ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2753/2020

Ședința publică din data de 16 decembrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 19 februarie 2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B. solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilele adjudecate prin actul de adjudecare din data de 16 ianuarie 2012, respectiv construcție cu destinație de locuință, în suprafață de 37 mp, respectiv pe cea în suprafață de 15 mp, terenul aferent acestor construcții, în suprafață de 500 mp, grajd, magazie și pătul și să i se plătească contravaloarea lipsei de folosință a acestora, începând cu data de 16 ianuarie 2011.

Prin sentința civilă nr. 6549 din 18 mai 2015, Judecătoria Craiova a respins acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Urmare a deciziei civile nr. 508 din 02 martie 2016, pronunțată de Tribunalul Dolj, a fost admis apelul exercitat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 6549 din 18 mai 2015, pronunțate de Judecătoria Craiova, a fost anulată sentința apelată și trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Prin sentința civilă nr. 5499 din 16 mai 2018, Judecătoria Craiova în rejudecare, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., a fost obligat pârâtul să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în Comuna Pleșoi, sat Pleșoi, județul Dolj, compus din casă de locuit în suprafață de 37 mp, casă în suprafață de 15 mp, magazie, grajd, pătul și teren în suprafață de 500 mp, înscris în actul de adjudecare nr. 409/E/2010 din 16.01.2012, emis de BEJA C.; a fost respinsă cererea în pretenții.

Prin decizia civilă nr. 381 din 28.02.2019, Tribunalul Olt a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și prescripției dreptului la acțiune, ca neîntemeiate; a respins apelul formulat de apelantul-pârât B. împotriva sentinței civile nr. 5499 din 16 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Craiova, ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 927 din 09 octombrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a anulat recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 381 din 28 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, ca nemotivat.

La data de 15 ianuarie 2020, pârâții D. și B., în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (1) pct. 1 și pct. 8 din C. proc. civ., au formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 508 din 02 martie 2016 în dosarul nr. x/2014 și a deciziei civile nr. 381 din 28 februarie 2019, în dosarul nr. x/2014, ambele pronunțate de Tribunalul Dolj.

Prin decizia civilă nr. 187 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de pârâții D. și B..

II. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei de respingere a cererii de revizuire a fost formulat recurs de către revizuenții B. și D..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 iulie 2020 și a fost repartizat spre soluționare completului CF x.

Prioritar, se reține că la dosarul de recurs, au fost depuse de către recurenți două memorii de recurs, primul memoriu de recurs a fost înregistrat la data de 13 iulie 2020, transmis prin poștă la data de 10 iulie 2020, iar cel de-al doilea memoriu de recurs a fost înregistrat la data de 15 iulie 2020.

Prin cererea de recurs, revizuenții B. și D. au solicitat admiterea recursului, casarea deciziei curții de apel și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată.

În expunerea motivelor de recurs, revizuenți au redat nemulțumirile cu privire la modalitatea în care instanțele de fond, în fazele procesuale anterioare, au soluționat pricina.

Astfel, au susținut nelegalitatea hotărârii curții de apel din perspectiva în care le-a fost încălcat dreptul la apărare și a fost respinsă cererea de "anexare a dosarelor în care au fost formulate căile de atac", cu nesocotite prevederilor art. 97 alin. (1) din C. proc. civ.

În continuare, în argumentarea căii de atac exercitate, au fost invocate următoarele aspecte:

În soluționarea pricinii, instanța de judecată a avut în vedere hotărâri judecătorești care nu se regăsesc la dosar. Din această perspectivă, în mod greșit, a fost validată decizia civilă nr. 381 din 28 februarie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, în contextul în care această din urmă instanță nu era competentă material, teritorial și legal să soluționeze apelul.

În mod nelegal, curtea de apel a constatat nulitatea recursului exercitat împotriva soluției pronunțate de tribunal, respingând cererea revizuenților de acordare a unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales.

În ceea ce privește decizia recurată, în mod greșit, curtea de apel a respins cererea de revizuire, în cauză fiind îndeplinite condiția privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile contradictorii au fost pronunțate în dosare diferite, iar excepția autorității de lucru judecat, deși invocată, a fost nesocotită de către instanță. Pe de altă parte, competența de soluționare a cererii de revizuire revenea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în aplicarea dispozițiilor art. 97 alin. (1) din C. proc. civ.

Pe parcursul judecății pricinii, în mod nelegal, instanțele de fond au modificat obiectul dosarului ca fiind acțiune în revendicare, în contextul în care inițial acțiunea a fost una în pretenții.

Pricina este una care se impune a fi soluționată potrivit vechiul C. proc. civ., având în vedere că acțiunea a fost demarată în anul 2014, iar nu conform noilor reglementări procesual civile, așa cum în mod greșit au reținut instanțele de fond.

Acțiunea în revendicare cu privire la imobilul în litigiu, în mod nelegal, a fost admisă, fără a se ține cont de situația de fapt și cu nerespectarea prevederilor constituționale și ale drepturile omului.

Prin memoriul de recurs, înregistrat la dosarul cauzei la data de 15 iulie 2020, recurenții-revizuenți au precizat că se impune admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată având în vedere că judecata a fost efectuată în lipsa acestora, fără a fi legal citați.

În continuare, recurenții-revizuenți au făcut ample trimiteri la situația de fapt, soluțiile pronunțate de instanțele de fond ca și de parcursul procesual al dosarului de executare silită nr. x/2010 al executorului judecătoresc C..

III. Apărările formulate în cauză.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei reclamante A. la data de 03 august 2020, conform dovezii aflate la fila x, care nu a depus întâmpinare.

IV. Procedura de filtru.

Învestită cu soluționarea căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare, reglementate de dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că partea are deschisă calea de atac a recursului, că recursul este legal timbrat, este formulat în termen legal și îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) din C. proc. civ., sub sancțiunea nulității.

Totodată, s-a reținut că, având în vedere prevederile art. 493 C. proc. civ., completul de filtru va dispune asupra admisibilității în principiu a recursului și va aprecia cu privire la încadrarea criticilor formulate de recurenții- revizuenți în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 23 octombrie 2020, conform dovezilor aflate la filele x; la data de 02 noiembrie 2020, recurenții-revizuenți au depus punct de vedere la raport în cuprinsul căruia au menționat că solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

V. Soluția și considerentele Înaltei Curți:

Examinând admisibilitatea recursului în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu referire la art. 499 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 187 din 27 mai 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins cererea de revizuire formulată de pârâții D. și B., ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut următoarele:

Sustinerea revizuientului, cum că hotărârea din urmă, încalcă puterea de lucru judecat a primei hotărâri, nu este de natură a impune concluzia admisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire nefiind în măsură să aprecieze dacă s-a realizat o astfel de încălcare, nefiind o instanță de control judiciar în măsură să analizeze legalitatea si temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind îndreptățită doar a constata dacă prin ultima hotărâre s-a nesocotit autoritatea de lucru judecat rezultată din prima hotărâre, după cum s-a arătat.

Or, autoritatea de lucru judecat si puterea de lucru judecat nu sunt sinonime, autoritatea lucrului judecat fiind doar o parte a puterii lucrului judecat, așa încât existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces cu autoritate de lucru judecat atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleasi părti, să se discute acelasi obiect și aceeași cauză.

Hotărârile potrivnice trebuie să întrunească cerința triplei identități, de cauză, de obiect și de părți, cu mențiunea că hotărârile trebuie pronunțate în dosare separate și nu pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini, așa cum este situația în cauza de față.

În speță, prin decizia civilă nr. 508 din 02 martie 2016 pronunțată în dosarul nr. x/2014 de Tribunalul Dolj a fost admis apelul reclamantei A. împotriva sentinței nr. 6549 din 18 mai 2015, iar prin decizia civilă nr. 381 din 28 februarie 2019, Tribunalul Dolj a respins excepțiile inadmisibilității și prescipției dreptului la acțiune ca neîntemeiate, precum și apelul formulat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 5499 din 16 mai 2018 a Judecătoriei Craiova, hotărârile nefiind pronunțate în dosare diferite, ci pe parcursul ciclurilor procesuale ale aceleiași pricini.

Examinând conținutul celor două memorii de recurs, primul înregistrat la data de 13 iulie 2020, (transmis prin poștă la data de 10 iulie 2020), și al doilea înregistrat la data de 15 iulie 2020, Înalta Curte reține că susținerile recurenților-revizuenți nu vizează considerentele reținute de instanță, în sensul inexistenței contrarietății între hotărârile judecătorești invocate în cererea de revizuire, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute art. 488 C. proc. civ.. Acestea se constituie în critici aduse soluțiilor din litigiul purtat între părți în cadrul pricinii în care au fost pronunțate hotărârile judecătorești pretins potrivnice, precum și în nemulțumiri privind modul de soluționare a dosarului de executare silită nr. x/2010 al executorului judecătoresc C..

Astfel, în argumentarea prezentei căi de atac, recurenții-revizuenți au criticat decizia recurată, invocând încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea cererii de "anexare a dosarelor în care au fost formulate căile de atac".

În continuare, au susținut că "în mod greșit, a fost validată decizia civilă nr. 381 din 28 februarie 2019 pronunțată de Tribunalul Olt, în contextul în care această instanță nu era competentă material, teritorial și legal să soluționeze apelul", că instanța de apel "în mod nelegal, a constatat nulitatea recursului exercitat împotriva soluției pronunțate de tribunal, respingând cererea revizuenților de acordare a unui nou termen de judecată pentru angajarea unui apărător ales." că, în mod nepermis, "pe parcursul judecății, instanțele de fond au modificat obiectul dosarului ca fiind acțiune în revendicare, în contextul în care inițial acțiunea a fost una în pretenții" și că " acțiunea în revendicare cu privire la imobilul în litigiu, în mod nelegal, a fost admisă, fără a se ține cont de situația de fapt și cu nerespectarea prevederilor constituționale și ale drepturile omului".

Toate aceste aspecte antamează chestiuni privitoare la legalitatea și temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, cu privire la care instanța chemată să analizeze admisibilitatea cererii de revizuire nu s-a pronunțat și, ca atare, nu pot fi examinate în prezentul recurs.

Simpla afirmație a recurenților-revizuenți potrivit căreia "în mod greșit, curtea de apel a respins cererea de revizuire, în cauză fiind îndeplinite condiția privind tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile contradictorii au fost pronunțate în dosare diferite, iar excepția autorității de lucru judecat, deși invocată, a fost nesocotită de către instanță" nu este în măsură să declanșeze controlul de legalitate în condițiile art. 488 din C. proc. civ. fără a se indica, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată, din perspectiva motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită de susținerile evocate în cererea de recurs formulată de recurenții-revizuenți D. și B..

Eventualele argumente în susținerea căii de atac ar fi trebuit să vizeze îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de dispozițiile legale ale art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv dacă prin ultima hotărâre, a fost încălcată autoritatea lucrului judecat a unei hotărâri anterioare. Or, prin argumentele prezentate, recurenții-revizuenți nu au criticat constatările curții de apel cu privire la condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru a fi admisibilă cererea de revizuire prin care se invocă contrarietatea de hotărâri.

În ceea ce privește pretinsa nelegala citare, în fața curții de apel, Înalta Curte constată că potrivit dovezilor aflate la filele x ale dosarului nr. x/2020 al Curții de Apel Craiova, revizuenții D. și B. au fost citați în fața Curții de Apel Craiova pentru termenul din 27 mai 2020 când instanța a pronunțat decizia recurată, aceștia primind personal citația, la data de 19 mai 2020.

Cum aspectele invocate de recurenții-revizuenți nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat de revizuenții D. și B. împotriva deciziei civile nr. 187/2020 din 27 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenții D. și B. împotriva deciziei civile nr. 187/2020 din 27 mai 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2020.