ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5256/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 2494 din 29 noiembrie 2012, Tribunalul Caraș Severin a admis în parte acțiunea reclamantei H.M., împotriva pârâtului primarul com. Rusca Montană, a respins capătul de cerere având ca obiect restituirea în natură a terenului înscris în C.F. com. Rusca Montană ca rămas fără obiect, a anulat dispoziția nr. 4 din 7 ianuarie 2010, a obligat primarul com. Rusca Montană să emită o dispoziție de restituire prin echivalent în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenurile în suprafață de 250 mp, înscris în C.F. a localității Rusca Montană, de 250 mp, înscris în C.F. localității Rusca Montană, în suprafață de 79 mp, înscris în C.F.

a localității Rusca Montană și 717 mp înscris în C.F. a localității Rusca Montană, a respins capetele de cerere având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent a celor trei imobile. În rejudecare, Tribunalul a reținut că, prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr. 829/208/2010 la data de 9 martie 2010, reclamanta a chemat în judecată Primăria Rusca Montană solicitând instanței să „ia măsurile ce se impun” pentru a beneficia de prevederile Legii nr. 10/2001. S-a susținut că pârâta a arătat indiferență în soluționarea notificării formulate de reclamantă. Prin modificarea de acțiune, reclamanta a chemat în judecată pe Primarul com. Rusca Montană, persoană care are calitate procesuală pasivă, conform Legii nr. 10/2001.

Prin Sentința civilă nr. 1517 din 23 septembrie 2010, Tribunalul Caraș-Severin a respins excepția autorității de lucru judecat, respectiv a respins acțiunea reclamantei. Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, instanța a constatat că nu există identitate de obiect între cererea soluționată prin Sentința civilă nr. 900 din 9 martie 2006 a judecătoria Caransebeș (anularea donației efectuate de către antecesorii reclamantului către stat) și obiectul prezentei cereri. Cu privire la fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanta a notificat Primăriei com. Rusca Montană și a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. a localității Rusca Montană (teren în suprafață de 717 mp, teren în suprafață de 79 mp, teren în suprafață de 4316 mp, înscrise în C.F.

a localității Rusca Montană (teren de 250 mp, casă ) și cel înscris în CF, teren de 250 mp, cu casă. Prin adresa din 20 martie 2008,, pârâtul a comunicat reclamantei Dispoziția nr. 11 din 20 martie 2008, prin care a soluționat cererea acesteia. Întrucât notificarea reclamantei a fost soluționată, instanța a constatat ca rămasă fără obiect cererea de chemare în judecată. Prin Decizia civilă nr. 357 din 23 februarie 2011, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul reclamantei, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare. S-a reținut că prin notificarea trimisă pârâtului, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. com.

Rusca Montană, iar înainte de data introducerii acțiunii de față (9 martie 2010), au fost emise de către pârât două dispoziții, respectiv Dispoziția nr. 11 din 20 martie 2008, considerată de Prefectură ca fiind neconformă cu dispozițiile Normelor de aplicare a Legii nr. 10 și Dispoziția nr. 4 din 7 octombrie 2010 emisă ulterior de pârât care se referă doar la imobilul înscris în C.F. com. Rusca Montană. S-a reținut că reclamanta este nemulțumită de modalitatea în care pârâtul a soluționat notificarea, iar prima instanță, conform art. 129 C. proc. civ., trebuia să lămurească aspectele invocate privind greșita aplicarea a Legii nr. 10/201. Pârâtul Primarul Com. Rusca Montană a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nelegală și nefondată.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor donate statului acestea se consideră preluate abuziv doar în cazul în care "s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă". În cazul de față, nu există nicio hotărâre judecătorească definitivă care să anuleze actul de donație. Conform filelor din C.F. com. Rusca Montană, proprietară tabulară asupra imobilelor a fost A.A.H. În data de 27 iunie 1964, H.A. donează Statului Român, terenul în suprafață de 579 mp cu casă și terenul 717 mp și terenul, înscris în C.F. com. Rusca Montană. În baza Deciziei nr. 539/1973 emisă de Consiliul Popular al Jud. Caraș-Severin, la data de 17 octombrie 1974 este intabulat în C.F.

dreptul de proprietate asupra imobilelor donate în favoarea Statului Român. Parcela a fost dezmembrată în trei parcele, (fila 18). Parcela, în suprafață de 250 mp a fost transnotată în C.F. a localității Rusca Montană. Ulterior, acest teren este dat pentru construirea unei case lui D.I.D.H. iar în baza adeverinței 1518/1979 se evidențiază casa, și se intabulează dreptul de proprietate asupra casei și cel de folosință asupra terenului în favoarea lui D.I. și D.H. (fila 12, fila 15 dosar apel). Parcela, în suprafață de 250 mp a fost transnotată în C.F., a localității Rusca Montană. Ulterior, acest teren a fost dat pentru construirea unei case lui D.Ș. și D.D., iar în baza adeverinței nr. 668/1981 se evidențiază pe acest teren casa și se intabulează dreptul de proprietate asupra casei și cel de folosință asupra terenului în favoarea lui D.Ș.

și D.D. Parcela în suprafață de 73 mp (stradă în com. Rusca Montană) a rămas înscrisă în C.F. a localității Rusca Montană. Conform declarației prin care s-a făcut donația, la momentul acesteia, casa exista pe terenul cu nr. top X. Conform mențiunii din C.F., la momentul dezmembrării parcelei casa nu mai exista, fiind demolată. Instanța a constatat astfel că reclamanta, în baza art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001 are dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a următoarelor imobile: teren în suprafață de 579 mp din C.F. (fila 11 dosar apel), casa, care a fost edificată pe teren, în prezent demolată, terenul în suprafață de 717 mp din C.F. (fila 11) și terenul în suprafață de 4316 mp, din C.F.

(fila 11). Reclamanta a formulat notificare, solicitând restituirea în natură a acestor imobile. Cu privire la imobilul, în suprafață de 4316 mp, instanța a constatat că acesta poate fi restituit în natură, întrucât este deținut de comuna Rusca Montană, fiind incidente prevederile art. 9, art. 21 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001. Pentru acest teren a fost emisă dispoziția nr. 12/2008 prin care s-a dispus restituirea în natură, astfel că, instanța va respinge capătul de cerere ca rămas fără obiect. Cu privire la imobilul, și teren în suprafață de 717 mp, instanța constată că pe acesta au fost edificate construcții autorizate (fila 9 dosar apel, fila 23 dosar de fond), astfel că nu este posibilă restituirea în natură, conform art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (per a contrario, în cazul în care au fost edificate construcții autorizate, restituirea în natură nu este posibilă).

Același text de lege este aplicabil și în cazul terenurilor, a căror situație juridică a fost analizată anterior. Cu privire la teren, sunt incidente prevederile art. 11 Legea nr. 10/2001 întrucât acesta are destinația actuală de stradă, astfel că reclamanta are dreptul doar la o restituire prin echivalent. Cu privire la casa, aflată pe parcela, demolată, sunt incidente prevederile art. 18 alin. (1) lit. a) Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta are dreptul doar la o restituire prin echivalent. Cu toate acestea, întrucât reclamanta nu a dorit să se administreze în cauză probele puse în discuție de către instanță (fila 17 practicaua hotărârii, cu înscrisuri sau testimoniale) din care să rezulte o descriere a imobilului care să permită A.N.R.P.

să realizeze o evaluare a imobilului, instanța va constata neîntemeiat acest capăt de cerere. Cu privire la casele solicitate prin notificare, instanța, văzând extrasele de carte funciară, a constatat că acestea nu au existat în patrimoniul antecesoarei reclamantei la momentul donației, fiind edificate ulterior de către persoanele cărora unitatea administrativ-teritorială le-a transmis dreptul de folosință asupra terenurilor, în vederea realizării acestor case. Pentru aceste considerente, instanța a respins petitul având ca obiect restituirea în natură a acestor imobile. Prin Decizia civilă nr. 35 din 14 martie 2013, Curtea de Apel Timișoara, secția a I-a civilă a admis apelul reclamantei, a schimbat în parte sentința, în sensul că a dispus Primarului com.

Rusca Montană, ca în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 să facă propunerea de despăgubiri și pentru fosta casă demolată, aflată pe parcela, anterior dezmembrată și a menținut în rest sentința. S-a constatat că tribunalul, în rejudecare, a conturat relativ bine starea de fapt. Cu privire la parcela în suprafață de 73 mp (stradă în com. Rusca Montană), s-a reținut că aceasta a rămas înscrisă în C.F. a localității Rusca Montană. Conform declarației prin care s-a făcut donația, la momentul acesteia, casa exista pe teren. Conform mențiunii din C.F., la momentul dezmembrării parcelei, casa nu mai exista, fiind demolată. Instanța de fond a constatat corect că reclamanta, în baza art. 1 alin. (1) și (2) Legea nr. 10/2001, are dreptul la restituirea în natură sau prin echivalent a următoarelor imobile: teren în suprafață de 579 mp din C.F., casa, care a fost edificată pe teren, în prezent demolată, terenul în suprafață de 717 mp din C.F.

(fila 11) și terenul în suprafață de 4316 mp, din C.F. (fila 11). Curtea a constatat că, în ceea ce privește casa nr. 344, aflată pe parcela cu nr. top 956, demolată, sunt incidente prevederile art. 18 alin. (1) lit. a Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta are dreptul doar la o restituire prin echivalent. Curtea a apreciat că primarul și instanța de judecată competentă în baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 nu pot face o evaluare a casei demolate, această operațiune fiind de competența exclusivă a A.N.R.P., care va trebui să realizeze o evaluare a imobilului. Împotriva Deciziei civile nr. 35 din 14 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă, au formulat cerere de recurs la data de 24 aprilie 2013, C.L.

al com. Rusca Montană și Primarul Com. Rusca Montană. Prima instanța de fond a decis ca reclamanta are dreptul la restituire în natura a terenului și a respins petitul privind restituirea în natura a imobilelor. Cu privire la casele, solicitate prin notificare, instanța de fond a constatat în baza extraselor de C.F. ca acestea nu au existat în patrimoniul antecesoarei reclamantei la momentul donației, fiind edificate ulterior de către persoanele cărora unitatea administrativ-teritoriala le-a transmis dreptul de folosința asupra terenurilor, fapt pentru care i-a respins cererea de restituire în natura a acestor imobile, acordându-i în schimb despăgubiri. Curtea a omis sa se pronunțe și asupra apelului pârâților, omisiune ce atrage nulitatea absoluta a acesteia coform art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Decizia atacată este motivata pe dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, care vizează „construcțiile preluate de stat și care nu mai exista la data intrării în vigoare a prezentei legi.” Din acest text de lege rezulta cel puțin doua carențe ale deciziei: casa nu a existat în patrimoniul antecesoarei reclamantei și nu reiese din nici un act daca respectivul imobil a fost demolat înainte sau după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Pe fondul cauzei, s-a susținut că, existând Sentința civila nr. 900 din 9 martie 2006 a Judecătoriei Caransebeș, definitiva și irevocabila, prin care s-a respins acțiunea reclamantei, recurentele au fost în imposibilitatea de a da curs solicitării reclamantei.

Analizând cererea de recurs formulată recurentul C.L. Rusca Montană și de pârâtul Primarul Com. Rusca Montană împotriva Deciziei civile nr. 35 din data de 14 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția a I-a civilă, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat de C.L. al com. Rusca Montană, având în vedere că această persoană juridică nu avut calitatea de parte în faza procesuală a apelului, precum și excepția de ordine publică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 26 din Legea nr. 202/2010, referitoare la greșita soluționare a pricinii în apel, decurgând din calificarea eronată a căii de atac de către instanța anterioară.

Recursul C.L. al com. Rusca Montană va fi respins așadar, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente de fapt și de drept: Circumstanțele cauzei pendinte relevă un fapt necontestat, anume că judecata în etapele procesuale anterioare nu s-a purtat în contradictoriu cu C.L. al com. Rusca Montană, ci doar cu pârâtul Primarul Com. Rusca Montană. Din coroborarea dispozițiilor art. 294 alin. (1), cu cele ale art. 316 C. proc. civ., se configurează principiul conform căruia, în căile de atac, controlul judiciar presupune dreptul/obligația instanțelor ierarhic superioare de a se pronunța, în condițiile și cu procedura stabilită de lege, asupra legalității și temeiniciei (în apel), respectiv, asupra legalității (în recurs) hotărârilor instanțelor judecătorești inferioare, cu condiția păstrării aceluiași cadru procesual de învestire inițial (părți, obiect, cauză juridică).

Textele procedurale susmenționate se întemeiază pe o dispoziție expresă a legii fundamentale cu referire la folosirea căilor de atac, respectiv „împotriva hotărârile judecătorești, părțile interesate . pot exercita căile de atac, în condițiile legii” - art. 129 din Constituția României. Recursul pârâtului Primarul Com. Rusca este întemeiat și va fi admis pe temeiul art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Conform dispozițiilor exprese ale art. 26 din Legea nr. 202/2010 - dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, (…) se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare în primă instanță dacă nu s-a pronunțat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi - respectiv datei pronunțării sentinței de primă instanță, rezultă cu deplină evidență greșita soluționare a pricinii de față în apel, decurgând din calificarea eronată a căii de atac de către instanța anterioară (cu consecințe și în privința unui alt aspect de natură procedurală, compunerea completului de judecată).

Pentru aceste considerente, pe temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului, va casa decizia recurată și va trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de C.L. al com. Rusca Montană împotriva Deciziei nr. 35 din 14 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția I-a civilă. Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Com. Rusca Montană împotriva aceleași decizii. Casează decizia recurată și trimite cauza, spre rejudecare, la Curtea de Apel Timișoara, ca instanță de recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.