ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.01.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 56/2014

HOTĂRÂRE
15.01.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 56/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra conflictului de

competență constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Pașcani la data de 7 iunie 2013, SC B.G.I. SRL a solicitat anularea procesului

- verbal din 16 mai 2013 încheiat de către Inspectoratul Teritorial de Muncă

Neamț, precum și a sancțiunii aplicată prin acesta privind amenda

contravențională, conform art. 260 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003,

republicată.

Judecătoria Pașcani, prin

sentința civilă nr. 2393 din 19 septembrie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare. A declinat

competența de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei

Roman.

Pornind de la

prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, s-a observat, din analiza procesului

verbal de constatare și sancționare a contravenției, că fapta a fost săvârșită la

punctul de lucru al angajatorului din localitatea Roman, județul Neamț, unde au

fost surprinse, desfășurând activități, persoane care nu aveau încheiat

contract de muncă.

Judecătoria Roman, prin

sentința civilă nr. 2598 din 28 noiembrie 2013 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu de instanță. A declinat competența

de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Pașcani. A

constatat intervenit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu

judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție,

în vederea pronunțării regulatorului de competență.

S-a constatat că prezența

celor doi presupuși angajați ai reclamantei în municipiul Roman este

ocazională, societatea având sediul în municipiul Pașcani, acesta fiind și

locul săvârșirii contravenției, în accepțiunea art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Regulatorul de

competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Roman, în

considerarea argumentelor ce succed.

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează „locul săvârșirii contravenției” reglementat

de art. 32 din O.G. nr. 2/2001, ceea ce presupune a statua asupra conținutului

contravenției cu consecința identificării locului săvârșirii acesteia.

Contravenția

contestată și în raport de care se dispută competența teritorială este cea

prevăzută de art. 260 alin. (1) lit. e) C. muncii și constă în primirea la

muncă a persoanelor, fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16 alin.

(1) din același cod.

Prin urmare,

contravenția are ca element material primirea la muncă, folosirea muncii, fără

existența unui astfel de contract. Cum folosirea muncii fără forme legale (în

absența contractului de muncă ale cărui elemente sunt prevăzute în art. 16 C.

muncii) constă în acțiunea imputată angajatorului, care folosește munca

neangajată în condițiile legii, locul săvârșirii contravenției este locul unde

au fost depistate persoanele prestând munca în afara condițiilor impuse de

lege.

Reținând contrariul

ar însemna că toate contravențiile s-ar putea săvârși doar la sediul

angajatorului, lucru exclus având în vedere obiectul contravenției în litigiu,

situație care nu se poate devoala decât prin surprinderea acelor persoane ca

prestând munca fără forme legale indiferent unde este locul de prestare.

În consecință, dat

fiind faptul că în cauză persoanele au fost surprinse în localitatea Roman, ca

desfășurând activități fără a avea contract de muncă, acesta este locul

săvârșirii contravenției, respectiv cel unde persoana a fost primită la muncă,

adică locul desfășurării muncii fără forme legale, așa cum dispune art. 260 alin.

(1) lit. e) C. muncii.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției este localitatea

Roman,

competența soluționării plângerii contravenționale revine

Judecătoriei Roman.

Stabilește competența

de soluționare a plângerii contravenționale formulată de SC B.G.I. SRL, cu

sediul în municipiul Pașcani, str. Aurora II - Vestiar Stadion Siretul, județul

Iași, înregistrată la O.R.C. Iași, prin avocat C.I., cu sediul profesional în

Pașcani, str. Nicolae Iorga, județul Iași, în contradictoriu cu Inspectoratul

Teritorial de Muncă Neamț, cu sediul în Piatra Neamț, str. Dr. Gh. Iacomi în

favoarea Judecătoriei Roman.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 ianuarie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-02-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 589/2015
Decizia nr. 589/2015 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei; 1. Obiectul acțiunii deduse judecății; Prin cererea înregistrată pe rolul Judecător
ÎCCJ 2013-04-18
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2383/2013
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov la data de 29 iunie 2012, sub nr. 15274/197/2012, petenta SC T.D. SRL a solicitat anularea procesului-verbal de cons
ÎCCJ 2014-01-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 175/2014
, întrucât se află la prima abatere de acest gen și deficiențele constatate au fost remediate în scurt timp, consideră că sancțiunea aplicată este prea aspră în raport de gravitatea faptei. Prin sentința civilă nr. 927 din 23 septembrie 201
ÎCCJ 2013-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5755/2013
a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, instanța reținut că prezentei cauze îi sunt aplicabile prevederile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind
ÎCCJ 2015-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2015
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8949 din 14 iulie 2014, Judecătoria Brașov, secția civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale, in
Sursă