea reclamantului G.M.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul, Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ca neîntemeiată. Instanța de fond a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității formulării acțiunii, având în vedere că obiectul principal al cererii deduse judecății, astfel cum acesta a fost precizat de către reclamant, îl constituie cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, ipoteză în care, potrivit dispozițiilor exprese ale art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, plângerea prealabilă nu este obligatorie. Pe fondul cauzei, Curtea de Apel București a reținut că, prin cererea adresată pârâtului la data de 23 ianuarie 2009, reclamantul a solicitat „revenirea la decizia de anulare a deplasării mele la Nairobi pentru ocuparea postului de consilier economic și reluarea procedurii de obținere a avizului Ministerului Afacerilor Externe în vederea deplasării în Kenia, ca reprezentat al Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri”, iar obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă cenzurarea refuzului de soluționare a cererii formulate la data de 23 ianuarie 2009, privind solicitarea de „reluare a procedurii de obținere a avizului Ministerului Afacerilor Externe în vederea deplasării în Kenia. La termenul de judecată din 08 noiembrie 2011, apărătorul reclamantului a precizat oral că solicită obligarea pârâtului să emită actul administrativ prin care să-și exprime punctul de vedere dacă a fost sau nu admis la concurs. Prin urmare, instanța de fond a constatat că obiectul cererii adresate autorității este diferit de acela formulat în prezenta cauză, astfel că nu se poate reține existenta vreunui refuz de soluționare a unei cereri, astfel cum acesta este definit la art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004. De asemenea, instanța de fond a avut în vedere și faptul că, deși obiectul acțiunii a suferit precizări succesive, reclamantul și-a menținut cererea privind plata drepturilor salariale aferente postului de consilier economic pentru care a candidat, apreciind îndreptățirea sa la emiterea unei decizii de admitere a candidaturii în discuție. Din această perspectivă, judecătorul fondului a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, câtă vreme dispozițiile Regulamentului privind condițiile și criteriile de selecționare pentru posturile din rețeaua externă, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 1475/2008, condiționează numirea la post de existența avizului Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.). Or, în speță, astfel cum a arătat și reclamantul, un atare aviz nu a fost obținut de la autoritatea anterior menționată.

Recursul reclamantului Reclamantul a atacat cu recurs sentința menționată, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7,8,9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul - reclamant a arătat că instanța de fond a dat o calificare confuză obiectului acțiunii, și-a întemeiat soluția pe motive contradictorii, a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbându-i înțelesul, și a aplicat greșit dispozițiile Regulamentului privind condițiile și criteriile de selecționare pentru posturile din rețeaua externă.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Economiei, succesor în drepturi și obligații al Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, conform art. 4 din O.U.G. nr. 96/2012 și art. 1 din H.G. nr. 47/2013, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanța a soluționat cauza în conformitate cu prevederile legale incidente, în condițiile în care obiectul acțiunii reclamantului nu a fost clar formulat. Cu privire la fondul cauzei, intimatul - pârât a arătat că prin decizia O.R.N.I.S.S. nr. S/26778 din 18 februarie 2008, recurentul - reclamant a primit aviz negativ pentru accesul la informații secrete de stat, nivelul „Strict Secret” , așa cum rezultă din adresa nr. A1. din 28 ianuarie 2009, împrejurare care era cunoscută recurentului - reclamant, de vreme ce prin memoriul înaintat la data de 23 ianuarie 2009 solicita ministerului de resort să intervină pentru a se relua procedura de obținere a avizului Ministerului Afacerilor Externe în vederea deplasării sale în Kenya, ca reprezentant al fostului Minister al Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri. În plus, a arătat că, potrivit adresei nr. A2. din 6 februarie 2014 a Departamentului de Comerț Exterior și Relații Internaționale, în rețeaua externă a Ministerului Economiei nu mai figurează postul din Nairobi, Kenya, care a fost desființat încă din anul 2010. Cu privire la obligarea ministerului la plata de despăgubiri, intimatul - pârât a arătat că nivelul indemnizației cuvenite s-ar fi putut stabili doar printr-un ordin de numire care să confirme efectiv trimiterea la postul extern, în cazul în care ar fi existat avizul favorabil al O.R.N.I.S.S., astfel că, în lipsa unui asemenea ordin, cuantumul despăgubirilor nu poate fi stabilit.

Procedura derulată în recurs Prin încheierea din data de 7 februarie 2014, la cererea Ministerului Economiei, s-a dispus citarea în cauză a Departamentului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism, constatându-se că în temeiul art. 10 2 alin. (1) din H.G. nr. 47/2013, privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei, a intervenit o situație de subrogare legală, entitatea nou înființată preluând atribuțiile Ministerului Economiei în domeniul coordonării la nivel național a întreprinderilor mici și mijlocii, mediului de afaceri și turismului. La rândul său, departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism a arătat că Ministerul Economiei înființat prin art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 96/2012 este continuatorul fostului minister organizator al concursului dedus judecății și are în structura organizatorică Departamentul de Comerț Exterior și Relații Internaționale, conform art. 7 și Anexei 1 a H.G. nr. 47/2013.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama, totodată, de apărările intimatului și de înscrisurile depuse la dosar în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele care urmează: Din conținutul cererii de chemare în judecată și a precizărilor ulterioare formulate în cadrul judecății de fond, demersul judiciar al recurentului - reclamant vizează înlăturarea efectelor vătămătoare produse prin nefinalizarea procedurii de concurs organizate în septembrie 2008 pentru ocuparea unor posturi din rețeaua de reprezentare externă a Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale (în prezent Ministerul Economiei, în cadrul căruia prin art. 10 2 din H.G. nr. 47/2013 a fost înființat Departamentul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Mediul de Afaceri și Turism, organ de specialitate cu personalitate juridică, având atribuții în coordonarea domeniilor indicate în denumirea sa). În esență, prima instanță a reținut că reclamantul a dedus judecății un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri , dar obiectul petiției adresate autorității este diferit de cel formulat în acțiunea judiciară, astfel că nu sunt întrunite elementele definitorii ale refuzului nejustificat, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004. Acest considerent reținut în sentință denotă o abordare excesiv de formală a cererilor reclamantului, pe care instanța nu le-a interpretat prin prisma scopului real urmărit de parte și a conduitei total lipsite de transparență a autorității pârâte, care inițial a constatat că reclamantul îndeplinește condițiile de participare la concurs și l-a implicat într-o serie de etape ale procedurii, pentru ca în final să refuze finalizarea acesteia. Procedând în acest mod, instanța nu a examinat efectiv substanța cererii reclamantului, cu toate că, în contextul analizei prealabile a excepțiilor invocate de pârât, identificase obiectul principal al cererii deduse judecății ca rezidând în cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri, circumscrisă prevederilor Legii nr. 554/2004. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că potrivit procesului - verbal nr. PV1. din 11 septembrie 2008, pentru consemnarea rezultatelor finale ale concursului organizat în perioada 09 - 10 septembrie 2008, pentru ocuparea unor posturi vacante din rețeaua externă a Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, după parcurgerea etapelor de concurs prevăzute în H.G. nr. 281/1993, recurentul - reclamant a fost declarat admis, cu nota finală 7,95. Ulterior, prin adresa DGRE nr. A3. din 5 octombrie 2008, ministerul organizator a solicitat Ministerului Afacerilor Externe emiterea unui aviz favorabil pentru trimiterea la post în temeiul art. 5 alin. (5) din H.G. nr. 63/2002, precizând că, urmare a concursului organizat în perioada 09-11 septembrie 2008 pentru ocuparea unor posturi vacante sau care vor deveni vacante în rețeaua de reprezentare economică externă, conducerea Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale a aprobat numirea domnului M.F.G. în funcția de consilier economic la Biroul de Promovare Comercial-Economica din cadrul Ambasadei României la Nairobi. De asemenea, recurentul - reclamant a fost inclus în programul de pregătire în vederea plecării la post (misiune permanentă), organizat de Direcția Generală Relații Externe a ministerului organizator al concursului și în planul de pregătire în vederea obținerii avizului Ministerului Afacerilor Externe (adresa din 15 octombrie 2008 a Ministerului Afacerilor Externe, Direcția Afaceri Economice), iar prin adresa nr. A4. din 15 octombrie 2008, Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și profesii liberale - Direcția Generală Resurse Umane a solicitat SC D.I.C. SRL București (angajatorul reclamantului) acordul pentru detașarea acestuia la Ministerul respectiv începând cu data de 2 decembrie 2008. Capătul de cerere privind plata de despăgubiri constând în drepturile salariale aferente postului de consilier economic pentru care a candidat a fost apreciat de instanță ca fiind neîntemeiat cu o motivare extrem de sumară, în care a făcut referire la lipsa avizului O.R.N.I.S.S. prevăzut de Regulamentul privind condițiile și criteriile de selecționare pentru posturile din rețeaua externă, aprobat prin Ordinul nr. 1475 din 29 octombrie 2008 al ministrului de resort. Prima instanță nu a făcut însă nici un fel de verificare a respectării de către autoritatea publică organizatoare a concursului, în etapa corespunzătoare a procedurii, a prevederilor art. III lit. c) din Regulament, potrivit cărora dosarele candidaților, a căror evaluare se face anterior probei scrise și a interviului, trebuie să conțină avizul O.R.N.I.S.S. sau o declarație pe propria răspundere că au luat cunoștință de faptul că avizul negativ al O.R.N.I.S.S. privind accesul la documente clasificate anulează rezultatele concursului. Nu s-a verificat nici respectarea ordinii etapelor prevăzute la pct. 1V - Pregătirea personalului selecționat pentru posturile din rețeaua externă a Ministrului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, din conținutul căruia rezultă că urmare a promovării concursului, se solicită avizul Ministerului Afacerilor Externe [lit. a)], verificarea dosarului de către Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității conform propriei competente [lit. b)], avizul O.R.N.I.S.S. [lit. c)] și abia după parcurgerea acestor etape personalul aprobat pentru plecarea la post urma a efectua programul de pregătire reglementat la lit. d) - g). În condițiile în care, așa cum s-a menționat, recurentul -reclamant a fost inclus în programul de pregătire și s-au făcut demersuri în vederea detașării de la fostul loc de muncă, toate aceste verificări erau necesare pentru stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt, a modului în care autoritatea emitentă și-a exercitat dreptul de apreciere, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și a existenței unor consecințe vătămătoare pentru recurentul - reclamant. 2. Soluția adoptată în recurs și temeiul de drept al acesteia Având în vedere toate considerentele expuse precum și prevederile art. 314 C. proc. civ., potrivit cărora Înalta Curte hotărăște asupra fondului pricinii doar atunci când reformarea sentinței se face în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și al art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, care urmează a cerceta fondul pricinii, ținând seama de considerentele prezentei decizii.