ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1404/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
cererii de revizuire de față,
Din examinarea lucrărilor din
dosar a constatat următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Cadrul
procesual
Prin cererea
depusă la data de 4 septembrie 2012, SC A.T. SRL a formulat cerere de revizuire
împotriva deciziei nr. 2442 din 17 mai 2012 pronunțată de Înalta Curte, fără a
prezenta motivele cererii de revizuire.
Hotărârea atacată
cu revizuire
Prin decizia nr.
2442 din 17 mai 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins recursul
formulat de SC A.T. SRL împotriva sentinței nr. 236 din 11 iulie 2011 a Curții de
Apel Constanța ca nefondat.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că prin sentința nr. 236 din 11 iulie 2011
pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost admisă excepția de prematuritate și
a fost respinsă acțiunea reclamantei ca prematur formulată. Instanța a reținut că
reclamanta a formulat acțiune împotriva deciziei de impunere, fără ca organul fiscal
să fi soluționat contestația, în condițiile în care doar împotriva deciziei de soluționare
a contestației este deschisă calea acțiunii în fața instanței de judecată.
Instanța de primă
jurisdicție a reținut că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței instanței
de fond, concluzionându-se că până la soluționarea contestației împotriva actelor
administrative fiscale, care se finalizează cu emiterea unei decizii sau dispoziții,
nu pot fi atacate la instanța de contencios administrativ actele administrativ fiscale
contestate la organele fiscale, astfel încât sentința instanței de fond a fost pronunțată
cu respectarea dispozițiilor legale.
II.
Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte de
Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de revizuire, la termenul stabilit
pentru soluționarea acesteia, din data de 13 februarie 2013, a constatat că au lipsit
atât revizuenta, cât și intimata, astfel încât, în temeiul dispozițiilor prevăzute
de art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei,
întrucât părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Cauza a fost repusă
pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 252 din C.
proc. civ.
În conformitate
cu dispozițiile prevăzute de art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere
de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere
de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor,
dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Analizând actele
și lucrările dosarului Înalta Curte a constatat că părțile au lipsit nejustificat
la termenul stabilit pentru soluționarea cererii de revizuire formulate și nu au
solicitat judecarea în lipsă, așa cum prevăd dispozițiile art. 242 alin. (2) din
C. proc. civ.
De la data suspendării
cauzei și până la repunerea cauzei pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina
părților, care nu au îndeplinit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei.
Pentru aceste
considerente Înalta Curte urmează a constata perimată cererea de revizuire de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimarea cererii de revizuire
formulată de SC A.T. SRL București împotriva deciziei nr. 2442 din 17 mai 2012 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
19 martie 2014.