ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5078/2013

Asupra cererii de revizuire de față: Prin cererea inițială înregistrată la data de 15 noiembrie 2012 pe rolul Curții de Apel București sub nr. 8493/2/2012 revizuentul S.D.E. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, motivat de faptul că decizia atacată cuprinde dispoziții potrivnice care nu pot fi aduse la îndeplinire, considerând a fi incidente dispozițiile art. 322 pct. 1 și 2 C. proc. civ. La data de 1 martie 2013 revizuentul și-a precizat cererea arătând că temeiul de drept îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ. Sub aspectul incidenței dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

revizuentul a susținut că obiectul revizuirii îl reprezintă următoarele hotărâri potrivnice: Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Intimatul A.R.G.A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire. Raportat la temeiul de drept al cererii, prin Decizia civila nr. 515/R din 8 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în majoritate, s-a decis disjungerea cererii de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de revizuentul S.D.E. împotriva Hotărârilor civile nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. de către revizuentul S.D.E., prin aceeași decizie, Curtea de Apel a dispus respingerea acesteia, ca nefondată. Examinând lucrările dosarului în raport de motivele învederate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire având în vedere următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., pe care revizuentul își întemeiază cererea, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei instanțe de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri definitive dată de o instanță de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, dispoziții aplicabile și în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, iar una dintre instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se judecă de această instanță. Fundamentul motivului de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituția puterii lucrului judecat și nu acela al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării autorității de lucru judecat.

Întrucât suportul unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile înscrise în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl constituie respectarea principiului autorității de lucru judecat, pentru a statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, axată pe un atare temei de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză), hotărârile respective să nu fi fost pronunțate în același proces, ci în procese sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția puterii lucrului judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste condiții, interes pentru speța dedusă judecății este cea referitoare la tripla identitate de părți, obiect și cauză, ce conturează elementele autorității de lucru judecat, precum și aspectul referitor dacă excepția puterii lucrului judecat a fost examinată în dosarul în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a cărei revizuire se cere. Prin revizuirea de față se invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București.

Examinând prima hotărâre (pronunțată în Dosarul nr. 20.455/3/2010 având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001), respectiv Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, se constată că instanța a dispus respingerea excepției lipsei de interes a recursului declarat de recurentul intervenient S.D.E., respingând, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul Municipiul București, prin primarul General și de recurentul-intervenient S.D.E. împotriva Sentinței civile nr. 392 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-interveniente C.M.A.

și C.S. Totodată, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A.R.G.A. împotriva aceleiași sentințe în contradictoriu cu recurentul Municipiul București, prin Primarul General și intimatele-interveniente C.M.A. și C.S., modificând în parte sentința recurată, în sensul că: A dispus obligarea pârâtului Municipiul București, prin Primarul General să restituie în natură reclamantului, terenul în suprafață de 147,60 mp identificat prin raportul de expertiză B.C.

între pct. a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r, s, ș, t, ț, u, v, x, z, aa, bb, reprezentând curtea imobilului situat în București, sector 2, str. F. A dispus obligarea pârâtului Municipiul București prin Primarul General să emită dispoziție motivată prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 313,39 mp identificat prin același raport de expertiză și pentru restul apartamentelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, măsuri reparatorii ce se vor acorda în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

În cea de a doua hotărâre (pronunțată în Dosarul nr. 9107/1997 având ca obiect revendicare pe dreptul comun, anulare contracte de vânzare-cumpărare și ieșire din indiviziune), respectiv prin Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 a Judecătoriei sectorului 2 București (definitivă, prin Decizia nr. 1738/A/2000 a Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ și irevocabilă, prin Decizia civila nr. 3870/2000 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă) s-a admis excepția inadmisibilității cererii și în consecință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A.R.G.A. împotriva pârâților C.G.M.B., C.A., P.M., C.E. și C.S., S.D.E., M.M. și N., SC A. SA București și C.P.

și C.R. Totodată au fost respinse excepțiile privind lipsa de interes și excepția lipsei de obiect, precum și excepția autorității de lucru judecat. Au fost respinse cererile reconvenționale formulate de pârâții C.E. și C.S., de pârâții M.M. și M.N. și pârâtul S.D.E., ca fiind lipsite de interes. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a C.G.M.B. și SC A. SA, ca fiind rămasă fără obiect. Verificând însă lucrările Dosarului nr. 20.455/3/2010 ( în care a fost pronunțată Sentința civilă nr. 392 din 27 februarie 2012 a Tribunalului București, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă), Înalta Curte constată că, în cursul judecării cauzei la fond, intervenientul S.D.E.

a invocat excepția autorității de lucru judecat, raportat la Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul nr. 9107/1997, justificat de faptul că prin respectiva hotărâre s-ar fi stabilit cu putere de lucru judecat împrejurarea că reclamantul A.R.G.A. nu ar avea calitate de persoană îndreptățită la restituirea în natură a cotei de 5/8 din imobilul situat în București, str. F., sector 2, susținând că există identitate de obiect, părți și cauză cu cererea ce face obiectul Dosarului nr. 20.455/3/2010. Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 14 februarie 2011 în Dosarul nr. 20.455/3/2010, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția autorității de lucru judecat constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., arătând că nu există identitate de părți, obiect și cauză.

Tribunalul a arătat că prin Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București acțiunea reclamantului în revendicarea cotei de 5/8 a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât reclamantul nu avea calitatea de proprietar exclusiv asupra fracțiunii materiale din bun, pe când în dosarul în care s-a invocat excepția, tribunalul a reținut că notificarea poate fi formulată de un singur coproprietar potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, tribunalul arată că în Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul nr. 9107/1997 nu s-a analizat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituire, acțiunea fiind respinsă prin admiterea unei excepții, concluzionându-se că nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat a unei acțiuni întemeiate pe un alt temei juridic și în care legea permite formularea cererii chiar de un singur coproprietar.

Față de cele expuse, în analiza hotărârilor evocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire nu întrunește cerințele de admisibilitate întrucât instanța de fond în soluționarea Dosarului nr. 20455/3/2010 a verificat și s-a pronunțat pe excepția autorității de lucru judecat, raportat la Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, statuând irevocabil că nu se verifică în cauză tripla identitate de părți, obiect și cauză între cele două dosare, soluționate, în final, prin hotărârile pretins a fi contradictorii. În consecință, Înalta Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire atât timp cât condiția privind tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ.

a fost verificată în Dosarul nr. 20455/3/2010 soluționat prin Sentința civilă nr. 392 din 27 februarie 2012 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța respingând irevocabil excepția autorității de lucru judecat, astfel că nu se identifică ipoteza legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ce are drept scop salvgardarea efectului negativ al puterii de lucru judecat în sensul interzicerii reluării unei judecăți definitive cu privire la același obiect, între aceleași părți și întemeiate pe aceeași cauză, drept pentru care cererea va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire a Deciziei civile nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de revizuentul S.D.E. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS