ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2066/2015

Decizia nr. 2066/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. 28246/3/2009, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri la emiterea deciziei de respingere a candidaturii sale pentru postul din rețeaua externă pentru care a candidat; plata tuturor drepturilor cuvenite, aferente perioadei cuprinse între 2 decembrie 2008 și până la data plății efective a acestor drepturi; plata taxelor și impozitelor aferente acestor sume, reprezentând obligații fiscale ale reclamantului și operarea în cartea de muncă a reclamantului a perioadei cuprinse între data de la 2 decembrie 2008 și până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză, ca fiind perioadă de vechime în muncă.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 9 septembrie 2008, a participat la concursul organizat de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, pentru ocuparea unor posturi din rețeaua de reprezentare externă.

Ca urmare a rezultatelor obținute, comisia de concurs l-a declarat admis, fiind astfel aprobată numirea sa în funcția de consilier economic la Biroul de Promovare Comercial - Economică din cadrul Ambasadei României la Nairobi/Kenia.

În perioada 15 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008, a participat la programul specific de pregătire, organizat de Ministerul Afacerilor Externe, iar în perioada noiembrie - decembrie 2008, a participat la programul de pregătire în vederea plecării la post, în misiune permanentă, organizat de Direcția Generală Relații Externe a Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

Reclamantul a susținut că Ministerul Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri a încălcat propriul Regulament privind condițiile și criteriile de selecționare pentru posturile din rețeaua externă, atunci când a dispus implicarea sa în programele de pregătire, proprii, dar și ale Ministerului Afacerilor Externe, în condițiile în care structura de securitate nu primise de la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat (ORNISS) avizul de acces la documentele clasificate. De altfel, nu i-a fost solicitată nici declarația pe proprie răspundere că a luat cunoștință de faptul că avizul negativ al ORNISS privind accesul la documente clasificate anulează rezultatele concursului, astfel cum prevede pct. c din capitolul III al regulamentului anterior menționat.

A mai arătat reclamantul că inducerea în eroare cu privire la certitudinea obținerii postului a avut consecințe deosebit de grave, întrucât a solicitat angajatorului său, SC B. SRL, să aprobe, începând cu data de 2 decembrie 2008, detașarea sa la Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, iar soția sa a solicitat suspendarea contractului individual de muncă, în temeiul art. 62 alin. (1) din Legea nr. 495/2004, începând cu aceeași dată.

De asemenea, reclamantul a susținut că nu există elemente de incompatibilitate sau alte impedimente pentru care i s-a refuzat acordarea avizului de securitate.

La solicitarea reclamantului, a fost introdus în cauză Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, în calitate de succesor în drepturi și obligații a Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerțului și Mediului de Afaceri, potrivit art. 1 din O.G. nr. 115/2009.

Prin cererea formulată la data de 3 noiembrie 2010, reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâtului la plata despăgubirii de 236.205 RON (77.000 dolari SUA), reprezentând suma pe care ar fi încasat-o în condițiile trimiterii la post.

La solicitarea expresă a instanței cu privire la precizarea obiectului acțiunii în contencios administrativ, reclamantul a arătat că solicită cenzurarea refuzului de soluționare a cererii adresate pârâtului la data de 23 ianuarie 2009 și obligarea acestuia la emiterea deciziei de soluționare a candidaturii pentru postul din rețeaua externă pentru care a candidat, cu plata despăgubirilor și operarea în cartea de muncă a vechimii aferente perioadei 2 decembrie 2008 și până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză.

Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității formulării cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că, în lipsa avizului favorabil de la ORNISS, reclamantul nu putea fi trimis la post, conform Regulamentului privind condițiile și criteriile de selecționare pentru posturile din rețeaua externă, aprobat prin Ordinul ministrului nr. 1.475/2008.

Prin Sentința civilă nr. 6741 din 15 noiembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității, prematurității și tardivității, ca nefondate și acțiunea reclamantului A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul, Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 și 304

1

C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1624 din 27 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2009, Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Instanța de control judiciar a reținut că demersul judiciar al recurentului-reclamant vizează înlăturarea efectelor vătămătoare produse prin nefinalizarea procedurii de concurs organizate în septembrie 2008 pentru ocuparea unor posturi din rețeaua de reprezentare externă a Ministerului Întreprinderilor Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

În esență, prima instanță a reținut că reclamantul a dedus judecății un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, dar obiectul petiției adresate autorității este diferit de cel formulat în acțiunea judiciară, astfel că nu sunt întrunite elementele definitorii ale refuzului nejustificat, cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.

Acest considerent reținut în sentință denotă o abordare excesiv de formală a cererilor reclamantului, pe care instanța nu le-a interpretat prin prisma scopului real urmărit de parte și a conduitei total lipsite de transparență a autorității pârâte.

Capătul de cerere privind plata de despăgubiri constând în drepturile salariale aferente postului de consilier economic pentru care a candidat a fost apreciat de instanță ca fiind neîntemeiat cu o motivare extrem de sumară, în care a făcut referire la lipsa avizului ORNISS prevăzut de Regulamentul privind condițiile și criteriile de selecționare pentru posturile din rețeaua externă, aprobat prin Ordinul nr. 1475 din 29 octombrie 2008 al ministrului de resort.

Prima instanță nu a făcut însă nici un fel de verificare a respectării de către autoritatea publică organizatoare a concursului, în etapa corespunzătoare a procedurii, a prevederilor art. III lit. c) din Regulament, potrivit cărora dosarele candidaților, a căror evaluare se face anterior probei scrise și a interviului, trebuie să conțină avizul ORNISS sau o declarație pe propria răspundere că au luat cunoștință de faptul că avizul negativ al ORNISS privind accesul la documente clasificate anulează rezultatele concursului.

În condițiile în care, așa cum s-a menționat, recurentul-reclamant a fost inclus în programul de pregătire și s-au făcut demersuri în vederea detașării de la fostul loc de muncă, toate aceste verificări erau necesare pentru stabilirea pe deplin a împrejurărilor de fapt, a modului în care autoritatea emitentă și-a exercitat dreptul de apreciere, în raport cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 și a existenței unor consecințe vătămătoare pentru recurentul - reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a CAF sub nr. 28246/3/2009*.

În fond după casare s-au administrat probe cu privire la veniturile pe care le-a încasat persoana care a fost trimisă în misiune în locul reclamantului.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3218 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri) ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, cu privire la aspectele ce se impun a fi analizate, conform deciziei de casare, instanța de fond a constatat că la dosarul cauzei nu există dovada că în dosarul reclamantului ar fi existat o declarație pe proprie răspundere în sensul că a luat la cunoștință de faptul că avizul negativ al ORNISS privind accesul la documente clasificate anulează rezultatele concursului. O astfel de declarație ar fi fost necesară conform art. III lit. C) din Regulamentul privind condițiile și criteriile de selecționare pentru posturile din rețeaua externă, aprobat prin Ordinul nr. 1.475 din 29 octombrie 2008, în condițiile în care reclamantul nu deținea un astfel de certificat anterior concursului.

De asemenea, Curtea a constatat că după derularea concursului s-a solicitat un aviz ORNISS, dar reclamantul a urmat programele de pregătire înainte de obținerea răspunsului de la ORNISS, răspuns care, în această situație a fost unul negativ. În aceste condiții se constată că nu a fost respectată întru totul ordinea etapelor prevăzută de art. IV din Regulament.

Pe de altă parte, a constatat că nu există o legătură de cauzalitate între aceste nereguli și pretențiile reclamantului.

Astfel, reclamantul a solicitat să se constate că refuzul de numire a sa în postul de consilier economic este nejustificat și să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale de care ar fi beneficiat dacă ar fi fost trimis în misiune pe postul menționat. Or, netrimiterea reclamantului pe post s-a datorat lipsei avizului ORNISS care să îi permită accesul la informații clasificate ca secret de stat. În condițiile în care misiunea presupunea accesul la astfel de informații, trimiterea reclamantului pe postul de consilier economic în lipsa acestui aviz ar fi fost nelegală și ar fi condus la imposibilitatea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu.

Omisiunea pârâtei de a solicita reclamantului declarația inițială și includerea reclamantului în programele de pregătire anterior obținerii avizului nu sunt de natură să dea naștere unui drept al reclamantului de a fi trimis în misiune pe un post care presupunea accesul la documente clasificate.

Autoritatea publică și-a exercitat în mod corespunzător dreptul de apreciere în ceea ce privește netrimiterea reclamantului pe postul de consilier economic în sensul că o astfel de numire în lipsa avizului ORNISS ar fi fost contrară legii.

Așadar, chiar dacă autoritatea publică a derulat concursul în condiții care contravin propriului regulament, acest lucru nu conduce la obligația pentru autoritate și la dreptul reclamantului de a fi numit pe post în lipsa avizului și, implicit, nu se poate reține că prejudiciul creat reclamantului prin cele două neregularități reținute în speță, ar consta în salariile pe care ar fi trebuit să le obțină pe perioada de derulare a misiunii.

Nu se analizează, în speță, dacă reclamantul a fost sau nu prejudiciat ca urmare a modului defectuos de organizare a procedurii ci, în baza principiului disponibilității, Curtea a analizat dacă prejudiciul pretins de reclamant există și dacă el a fost produs de fapta culpabilă a autorității.

Recursul

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

- hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii;

- instanța a interpretat greșit actul dedus judecății, schimbând înțelesul acestuia;

- hotărârea a fost pronunțată de către instanța de fond cu aplicarea greșită a legii.

Recurentul-reclamant a susținut că instanța de fond a rejudecat cauza, fără să țină seama de motivele pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție a trimis cauza spre rejudecare, așa cum prevede art. 315 C. proc. civ.

Astfel, la termenul anterior pronunțării a dispus suplimentarea probatoriului administrat în cauză, solicitând intimatului-pârât (Ministerul Economiei) să depună în probatoriu veniturile salariale realizate de persoana care a plecat la post ulterior, dispoziție pe care intimatul a ignorat-o.

A arătat recurentul că în mod eronat instanța de fond a reținut în sentința recurată că intimata-pârâtă s-a prezentat la termenul din 4 noiembrie 2014, însă aceasta nu a fost prezentă și nici nu a comunicat înscrisurile solicitate de instanță.

De asemenea, s-a reținut în mod greșit faptul că recurentul a reclamat refuzul de numire în postul menționat, în realitate solicitând comunicarea deciziei de soluționare a candidaturii, în sensul de a-i comunica rezultatul acestei candidaturi.

A mai susținut recurentul că, deși instanța de fond a reținut culpa intimatului pentru nerespectarea procedurii de concurs, prima instanță în mod greșit nu a încuviințat despăgubirile pentru prejudiciul suferit de reclamant în perioada respectivă.

Instanța de fond a reținut faptul că, deși există o culpă a intimatului, repararea prejudiciului pretins, care se referă în mod exclusiv la drepturile salariate, nu este justificată în condițiile în care recurentul nu era îndreptățit să fie numit pe post.

Astfel, critica recurentului adusă sentinței recurate se referă și la faptul că instanța a apreciat că dreptul de a pretinde despăgubiri este legat indisolubil de alternativa emiterii unei decizii de admitere a candidaturii în discuție. Or, în opinia recurentului, această motivare este irelevantă sub aspectul dispozițiilor de principiu ale art. 52 alin. (1) din Constituție, care garantează dreptul particularilor de a obține repararea pagubei în cazul în care sunt vătămați, într-un drept ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, principiu constituțional preluat de Legea nr. 554/2004, care reglementează procedura de soluționare a cererilor de acest fel.

A susținut recurentul că cererea referitoare la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul suferit în perioada respectiva este justificată, pentru că în situația în care intimata ar fi respectat procedura de concurs, nu ar fi fost supus unei perioada atât de lungi de așteptare și de incertitudine și nu ar fi făcut demersuri inutile și costisitoare.

Considerentele și soluția Înaltei Curți

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curtea reține următoarele:

Critica privind nerespectarea de către autoritatea intimată a obligației de a depune la dosar înscrisurile solicitate de către instanță în suplimentarea probatoriului nu poate fi primită, deoarece aceste înscrisuri au depuse la data de 13 octombrie 2014 prin serviciul registratură, regăsindu-se la filele 14 - 20 din dosarul de fond, fiind comunicate reprezentantului reclamantului în ședința de judecată de la termenul din 4 noiembrie 2014, astfel cum rezultă din Încheierea de ședință de la acea dată.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanța de recurs reține că este neîntemeiat.

Într-adevăr, potrivit acestui motiv, o hotărâre poate fi recurată când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Or, în cauză, soluția pronunțată a fost motivată în concordanță cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., fiind arătate, deși doar în mod succint, motivele de fapt și de drept care au format convingerea judecătorului în ceea ce privește hotărârea adoptată.

De altfel, reclamantul a adus critici și în ceea ce privește fondul cauzei, referindu-se în mod explicit la considerentele avute de instanță la soluționarea pe fond ca cauzei.

După cum se constată, instanța de fond a fost învestită de reclamant cu o acțiune privind obligarea pârâtului la emiterea deciziei de respingere a candidaturii sale pentru postul din rețeaua externă pentru care a candidat, plata tuturor drepturilor cuvenite, aferente perioadei cuprinse între 2 decembrie 2008 și până la 30 noiembrie 2010, plata taxelor și impozitelor aferente acestor sume, reprezentând obligații fiscale ale reclamantului și operarea în cartea de muncă a reclamantului a perioadei cuprinse între data de la 2 decembrie 2008 și până la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunța în cauză, ca fiind perioadă de vechime în muncă.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului în integralitate.

Această soluție este corectă, instanța de fond reținând în mod judicios că trimiterea reclamantului pe postul de consilier economic în lipsa avizului ORNISS care să îi permită accesul la informații clasificate ca secret de stat ar fi fost nelegală, precum și faptul că omisiunea pârâtei de a solicita reclamantului declarația inițială și includerea reclamantului în programele de pregătire anterior obținerii avizului nu sunt de natură să dea naștere unui drept al reclamantului de a fi trimis în misiune pe un post care presupunea accesul la documente clasificate.

Din expunerea rezumativă a circumstanțelor cauzei, Înalta Curte reține că recurentul-reclamant a participat la concursul organizat de Ministerul pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale, pentru ocuparea unor posturi din rețeaua de reprezentare externă, fiind declarat admis și aprobată numirea sa în funcția de consilier economic la Biroul de Promovare Comercial - Economică din cadrul Ambasadei României la Nairobi/Kenia, astfel că în perioada 15 octombrie 2008 - 20 octombrie 2008, a participat la programul specific de pregătire, organizat de Ministerul Afacerilor Externe, iar în perioada noiembrie - decembrie 2008, a participat la programul de pregătire în vederea plecării la post, în misiune permanentă, organizat de Direcția Generală Relații Externe a Ministerului pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Comerț, Turism și Profesii Liberale.

Ulterior, prin Decizia ORNISS nr. S/26778 din 18 decembrie 2008, recurentul-reclamant a primit aviz negativ privind accesul la informații secrete de stat, nivelul „Strict Secret”.

Accesul persoanelor la informații clasificate în vederea îndeplinirii sarcinilor profesionale este reglementată, în principal, de Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate și H.G. nr. 585/2002 privind Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România.

Verificarea a fost solicitată deoarece funcția de consilier economic, pe care urma să fie încadrat recurentul-reclamant se regăsește la poziția 26 din „Lista funcțiilor care necesită acces la informații clasificate secrete de stat” aprobată de către ministrul MIMMCTPL.

Având în vedere că avizul ORNISS este prevăzut ca o condiție pentru numirea în funcție, împrejurarea că recurentul-reclamant a primit aviz negativ, autoritatea pârâtă și-a exercitat în mod corespunzător dreptul de apreciere în ceea ce privește netrimiterea reclamantului pe postul de consilier economic.

Este evident că în acest context nu este întemeiată nici critica soluției privind obligarea intimatului pârât la plata către reclamant a unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reprezentând plata tuturor drepturilor cuvenite, aferente perioadei cuprinse între 2 decembrie 2008 și până la 30 noiembrie 2010.

Într-adevăr, se poate reține o culpă a autorității pârâte în ceea ce privește derularea concursului, nefiind respectată întru totul ordinea etapelor prevăzută de art. IV din Regulament, în sensul că dosarul reclamantului trebuia să cuprindă declarația pe propria răspundere a acestuia că a luat cunoștință de faptul că avizul negativ al ORNISS anulează rezultatele concursului, însă, această împrejurare nu poate constitui premisa acordării unor drepturi de natură salarială, având în vedere, din considerentele anterior expuse, că reclamantul nu era îndreptățit să fie numit în acea funcție.

În concluzie, în drept, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 3218 din 25 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 mai 2015.

Procesat de GGC - LM