ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1447/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 3.03.2017, SC A. SRL a solicitat revizuirea Deciziei nr. 3.454 din 8 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, fiind invocat motivul prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. Revizuenta a precizat că motivul de revizuire îl constituie faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, respectiv asupra excepției neretroactivității art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 în raport de Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015.

Revizuenta a susținut că a invocat în fața instanței de recurs excepția neretroactivității legii civile în ceea ce privește aplicarea în cauză a dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și, în consecință, constatarea nelegalității procesului-verbal emis de intimata-pârâtă ca urmare a efectelor Deciziei Curții Constituționale, aspect asupra căruia instanța de recurs trebuia să se pronunțe.

Hotărârea atacată cu revizuire

Prin Decizia nr. 3.454 din 8 decembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 5 din 8 ianuarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a respins acțiunea formulată de societatea reclamantă, ca nefondată, reținând, în esență, că prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, încheiat la data de 23.01.2013, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în cuantum de 163.270,07 RON, întrucât beneficiarul a încălcat prevederile contractului de finanțare pentru investiția "Ferma pentru cultivarea ciupercilor, specia agaricus, localitatea Lumina", prin nerespectarea art. 1, 3 și 14 din contractul cadru și a criteriilor de eligibilitate înscrise în cererea de finanțare.

Contestația îndreptată în procedura administrativ jurisdicțională împotriva acestui proces-verbal de control a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 10.783 din 10 aprilie 2013 emisă de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, fiind menținute concluziile constatării inițiale, reținându-se, în esență, că beneficiarul SC A. SRL a modificat substanțial proiectul în perioada de valabilitate a contractului, prin încetarea investiției prevăzute în cererea de finanțare.

A mai reținut că, dată fiind încetarea investiției de către societatea beneficiară, în lipsa dovedirii unei situații excepționale care să determine această încetare, echipa de control din cadrul APDRP a reținut corect că proiectul și-a pierdut caracterul eligibil, fapt pentru care au devenit aplicabile dispozițiile contractuale privind recuperarea sprijinului acordat pentru nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat.

În ceea ce privește nerespectarea termenului de 90 de zile pentru emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, termen cuprins în dispozițiile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, instanța de primă jurisdicție a reținut caracterul de recomandare al acestui termen, nefiind reglementată nicio sancțiune în ipoteza depășirii sale.

În esență, instanța de fond a reținut caracterul legal și temeinic al actelor administrative atacate, cât și al măsurii administrative de reziliere a contractului de finanțare.

În recursul formulat, societatea reclamantă a invocat motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legale incidente în cauză, cât și clauzele Contractului de finanțare nr. x din 02.05.2006.

Totodată, s-a susținut că instanța de fond nu a înțeles să analizeze situația excepțională în care s-a aflat societatea, ca pe un caz distinct de forță majoră, ci a confundat noțiunea de "situație excepțională" cu noțiunea de "forță majoră".

Instanța de recurs, analizând motivele invocate a respins, ca nefondat, recursul formulat, reținând următoarele:

Conform Anexei B1 - Prognoza veniturilor și evoluția capacității de producție - varianta cu proiect, prezentată la cererea de finanțare au fost menționate următoarele niveluri ale vânzărilor valorice previzionate din valorificarea produselor, astfel: Anul 1: 364.000 RON, Anul 2: 54.000 RON, Anul 3: 364.000 RON, Anul 4: 364.000 RON, Anul 5: 364.000 RON.

Conform Anexei B8 - Indicatori financiari parte integrantă a cererii de finanțare, nivelul profitului net pentru fiecare an previzionat după implementarea proiectului a fost stabilit pe următoarele niveluri valorice: Anul 1: 139.446,00 RON, Anul 2: 126.306,00 RON, Anul 3: 126.306,00 Anul 4: 126.306,00 RON, Anul 5: 126.306,00 RON.

Conform Anexei B8 - Indicatori financiari, parte integrantă a cererii de finanțare s-a evidențiat că Rata rentabilității capitalului investit (rRc) - trebuie să fie minim 5%, cu următoarele raportări: Anul 1: 43%, Anul 2: 39%, Anul 3: 39 %, Anul 4: 39 %, Anul 5: 39 %.

Contractul cadru nr. x din 02 mai 2006 a avut o valoare eligibilă totală de 326.861,00 RON, din care finanțarea nerambursabilă de 50%, reprezentând 163.430,00 RON, perioada de realizare a proiectului inițială fiind de 6 luni, iar conform Actului Adițional nr. x din 11 octombrie 2007 a fost prelungită până la 15.01.2008.

Investiția realizată prin Programul SAPARD a fost plătită în trei tranșe, conform documentelor anexate în dosarele cererilor de plată, suma nerambursabilă plătită de APDRP fiind de 163.270,07 fiind prelungită până la 15.01.2008.

Astfel, în urma controlului pe teren, echipa control a procedat la verificarea modului în care beneficiarul respectă prevederile contractuale conform angajamentelor asumate prin Cererea de finanțare, cu privire la menținerea eligibilității proiectului într-o perioadă de 5 ani de la data plății finale și a constatat următoarele deficiențe:

Beneficiarul a încetat activitatea prevăzută în Cererea de finanțare, conform documentelor prezentate la data controlului și ulterior acestuia;

În perioada de monitorizare (2008 - 2012) beneficiarul nu a înregistrat rulaje în conturile: 345 - produse finite, 601 - cheltuieli cu materiile prime, 701 - venituri din vânzarea produselor finite

Din analiza bilanțului contabil împreună cu contul de profit și pierdere pentru anii 2008 - 2011, rezultă că la finele exercițiilor financiare anuale beneficiarul a înregistrat următorii indicatori: - Anul 2008 - pierdere în valoare de 84.416,00 RON; - Anul 2009 - pierdere în valoare de 26.206,00 RON; - Anul 2010 - pierdere în valoare de 47.669,00 RON; - Anul 2011 - profit net în valoare de 1.414,00 RON.

De asemenea și din balanța de verificare la 31.07.2012 a rezultat o pierdere în valoare de 27,21 RON conform soldului debitor al contului 121 - profit și pierdere.

Astfel, s-a constatat că investiția realizată de SC A. SRL, respectiv "Ferma pentru cultivarea ciupercilor, specia agaricus, loc Lumina", a devenit neeligibilă ca urmare a încălcării prevederilor legale și contractuale, suma datorată fiind de 163.270,07 RON, la care se adaugă majorările de întârziere, potrivit legislației aplicate în domeniu.

În concret, investiția a devenit neeligibilă ca urmare a încălcării criteriului de eligibilitate - EG2, înscris în cererea de finanțare, a faptului că a înregistrat pierderi financiare din activitate și nu a obținut un profit de minim 5%, ajungând practic să nu funcționeze în scopul pentru care s-a solicitat finanțarea.

Astfel, beneficiarul nu a respectat următoarele criterii înscrise în Cererea de finanțare: EG 2 - "Ulterior finalizării, proiectul trebuie sa demonstreze viabilitatea economico-financiară"; ES 6.4 - "Ulterior finalizării proiectului, beneficiarul demonstrează că ciupercăria trebuie să aibă minimum 30 mp de cultură".

În recursul formulat, societatea recurentă a susținut, în esență, că nici structura/organul de control și nici instanța de fond nu au interpretat în mod corect/legal și temeinic clauza de la art. 11 alin. (1) din Anexa la contractul de finanțare.

Conținutul art. 11 alin. (1) este următorul:

"Art. 11 - Încetarea contractului, alin. (11) (1) - În cazuri excepționale și temeinic dovedite, inclusiv cazurile de forță majoră, autoritatea contractată poate decide să rezilieze contractul printr-o notificare scrisă, fără a fi cerută plata finanțării nerambursabile".

Or, în cauză, societatea recurentă nu a reușit să probeze existența unei/unor "cazuri excepționale și temeinic dovedite", susținerile formulate punând în evidență existența unor relații păguboase cu partenerii de afaceri, precum și un management neperformant/necorespunzător, care au avut drept rezultat nerespectarea, în perioada celor 5 ani, a criteriilor de eligibilitate asumate prin cererea de finanțare, Criteriul EG-2 și Criteriul ES 6.4.

Astfel fiind, instanța de recurs a constatat că instanța de fond a reținut în mod corect inexistența unui/unor cazuri excepționale în sensul art. 11 alin. (1) din anexa la contractul de finanțare.

În ceea ce privește forța majoră, din actele dosarului și din susținerile părților, a rezultat că societatea recurentă nu a invocat o astfel de situație, în conformitate cu art. 18 din anexa la contractul de finanțare, împrejurare necontestată de societatea reclamantă.

Referitor la susținerile formulate cu ocazia dezbaterii orale a cauzei, potrivit cărora Hotărârea preliminară dată în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14 nu ar fi aplicabilă în cauză, în raport cu Decizia nr. 66/2015 cu privire la neconstituționalitatea art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, instanța de recurs a constatat că sunt lipsite de temei constituțional.

Astfel, potrivit prevederilor art. 148 alin. (2) din Constituție:

"Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare".

II. Decizia Înaltei Curți

Examinând cererea de revizuire în raport cu hotărârea atacată, cazul de revizuire invocat și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Analizând motivul de revizuire invocat de revizuent, Înalta Curte reține că în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. " Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;".

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., republicat, prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, referitoare la procedura de judecată în cazul cererii de revizuire prevăd în mod expres faptul că:

"Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază".

Condiția de admisibilitate comună motivului de revizuire invocat se referă la obiectul revizuirii, iar prin "lucru cerut", în sensul art. art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se înțelege obiectul pricinii deduse judecății. Instanța de revizuire nu poate primi motivul invocat de revizuentă, întrucât ipotezele prevăzute de textul de lege indicat vizează inadvertențele dintre obiectul pricinii supuse judecății și ceea ce instanța a hotărât.

Este evident că prin dispozițiile arătate se face referire la aplicarea principiului disponibilității, care nu îngăduie instanței să depășească obiectul acțiunii sau al celorlalte cereri accesorii sau incidentale, dar nici nu-i permite să omită a se pronunța asupra unui capăt de acțiune.

Ca urmare, acest caz de revizuire privește numai obiectul acțiunii, nu și cauza ei, iar analizând decizia atacată cu revizuire, Înalta Curte reține că, prin Sentința nr. 5 din 8 ianuarie 2014, Curtea de Apel Constanța a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, soluție care a fost menținută de instanța de recurs. Astfel fiind, instanța s-a pronunțat pe cererea de chemare în judecată, nefiind incident cazul de revizuire invocat.

Văzând dispozițiile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecății, susținerile și criticile revizuentului nu se încadrează în condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., motiv pentru care, verificând încadrarea în cazul de revizuire invocat constată că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale cererii.

Pentru considerentele arătate, în raport cu dispozițiile art. 509 cu referire la art. 513 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC A. SRL

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 3.454 din 8 decembrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 aprilie 2017.

Procesat de GGC - ED