ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1439/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de

față;

Prin decizia civilă nr. 909 din 26 noiembrie

2013 Tribunalul Călărași a admis recursul declarat de pârâții R.T. și R.G.

împotriva sentinței civile nr. 928 din 17 aprilie 2013 a Judecătoriei Oltenița,

pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins în tot acțiunea formulată

de reclamanții V.I., V.N., V.F. și B.E. împotriva pârâților R.T. și R.G., P.V.și

P.D. și Municipiul Oltenița. Totodată, a obligat intimații-reclamanți la plata

cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.655 RON către recurenți.

Împotriva acestei decizii

V.I., V.N., V.F., B.E.

au formulat cerere

de revizuire, înregistrată pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație

și Justiție la 6 ianuarie 2014.

Prin cererea de revizuire

au susținut că hotărârea atacată este potrivnică sentinței civile nr. 928 din 17

aprilie 2013 a Judecătoriei Oltenița, deoarece acțiunea în revendicare fusese formulată

exclusiv în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Oltenița, că soluția instanței

de fond cu privire la constatarea caracterului abuziv al trecerii în proprietatea

statului a terenului în litigiu, cu consecința admiterii acțiunii în revendicare,

nu putea fi atacată decât de acest pârât, față de care se stabilise obligația lăsării

în deplină proprietate și liniștită posesie a bunului, că atâta vreme cât Municipiul

Oltenița nu a exercitat vreo cale de atac hotărârea a intrat sub puterea lucrului

judecat, iar soluția de admitere a recursului declarat de pârâții R.T. și R.G. cu

privire la capătul de cerere privind constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare

încheiat cu P.V.și P.D. reprezintă o încălcare a autorității de lucru judecat a

sentinței instanței de fond.

În aplicarea dispozițiilor

art. 137 alin. (1) C. proc. civ., analizând prioritar cererea de revizuire din perspectiva

dispozițiilor art. 159

1

alin. (2) raportat la art. 323

alin.

(2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este competentă material cu soluționarea

acesteia.

Potrivit dispozițiilor

art. 323 alin. (2) C. proc. civ. „În cazul art. 322 pct. 7, cererea de revizuire

se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care

au pronunțat hotărârile potrivnice.”

Prin cererea de revizuire

formulată, s-a invocat contrarietatea dintre sentința pronunțată de Judecătoria

Oltenița și decizia pronunțată de Tribunalul Călărași.

În aplicarea dispozițiilor

legale mai sus invocate, competentă a soluționa calea extraordinară de atac este

Curtea de Apel București, instanța mai mare în grad față de instanțele care au pronunțat

cele două hotărâri invocate, în favoarea căreia Înalta Curte își va declina competența.

Aceasta nu reprezintă

o încălcare a liberului acces la justiție, pe de o parte pentru că instituirea regulilor

de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este atributul exclusiv

al legiuitorului, iar pe de altă parte accesul liber la justiție nu înseamnă că

acesta trebuie asigurat la toate structurile judecătorești, deoarece competența

și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină

în favoarea Curții de Apel București competența de soluționare a cererii de revizuire

formulată de revizuenții V.I., V.N., V.F., B.E. împotriva deciziei civile nr. 909

din 26 noiembrie 2013 a Tribunalului Călărași, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 mai 2014.