ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5078/2013

Asupra cererii de

revizuire de față:

Prin cererea inițială înregistrată la data de

15 noiembrie 2012 pe rolul Curții de Apel București sub nr. 8493/2/2012

revizuentul S.D.E. a solicitat revizuirea Deciziei civile nr. 1768/R din 16

octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

motivat de faptul că decizia atacată cuprinde dispoziții potrivnice care nu pot

fi aduse la îndeplinire, considerând a fi incidente dispozițiile art. 322 pct.

1 și 2 C. proc. civ.

La data de 1 martie

2013 revizuentul și-a precizat cererea arătând că temeiul de drept îl

constituie dispozițiile art. 322 pct. 1 și 7 C. proc. civ.

Sub aspectul

incidenței dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ. revizuentul a susținut

că obiectul revizuirii îl reprezintă următoarele hotărâri potrivnice: Sentința

civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2

București și Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Intimatul A.R.G.A. a

formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire.

Raportat la temeiul

de drept al cererii, prin Decizia civila nr. 515/R din 8 martie 2013 pronunțată

de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în majoritate, s-a decis

disjungerea cererii de revizuire formulată în baza art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. de revizuentul S.D.E. împotriva Hotărârilor civile nr. 1236 din 4

februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București și nr. 1768/R

din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

În ceea ce privește

cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ.

de către revizuentul S.D.E., prin aceeași decizie, Curtea de Apel a dispus

respingerea acesteia, ca nefondată.

Examinând lucrările

dosarului în raport de motivele învederate și dispozițiile legale incidente în

cauză, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire având în vedere

următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pe care revizuentul își întemeiază

cererea, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau

prin neapelare, precum și a unei instanțe de recurs atunci când evocă fondul,

se poate cere dacă este potrivnică unei alte hotărâri definitive dată de o

instanță de același grad sau grade deosebite, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane, având aceeași calitate, dispoziții aplicabile și în cazul în

care hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs, iar una dintre

instanțe este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se

judecă de această instanță.

Fundamentul motivului

de revizuire înscris în art. 322 pct. 7 C. proc. civ. îl reprezintă instituția

puterii lucrului judecat și nu acela al îndreptării hotărârilor greșite prin

anularea acestora și pronunțarea altora, ci acela al respectării autorității de

lucru judecat.

Întrucât suportul

unei cereri de revizuire întemeiată pe dispozițiile înscrise în art. 322 pct. 7

C. proc. civ. îl constituie respectarea principiului autorității de lucru

judecat, pentru a statua asupra admisibilității unei cereri de revizuire, axată

pe un atare temei de drept, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să fie

vorba de hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba despre hotărâri

pronunțate în același litigiu (cu tripla identitate de părți, obiect și cauză),

hotărârile respective să nu fi fost pronunțate în același proces, ci în procese

sau dosare diferite, iar în al doilea proces, să nu fi fost invocată excepția

puterii lucrului judecat, sau chiar dacă a fost invocată, să nu fi fost

analizată.

Dintre aceste

condiții, interes pentru speța dedusă judecății este cea referitoare la tripla

identitate de părți, obiect și cauză, ce conturează elementele autorității de

lucru judecat, precum și aspectul referitor dacă excepția puterii lucrului

judecat a fost examinată în dosarul în care a fost pronunțată Decizia civilă

nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, a cărei revizuire se cere.

Prin revizuirea de

față se invocă contrarietatea între Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie

2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și Sentința

civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2

București.

Examinând prima

hotărâre (pronunțată în Dosarul nr. 20.455/3/2010 având ca obiect acordarea de

măsuri reparatorii în procedura Legii nr. 10/2001), respectiv Decizia civilă

nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă, se constată că instanța a dispus respingerea excepției lipsei de

interes a recursului declarat de recurentul intervenient S.D.E., respingând, ca

nefondate, recursurile declarate de recurentul Municipiul București, prin

primarul General și de recurentul-intervenient S.D.E. împotriva Sentinței

civile nr. 392 din 27 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-interveniente C.M.A. și C.S.

Totodată, a admis

recursul declarat de recurentul-reclamant A.R.G.A. împotriva aceleiași sentințe

în contradictoriu cu recurentul Municipiul București, prin Primarul General și

intimatele-interveniente C.M.A. și C.S., modificând în parte sentința recurată,

în sensul că:

A dispus obligarea

pârâtului Municipiul București, prin Primarul General să restituie în natură

reclamantului, terenul în suprafață de 147,60 mp identificat prin raportul de

expertiză B.C. între pct. a, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p, q, r,

s, ș, t, ț, u, v, x, z, aa, bb, reprezentând curtea imobilului situat în

București, sector 2, str. F.

A dispus obligarea

pârâtului Municipiul București prin Primarul General să emită dispoziție

motivată prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul

în suprafață de 313,39 mp identificat prin același raport de expertiză și

pentru restul apartamentelor ce au făcut obiectul contractului de

vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995, măsuri reparatorii ce se

vor acorda în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, menținând

celelalte dispoziții ale sentinței.

În cea de a doua

hotărâre (pronunțată în Dosarul nr. 9107/1997 având ca obiect revendicare pe

dreptul comun, anulare contracte de vânzare-cumpărare și ieșire din

indiviziune), respectiv prin Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 a

Judecătoriei sectorului 2 București (definitivă, prin Decizia nr. 1738/A/2000 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ și

irevocabilă, prin Decizia civila nr. 3870/2000 a Curții de Apel București,

secția a III-a civilă) s-a admis excepția inadmisibilității cererii și în

consecință s-a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul

A.R.G.A. împotriva pârâților C.G.M.B., C.A., P.M., C.E. și C.S., S.D.E., M.M.

și N., SC A. SA București și C.P. și C.R.

Totodată au fost

respinse excepțiile privind lipsa de interes și excepția lipsei de obiect,

precum și excepția autorității de lucru judecat. Au fost respinse cererile

reconvenționale formulate de pârâții C.E. și C.S., de pârâții M.M. și M.N. și

pârâtul S.D.E., ca fiind lipsite de interes. A fost respinsă cererea de chemare

în garanție a C.G.M.B. și SC A. SA, ca fiind rămasă fără obiect.

Verificând însă

lucrările Dosarului nr. 20.455/3/2010 ( în care a fost pronunțată Sentința

civilă nr. 392 din 27 februarie 2012 a Tribunalului București, irevocabilă prin

Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă), Înalta Curte constată că, în cursul judecării cauzei la

fond, intervenientul S.D.E. a invocat excepția autorității de lucru judecat,

raportat la Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de

Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul nr. 9107/1997, justificat de

faptul că prin respectiva hotărâre s-ar fi stabilit cu putere de lucru judecat

împrejurarea că reclamantul A.R.G.A. nu ar avea calitate de persoană

îndreptățită la restituirea în natură a cotei de 5/8 din imobilul situat în

București, str. F., sector 2, susținând că există identitate de obiect, părți

și cauză cu cererea ce face obiectul Dosarului nr. 20.455/3/2010.

Prin încheierea de

ședință pronunțată la data de 14 februarie 2011 în Dosarul nr. 20.455/3/2010,

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins excepția autorității de

lucru judecat constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1201

C. civ., arătând că nu există identitate de părți, obiect și cauză. Tribunalul

a arătat că prin Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000 pronunțată de

Judecătoria sectorului 2 București acțiunea reclamantului în revendicarea cotei

de 5/8 a fost respinsă ca inadmisibilă întrucât reclamantul nu avea calitatea

de proprietar exclusiv asupra fracțiunii materiale din bun, pe când în dosarul

în care s-a invocat excepția, tribunalul a reținut că notificarea poate fi

formulată de un singur coproprietar potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001. De

asemenea, tribunalul arată că în Sentința civilă nr. 1236 din 4 februarie 2000

pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București în Dosarul nr. 9107/1997 nu

s-a analizat calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la restituire,

acțiunea fiind respinsă prin admiterea unei excepții, concluzionându-se că nu

poate fi vorba de autoritate de lucru judecat a unei acțiuni întemeiate pe un

alt temei juridic și în care legea permite formularea cererii chiar de un

singur coproprietar.

Față de cele expuse,

în analiza hotărârilor evocate, Înalta Curte constată că cererea de revizuire

nu întrunește cerințele de admisibilitate întrucât instanța de fond în

soluționarea Dosarului nr. 20455/3/2010 a verificat și s-a pronunțat pe

excepția autorității de lucru judecat, raportat la Sentința civilă nr. 1236 din

4 februarie 2000 pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, statuând

irevocabil că nu se verifică în cauză tripla identitate de părți, obiect și

cauză între cele două dosare, soluționate, în final, prin hotărârile pretins a

fi contradictorii.

În consecință, Înalta

Curte va constata inadmisibilitatea cererii de revizuire atât timp cât condiția

privind tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. a fost verificată în

Dosarul nr. 20455/3/2010 soluționat prin Sentința civilă nr. 392 din 27

februarie 2012 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, rămasă

irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, instanța respingând irevocabil

excepția autorității de lucru judecat, astfel că nu se identifică ipoteza

legală reglementată de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. ce are drept scop

salvgardarea efectului negativ al puterii de lucru judecat în sensul

interzicerii reluării unei judecăți definitive cu privire la același obiect,

între aceleași părți și întemeiate pe aceeași cauză, drept pentru care cererea

va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire a Deciziei civile nr. 1768/R din 16 octombrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă, formulată de revizuentul S.D.E.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS