ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5525/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1437 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 28841/3/2009, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a admis, în parte, acțiunea reclamanților P.V. și P.M., în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. și prin reprezentant D.G.F.P. și chemații în garanție SC C. SA și Municipiul București prin Primarul General, fiind obligat la plata prețului actualizat, iar în rest, acțiunea, ca și cererea de chemare în garanție, au fost respinse ca neîntemeiate.

Reclamanții au formulat la 09 august 2012 cerere pentru lămurirea înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1437 din 11 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, iar prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu din data de 17 octombrie 2012, cererea a fost admisă și s-a dispus lămurirea dispozitivului sentinței civile, în sensul că prețul este de 25.869.477 lei, ce va fi actualizat cu începere din 21 octombrie 1996, iar pârâtul obligat este M.F.P. Împotriva acestei încheieri, pârâtul M.F.P., reprezentat de D.G.F.P. și Municipiul București a declarat apel înregistrat la data de 04 ianuarie 2013, fără însă al motiva. La termenul din 22 martie 2013, avocatul apelanților reclamanți a învederat că reclamanta P.M.

a decedat la data de 18 iulie 2010 și a depus copia certificatului de moștenitor din 07 martie 2011 emis de B.N.P. Asociați G.E., S.S., D.T., F.B., iar părți în cauză au devenit moștenitorii acesteia, respectiv P.V., soț supraviețuitor, și descendenții P.M. și D.V. Întrucât apelul nu a fost motivat, Curtea a examinat încheierea apelată, din perspectiva art. 292 alin. (2) C. proc. civ., respectiv doar pe baza celor invocate de către apelant în fața primei instanțe. Prin Decizia nr. 109/ A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât M.F.P. reprezentat de D.G.F.P.și Municipiul București, instanța de apel reținând, în esență că, prin admiterea cererii în condițiile art. 281 1 alin. (1) C. proc.

civ., instanța de fond a precizat cuantumul sumei datorate, respectiv la 25.869.477 lei, preț corespunzător contractului de vânzare-cumpărare din 1996 încheiat între SC C. SA și P.V. pentru imobilul ce face obiectul cauzei, și s-a precizat că pârâtul este obligat la plata prețului actualizat cu începere de la 21 octombrie 1996 - data achitării prețului, potrivit clauzei din contract, acesta fiind M.F.P. (D.G.F.P. a Municipiului București figurând ca mandatar al pârâtului M.F.P., nu ca parte). S-a constatat, că nu au fost invocate critici în legătură cu cererea de lămurire a înțelesului și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1437 din 11 decembrie 2009, astfel că în condițiile art. 296 C. proc.

civ., apelul s-a respins, ca nefondat, instanța lămurind înțelesul și aplicarea dispozitivului sentinței cu respectarea principiului disponibilității. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs, pârâtul M.F.P., susținând că aceasta este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel, s-a arătat că, prin încheierea din Camera de Consiliu de la 17 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, prin care a fost admisă cererea de lămurire a întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 1437 din 11 decembrie 2009, s-a dispus în sensul că: „prețul este de 25.869,477 lei și se va actualiza cu începere din 21 octombrie 1996” însă instanța nu a făcut precizarea ca respectivul preț în cuantum de 25.869.477 lei, având în vedere faptul că reprezintă contravaloarea imobilului achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare din 1996 și nu a transformat valoarea în lei. Față de cele arătate, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate în sensul menționării în dispozitivul încheierii din 17 octombrie 2012 a cuantumului sumei de plată în lei, conform dispozițiilor prevăzute în Legea nr. 348/2004.

Recursul este inadmisibil, pentru considerentele următoare: Prin decizia recurată, instanța de apel, a reținut că apelantul deși a declarat apelul la data de 04 ianuarie 2013, acesta nu a fost motivat, astfel că s-a procedat la examinarea încheierii apelate, doar din perspectiva art. 292 alin. (2) C. proc. civ., respectiv doar pe baza celor invocate de către apelant în fața primei instanțe. Reclamanții au formulat cerere de lămurire a dispozitivului sentinței susmenționate sub aspectul sumei și al pârâtului căruia îi revine obligația de plată, iar prin încheierea din 17 octombrie 2012, pronunțată în Camera de Consiliu de Tribunalul București, secția a V a civilă, s-a admis cererea, în sensul menționării prețului de 25.869.477 lei, actualizat de la 21 octombrie 1996 și a indicării pârâtului obligat la plată, ca fiind M.F.P.

Prin criticile formulate în recurs, apelantul pârât a susținut că instanța, prin dispozitivul încheierii din 17 octombrie 2012, nu a făcut și transformarea prețului în cuantum de 25.869.477 lei, conform dispozițiilor prevăzute în Legea nr. 348/2004. Această critică, nu poate fi primită și analizată, pentru că nu a fost formulată în apel de recurentul pârât. Recursul este o cale extraordinară de atac, care nu are caracter devolutiv, precum apelul și prin urmare nu are loc o nouă judecată în fond, ci numai un control al hotărârii atacate în limita motivelor expres prevăzute de lege. Cum o astfel de critică nu a fost formulată în apel, ea nu poate fi formulată direct în recurs, fiind astfel formulată omisso medio, pentru că, în raport de prevederile art. 299 C. proc.

civ., obiectul recursului de față îl constituie decizia curții de apel, iar această instanță nu s-a pronunțat asupra acestui aspect. Respectarea principiului ierarhiei în exercitarea căilor de atac impune nu numai ca părțile să le exercite în ordinea instituită de legiuitor, dar și faptul că partea care a declarat apel însă nu a formulat o anumită critică prin intermediul acestei căi de atac împotriva sentinței primei instanțe să nu poată formula această critică pentru prima oară în recurs. Pentru cele arătate, recursul, prin care se formulează pentru prima dată o critică care nu a fost invocată în apel, apare ca inadmisibil, motiv pentru care se va respinge ca atare. Cât privește cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimații reclamanți, aceasta va fi respinsă, în raport de dispozițiile art. 274 C. proc.

civ., ca nedovedită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul M.F.P. reprezentat de D.G.F.P. a Municipiului București împotriva Deciziei nr. 109/ A din 22 martie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimații reclamanți. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2013.