ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 277/2018

Ședința publică din data de 2 februarie 2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 465 din 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul nr. x/2015, s-a respins ca nefondat apelul promovat de apelanta-reclamantă A. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 329 din 10 februarie 2016 pronunțată de Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.R.L..

Împotriva deciziei civile nr. 465 din 28 septembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a formulat cerere de revizuire revizuenta A. S.R.L..

Prin decizia civilă nr. 243 din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de revizuire și s-a respins ca inadmisibilă cererea.

În motivarea acestei soluții, instanța a reținut că pot face obiectul revizuirii în ipoteza cazului reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. numai acele hotărâri date de către o instanță de recurs/apel atunci când evocă fondul.

S-a mai reținut că în cauza de față cererea reclamantei a fost respinsă în întregul ei ca prescrisă iar prin decizia civilă nr. 465 din 28 septembrie 2016 a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, or, pentru a fi putut fi incident unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., ar fi trebuit ca instanța de apel, admițând apelul și reținând cauza spre rejudecare, să soluționeze pe fond cererea introductivă și, cu ocazia soluționării cererii, să nu se pronunțe pe tot ce s-a cerut, sau să se pronunțe pe mai mult/altceva decât s-a cerut, însă nu aceasta este situația în prezenta cauză.

Pentru considerentele arătate, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.

La data de 12 iunie 2017, recurenta A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 243 din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 11 august 2017.

Prin memoriul de recurs, recurenta a invocat dispozițiile art. 483 și urm., art. 509 alin. (1) pct. 1 și art. 513 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare și în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de revizuire, cu consecința admiterii apelului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata B. S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil și în subsidiar, ca nefondat.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurenta A. S.R.L. a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția propusă fiind de respingere a recursului ca inadmisibil.

Prin încheierea din 08 decembrie 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin punctul de vedere la raport înregistrat la 27.12.2017, recurenta A. S.R.L. a solicitat respingerea soluției propuse prin raport, cu consecința admiterii recursului și a cererii de revizuire astfel cum a fost formulată.

Analizând recursul formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 246-248 și ale art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 243 din 10 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (1) C. proc. civ. "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă acelorași căi de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speță, prezentul recurs are ca obiect o decizie definitivă pronunțată în calea de atac a revizuirii deciziei civile nr. 465 din 28 septembrie 2016, definitivă la rândul său, nesusceptibilă așadar de recurs.

În acest context, trebuie precizat că, prin Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582/20.07.2017, la care face referire recurenta prin punctul de vedere la raport, s-a constatat că sintagma "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. este neconstituțională.

Curtea Constituțională a statuat că "efect al constatării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv", cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării de la aplicare, până la 1 ianuarie 2019, a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., este acela că, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013."

În speță, hotărârea atacată a fost pronunțată la data de 10 aprilie 2017, deci anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României.

Prin urmare, raportat la considerentele evocate mai sus ale Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale, hotărârea atacată este una definitivă, nesusceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Întrucât decizia atacată este o hotărâre definitivă, nesusceptibilă a fi cenzurată în calea extraordinară de atac a recursului, în raport cu dispozițiile legale evocate, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 243 din 10 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2018.