ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5525/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

1437 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă,

în Dosarul nr. 28841/3/2009, a fost respinsă excepția lipsei calității

procesuale pasive și s-a admis, în parte, acțiunea reclamanților P.V. și P.M.,

în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. și prin reprezentant D.G.F.P. și chemații

în garanție SC C. SA și Municipiul București prin Primarul General, fiind

obligat la plata prețului actualizat, iar în rest, acțiunea, ca și cererea de

chemare în garanție, au fost respinse ca neîntemeiate.

Reclamanții

au formulat la 09 august 2012 cerere pentru lămurirea înțelesului și aplicării

dispozitivului sentinței civile nr. 1437 din 11 decembrie 2009, pronunțată de

Tribunalul București, secția a V-a civilă, iar prin încheierea pronunțată în

Camera de Consiliu din data de 17 octombrie 2012, cererea a fost admisă și s-a

dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile, în sensul că prețul este de

25.869.477 lei, ce va fi actualizat cu începere din 21 octombrie 1996, iar pârâtul

obligat este M.F.P.

Împotriva

acestei încheieri, pârâtul M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. și Municipiul București

a declarat apel înregistrat la data de 04 ianuarie 2013, fără însă al motiva.

La

termenul din 22 martie 2013, avocatul apelanților reclamanți a învederat că

reclamanta P.M. a decedat la data de 18 iulie 2010 și a depus copia

certificatului de moștenitor din 07 martie 2011 emis de B.N.P. Asociați G.E., S.S.,

D.T., F.B., iar părți în cauză au devenit moștenitorii acesteia, respectiv P.V.,

soț supraviețuitor, și descendenții P.M. și D.V.

Întrucât

apelul nu a fost motivat, Curtea a examinat încheierea apelată, din perspectiva

art. 292 alin. (2) C. proc. civ., respectiv doar pe baza celor invocate de

către apelant în fața primei instanțe.

Prin Decizia nr. 109/

A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât M.F.P. reprezentat de

D.G.F.P.și Municipiul București, instanța de apel reținând, în esență

că, prin admiterea cererii în condițiile art. 281

1

alin. (1) C.

proc. civ., instanța de fond a precizat cuantumul sumei datorate, respectiv la 25.869.477

lei, preț corespunzător contractului de vânzare-cumpărare din 1996 încheiat

între SC C. SA și P.V. pentru imobilul ce face obiectul cauzei, și s-a precizat

că pârâtul este obligat la plata prețului actualizat cu începere de la 21

octombrie 1996 - data achitării prețului, potrivit clauzei din contract, acesta

fiind M.F.P. (D.G.F.P. a Municipiului București figurând ca mandatar al

pârâtului M.F.P., nu ca parte).

S-a

constatat, că nu au fost invocate critici în legătură cu cererea de lămurire a

înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1437 din 11

decembrie 2009, astfel că în condițiile art. 296 C. proc. civ., apelul s-a

respins, ca nefondat, instanța lămurind înțelesul și aplicarea dispozitivului

sentinței cu respectarea principiului disponibilității.

Împotriva deciziei

pronunțate de instanța de apel a declarat recurs, pârâtul M.F.P., susținând că

aceasta este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că,

prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 octombrie 2012, pronunțată de

Tribunalul București, secția a V a civilă, prin care a fost admisă cererea de

lămurire a întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1437 din

11 decembrie 2009, s-a dispus în sensul că: „prețul este de 25.869,477 lei și

se va actualiza cu începere din 21 octombrie 1996” însă instanța nu a făcut

precizarea ca respectivul preț în cuantum de 25.869.477 lei, având în vedere faptul

că reprezintă contravaloarea imobilului achiziționat prin contractul de

vânzare-cumpărare din 1996 și nu a transformat valoarea în lei.

Față de cele arătate,

s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii

recurate în sensul menționării în dispozitivul încheierii din 17 octombrie 2012

a cuantumului sumei de plată în lei, conform dispozițiilor prevăzute în Legea nr.

348/2004.

Recursul este

inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Prin

decizia recurată, instanța de apel, a reținut că apelantul deși a declarat

apelul la data de 04 ianuarie 2013, acesta nu a fost motivat, astfel că s-a

procedat la examinarea încheierii apelate, doar din perspectiva art. 292 alin. (2)

C. proc. civ., respectiv doar pe baza celor invocate de către apelant în fața

primei instanțe.

Reclamanții au

formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței susmenționate sub

aspectul sumei și al pârâtului căruia îi revine obligația de plată, iar prin

încheierea din 17 octombrie 2012, pronunțată în Camera de Consiliu de

Tribunalul București, secția a V a civilă, s-a admis cererea, în sensul menționării

prețului de 25.869.477 lei, actualizat de la 21 octombrie 1996 și a indicării

pârâtului obligat la plată, ca fiind M.F.P.

Prin criticile

formulate în recurs, apelantul pârât a susținut că instanța, prin dispozitivul

încheierii din 17 octombrie 2012, nu a făcut și transformarea prețului în

cuantum de 25.869.477 lei, conform dispozițiilor prevăzute în Legea nr. 348/2004.

Această critică, nu

poate fi primită și analizată, pentru că nu a fost formulată în apel de

recurentul pârât.

Recursul

este o cale extraordinară de atac, care nu are caracter devolutiv, precum

apelul și prin urmare nu are loc o nouă judecată în fond, ci numai un control

al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de lege.

Cum o astfel de

critică nu a fost formulată în apel, ea nu poate fi formulată direct în recurs,

fiind astfel formulată omisso medio, pentru că, în raport de prevederile art. 299

C. proc. civ., obiectul recursului de față îl constituie decizia curții de

apel, iar această instanță nu s-a pronunțat asupra acestui aspect.

Respectarea

principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune nu numai ca părțile

să le exercite în ordinea instituită de legiuitor, dar și faptul că partea care

a declarat apel însă nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei

căi de atac împotriva sentinței primei instanțe să nu poată formula această

critică pentru prima oară în recurs.

Pentru cele arătate, recursul,

prin care se formulează pentru prima dată o critică care nu a fost invocată în

apel, apare ca inadmisibil, motiv pentru care se va respinge ca atare.

Cât privește cererea

de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimații reclamanți,

aceasta va fi respinsă, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc. civ., ca

nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de pârâtul M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. a

Municipiului București împotriva Deciziei nr. 109/ A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge cererea de

acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimații reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 noiembrie 2013.