ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5078/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5078/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
revizuire de față:
Prin cererea inițială înregistrată la data de
15 noiembrie 2012 pe rolul Curții de Apel București sub nr. 8493/2/2012
revizuentul S.D.E. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1768/R din 16
octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,
motivat de faptul că decizia atacată cuprinde dispoziții potrivnice care nu pot
fi aduse la îndeplinire, considerând a fi incidente dispozițiile art. 322 pct.
1 și 2 C. proc. civ.
La data de 1 martie
2013 revizuentul și-a precizat cererea arătând că temeiul de drept îl
constituie dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ.
Sub aspectul
incidenței dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul a susținut
că obiectul revizuirii îl reprezintă următoarele hotărâri potrivnice: Sentința
civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2
București și Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
Intimatul A.R.G.A. a
formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire.
Raportat la temeiul
de drept al cererii, prin Decizia civila nr. 515/R din 8 martie 2013 pronunțată
de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în majoritate, s-a decis
disjungerea cererii de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 7 C. proc.
civ. de revizuentul S.D.E. împotriva Hotărârilor civile nr. 1236 din 4
februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și nr. 1768/R
din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a
civilă și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
În ceea ce privește
cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ.
de către revizuentul S.D.E., prin aceeași decizie, Curtea de Apel a dispus
respingerea acesteia, ca nefondată.
Examinând lucrările
dosarului în raport de motivele învederate și dispozițiile legale incidente în
cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire având în vedere
următoarele considerente:
Potrivit
dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care revizuentul își întemeiază
cererea, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau
prin neapelare, precum și a unei instanțe de recurs atunci când evocă fondul,
se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri definitive dată de o
instanță de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între
aceleași persoane, având aceeași calitate, dispoziții aplicabile și în cazul în
care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, iar una dintre
instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se
judecă de această instanță.
Fundamentul motivului
de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituția
puterii lucrului judecat și nu acela al îndreptării hotărârilor greșite prin
anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării autorității de
lucru judecat.
Întrucât suportul
unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile înscrise în art. 322 pct. 7
C. proc. civ. îl constituie respectarea principiului autorității de lucru
judecat, pentru a statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, axată
pe un atare temei de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie
vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri
pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză),
hotărârile respective să nu fi fost pronunțate în același proces, ci în procese
sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția
puterii lucrului judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost
analizată.
Dintre aceste
condiții, interes pentru speța dedusă judecății este cea referitoare la tripla
identitate de părți, obiect și cauză, ce conturează elementele autorității de
lucru judecat, precum și aspectul referitor dacă excepția puterii lucrului
judecat a fost examinată în dosarul în care a fost pronunțată Decizia civilă
nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a
civilă, a cărei revizuire se cere.
Prin revizuirea de
față se invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie
2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și Sentința
civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2
București.
Examinând prima
hotărâre (pronunțată în Dosarul nr. 20.455/3/2010 având ca obiect acordarea de
măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001), respectiv Decizia civilă
nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a IV-a civilă, se constată că instanța a dispus respingerea excepției lipsei de
interes a recursului declarat de recurentul intervenient S.D.E., respingând, ca
nefondate, recursurile declarate de recurentul Municipiul București, prin
primarul General și de recurentul-intervenient S.D.E. împotriva Sentinței
civile nr. 392 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția
a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-interveniente C.M.A. și C.S.
Totodată, a admis
recursul declarat de recurentul-reclamant A.R.G.A. împotriva aceleiași sentințe
în contradictoriu cu recurentul Municipiul București, prin Primarul General și
intimatele-interveniente C.M.A. și C.S., modificând în parte sentința recurată,
în sensul că:
A dispus obligarea
pârâtului Municipiul București, prin Primarul General să restituie în natură
reclamantului, terenul în suprafață de 147,60 mp identificat prin raportul de
expertiză B.C. între pct. a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r,
s, ș, t, ț, u, v, x, z, aa, bb, reprezentând curtea imobilului situat în
București, sector 2, str. F.
A dispus obligarea
pârâtului Municipiul București prin Primarul General să emită dispoziție
motivată prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul
în suprafață de 313,39 mp identificat prin același raport de expertiză și
pentru restul apartamentelor ce au făcut obiectul contractului de
vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, măsuri reparatorii ce se
vor acorda în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, menținând
celelalte dispoziții ale sentinței.
În cea de a doua
hotărâre (pronunțată în Dosarul nr. 9107/1997 având ca obiect revendicare pe
dreptul comun, anulare contracte de vânzare-cumpărare și ieșire din
indiviziune), respectiv prin Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 a
Judecătoriei sectorului 2 București (definitivă, prin Decizia nr. 1738/A/2000 a
Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ și
irevocabilă, prin Decizia civila nr. 3870/2000 a Curții de Apel București,
secția a III-a civilă) s-a admis excepția inadmisibilității cererii și în
consecință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul
A.R.G.A. împotriva pârâților C.G.M.B., C.A., P.M., C.E. și C.S., S.D.E., M.M.
și N., SC A. SA București și C.P. și C.R.
Totodată au fost
respinse excepțiile privind lipsa de interes și excepția lipsei de obiect,
precum și excepția autorității de lucru judecat. Au fost respinse cererile
reconvenționale formulate de pârâții C.E. și C.S., de pârâții M.M. și M.N. și
pârâtul S.D.E., ca fiind lipsite de interes. A fost respinsă cererea de chemare
în garanție a C.G.M.B. și SC A. SA, ca fiind rămasă fără obiect.
Verificând însă
lucrările Dosarului nr. 20.455/3/2010 ( în care a fost pronunțată Sentința
civilă nr. 392 din 27 februarie 2012 a Tribunalului București, irevocabilă prin
Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București,
secția a IV-a civilă), Înalta Curte constată că, în cursul judecării cauzei la
fond, intervenientul S.D.E. a invocat excepția autorității de lucru judecat,
raportat la Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de
Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul nr. 9107/1997, justificat de
faptul că prin respectiva hotărâre s-ar fi stabilit cu putere de lucru judecat
împrejurarea că reclamantul A.R.G.A. nu ar avea calitate de persoană
îndreptățită la restituirea în natură a cotei de 5/8 din imobilul situat în
București, str. F., sector 2, susținând că există identitate de obiect, părți
și cauză cu cererea ce face obiectul Dosarului nr. 20.455/3/2010.
Prin încheierea de
ședință pronunțată la data de 14 februarie 2011 în Dosarul nr. 20.455/3/2010,
Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția autorității de
lucru judecat constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201
C. civ., arătând că nu există identitate de părți, obiect și cauză. Tribunalul
a arătat că prin Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de
Judecătoria sectorului 2 București acțiunea reclamantului în revendicarea cotei
de 5/8 a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât reclamantul nu avea calitatea
de proprietar exclusiv asupra fracțiunii materiale din bun, pe când în dosarul
în care s-a invocat excepția, tribunalul a reținut că notificarea poate fi
formulată de un singur coproprietar potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001. De
asemenea, tribunalul arată că în Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000
pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul nr. 9107/1997 nu
s-a analizat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituire,
acțiunea fiind respinsă prin admiterea unei excepții, concluzionându-se că nu
poate fi vorba de autoritate de lucru judecat a unei acțiuni întemeiate pe un
alt temei juridic și în care legea permite formularea cererii chiar de un
singur coproprietar.
Față de cele expuse,
în analiza hotărârilor evocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire
nu întrunește cerințele de admisibilitate întrucât instanța de fond în
soluționarea Dosarului nr. 20455/3/2010 a verificat și s-a pronunțat pe
excepția autorității de lucru judecat, raportat la Sentința civilă nr. 1236 din
4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, statuând
irevocabil că nu se verifică în cauză tripla identitate de părți, obiect și
cauză între cele două dosare, soluționate, în final, prin hotărârile pretins a
fi contradictorii.
În consecință, Înalta
Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire atât timp cât condiția
privind tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. a fost verificată în
Dosarul nr. 20455/3/2010 soluționat prin Sentința civilă nr. 392 din 27
februarie 2012 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, rămasă
irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța respingând irevocabil
excepția autorității de lucru judecat, astfel că nu se identifică ipoteza
legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ce are drept scop
salvgardarea efectului negativ al puterii de lucru judecat în sensul
interzicerii reluării unei judecăți definitive cu privire la același obiect,
între aceleași părți și întemeiate pe aceeași cauză, drept pentru care cererea
va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de
revizuire a Deciziei civile nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel
București, secția a IV-a civilă, formulată de revizuentul S.D.E.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 noiembrie 2013.
Procesat de GGC - AS