ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5130/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea introdusă la data de 05 februarie 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, reclamantul C.I. a formulat, în contradictoriu cu SC O.N.T.C., o cerere prin care solicita autorizarea retrocedării imobilului compus din vila N. și suprafața de teren de 2387 mp situat în Sinaia, jud. Prahova. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001. Prin Sentința civilă nr. 3823 din 11 aprilie 2013 Tribunalul București, secția a VII-a civilă, a admis excepția de necompetență materială a judecătorului sindic și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

În motivare, s-a reținut că în raport de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată și prevederile art. 26 din Legea nr. 10/2001, competența aparține secției civile a Tribunalului Prahova. Învestit prin declinare, Tribunalul Prahova a pronunțat Sentința nr. 2067 din 2 septembrie 2013, prin care a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție. În motivare, instanța a reținut că reclamantul și-a precizat în mod expres natura juridică a cererii formulate, respectiv aceea de cerere de control jurisdicțional asupra unei decizii administrative emise de societatea pârâtă, temeiul juridic fiind cel din cererea formulată inițial și înregistrată pe rolul Tribunalului București, respectiv Legea nr. 10/2001, temei juridic ce nu a fost modificat de către reclamant.

În aceasta situație, instanța a constatat incidența dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 10/2001, reținând că sediul societății pârâte se află în București, sector 1. Analizând conflictul de competență, Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, varianta în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel". În speță, instanța constată că reclamantul a precizat obiectul și a indicat ca temei de drept al cererii sale prevederile Legii nr. 10/2001, solicitând anularea deciziei administrative emise de intimata SC O.N.T.C. SA la data de 22 aprilie 2002, cu privire la respingerea notificării formulate de autorul reclamantului, în baza Legii nr. 10/2001 Cum intimata, care are calitatea de entitate învestită cu soluționarea notificării, își are sediul în București, competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului București, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013. Procesat de GGC - GV