ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2014

Asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea depusă la data de 4 septembrie 2012, SC A.T. SRL a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 2442 din 17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte, fără a prezenta motivele cererii de revizuire. 2. Hotărârea atacată cu revizuire Prin decizia nr. 2442 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul formulat de SC A.T. SRL împotriva sentinței nr. 236 din 11 iulie 2011 a Curții de Apel Constanța ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința nr. 236 din 11 iulie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost admisă excepția de prematuritate și a fost respinsă acțiunea reclamantei ca prematur formulată.

Instanța a reținut că reclamanta a formulat acțiune împotriva deciziei de impunere, fără ca organul fiscal să fi soluționat contestația, în condițiile în care doar împotriva deciziei de soluționare a contestației este deschisă calea acțiunii în fața instanței de judecată. Instanța de primă jurisdicție a reținut că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței instanței de fond, concluzionându-se că până la soluționarea contestației împotriva actelor administrative fiscale, care se finalizează cu emiterea unei decizii sau dispoziții, nu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ actele administrativ fiscale contestate la organele fiscale, astfel încât sentința instanței de fond a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire, la termenul stabilit pentru soluționarea acesteia, din data de 13 februarie 2013, a constatat că au lipsit atât revizuenta, cât și intimata, astfel încât, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 din C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Analizând actele și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că părțile au lipsit nejustificat la termenul stabilit pentru soluționarea cererii de revizuire formulate și nu au solicitat judecarea în lipsă, așa cum prevăd dispozițiile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ. De la data suspendării cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei. Pentru aceste considerente Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de revizuire de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimarea cererii de revizuire formulată de SC A.T. SRL București împotriva deciziei nr. 2442 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2014.