ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1322/2014

Asupra conflictului negativ

de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Câmpina sub nr. 2264/204/2013 reclamanta V.R.R. a chemat în judecată pe pârâtul

A.G. și a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună

stabilirea locuinței fiului său minor

A.A.,

exercitarea autorității părintești în mod exclusiv de către

aceasta și obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului

A.A.

În

motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că,

în fapt, a conviețuit cu pârâtul aproximativ 4 ani, și, întrucât

nu au fost căsătoriți legal, iar relația dintre cei doi s-a deteriorat în mod constant,

conviețuirea celor doi a fost întreruptă, fiul său minor fiind în îngrijirea sa

exclusivă, în prezent locuind în comuna B., sat U., județul Prahova.

La data de 8 iulie 2013 pârâtul a depus la dosar întâmpinare

și cerere reconvențională.

Prin

cererea reconvențională pârâtul

a solicitat stabilirea

domiciliului minorului A.A. născut la 7 mai 2011 la acesta și obligarea reclamantei

la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, raportată la veniturile

sale.

Prin

sentința nr. 2288 din 2 octombrie 2013, Judecătoria Câmpina și-a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Pentru

a decide astfel, instanța Judecătoriei Câmpina a reținut că d

omiciliul pârâtului se

află, potrivit H.G. nr. 337/1993, în raza teritorială a Judecătoriei Tulcea și întrucât

în pricinile privitoare la persoane pentru care legea nu prevede expres instanța

competentă din punct de vedere teritorial se aplică dreptul comun [art. 107

alin. (1) din noul C. proc. civ.), caz în care competența teritorială este absolută,

împrejurare ce rezultă din dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 din noul C.

proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 126 alin. (1) din noul C. proc. civ.

(interpretat „per a contrario”), Judecătoria Tulcea este instanța competentă să

soluționeze cauza. A mai reținut că solicitarea de obligare a pârâtului la plata

pensiei de întreținere nu poate atrage competența sa teritorială pentru a judeca

pricina deoarece acesta este un capăt de cerere accesoriu capătului principal, stabilire

domiciliu minor, care conform art. 123 alin. (1) din  noul C. proc. civ., se judecă

de instanța competentă pentru cererea principală.

Judecătoria Tulcea, astfel învestită, prin sentința nr. 670

din 7 martie 2014, la rândul său, și-a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătorie Câmpina și, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135

alin. (1) din noul C. proc. civ., constatând ivit conflictul negativ de competență,

l-a înaintat, spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a decide astfel, instanța Judecătoriei Tulcea a avut

în vedere următoarele considerente:

Acțiunea reclamantei are

trei capete de cerere, respectiv: stabilire domiciliu minor, exercitare autoritate

părintească și plată pensie de întreținere.

Referitor la primele două

capete de cerere, instanța a reținut că stabilirea domiciliului minorului este un

capăt de cerere accesoriu cererii de exercitare exclusivă a autorității părintești

deoarece stabilirea domiciliului minorului depinde de soluția pronunțată cu privire

la exercitarea autorității părintești.

Cu privire la ultimul

capăt de cerere, potrivit art. 113 pct. 2 C. proc. civ., competența teritorială

este alternativă, fiind competentă și instanța în a cărei circumscripție domiciliază

creditorul reclamant, în cererile referitoare la obligația de întreținere.

Prin urmare, în cauză

fiind vorba despre o competență alternativă, reclamanta a ales instanța de la domiciliul

său ca instanță competentă să soluționeze cererea, potrivit art. 116 C. proc.

civ.

Potrivit art. 505 alin.

(2) C. civ., „Dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul

de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă,

fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”

În cauză, cu privire la

modul de exercitare a autorității părintești, aplicându-se prin asemănare dispozițiile

privitoare la divorț, competența teritorială de soluționare a cererii revine în

mod exclusiv Judecătoriei Câmpina, fiind instanța în circumscripția căreia se află

cel din urmă domiciliu comun al părților, acolo unde locuiește reclamanta.

Având în vedere faptul

că minorul locuiește împreună cu mama sa, instanța a apreciat că singura competență

să decidă asupra ocrotirii minorului, este instanța de la locul unde acesta domiciliază,

concluzie care se impune și în raport de dispozițiile art. 114 alin. (1) C. proc.

civ. conform cărora, „Dacă legea nu prevede altfel, cererile privind ocrotirea persoanei

fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă și de familie se soluționează

de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința

persoana ocrotită.”

Conflictul negativ de

competență a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data

de 31 martie 2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 7 mai 2014.

Înalta Curte va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina, pentru considerentele

care succed.

Prin Legea nr. 287/2009,

republicată, a fost adoptat C. civ., care, conform Legii nr. 71/2011 de punere în

aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., a intrat în vigoare la data de 1

octombrie 2011.

Potrivit prevederilor

art. 6 alin. (6) din acest cod, dispozițiile legii noi sunt aplicabile și „efectelor

viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia,

derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție

și obligația legală de întreținere (...), dacă aceste situații juridice subzistă

după intrarea în vigoare a legii noi”.

La data de 15

februarie 2013 a intrat în vigoare, de asemenea, C. proc. civ. adoptat prin Legea

nr. 134/2010 care, prin normele tranzitorii reglementate prin

art. 24, prevede că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor

și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Art. 106 C. civ. prevede la alin. (1) că „

Ocrotirea

minorului se realizează prin părinți (…) iar potrivit art. 107, „Procedurile prevăzute

de prezentul cod privind ocrotirea persoanei fizice sunt de competența instanței

de tutelă și de familie stabilite potrivit legii”.

Conform

art. 76 al Legii nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind

C. proc. civ., „judecătoriile sau, după caz, tribunalele ori tribunalele specializate

pentru minori și familie vor îndeplini rolul de instanțe de tutelă și familie, având

competența stabilită potrivit C. civ., C. proc. civ., prezentei legi, precum și

reglementărilor speciale în vigoare.

A

rt. 114 C. proc. civ.

adoptat prin Legea nr. 134/2010, prevede că

„dacă legea nu prevede altfel, cererile

privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența instanței de tutelă

și de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială

își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită”.

Titlul IV

C. civ. intitulat „Autoritatea părintească” cuprinde dispoziții cu privire la autoritatea

părintească și exercitarea autorității părintești, locuința copilului și obligația

de întreținere, dispoziții conform cărora instanța de tutelă, potrivit interesului

superior al copilului, are competența de soluționare a cererilor izvorând din

neînțelegeri între părinți

cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești

(art. 486), la stabilirea locuinței copilului (art. 496), la schimbarea locuinței

copilului (art. 497) sau la exercitarea autorității părintești [art. 504 coroborat

cu art. 396 alin. (1) C. civ.].

De asemenea,

art.

505 C. civ. prevede la alin. (1) că „

În cazul copilului din

afara căsătoriei (…), autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal

de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc” iar la alin. (2) că

„Dacă

părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității

părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare

dispozițiile privitoare la divorț”.

Conform acestor dispoziții,

aceleiași instanțe de tutelă îi revine competența de soluționare a cererilor având

ca obiect exercitarea autorității părintești numai de către unul dintre părinți

[art. 398 alin. (1)], stabilirea locuinței copilului minor în lipsa înțelegerii

dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului

[art. 400 alin. (1)] sau stabilirea contribuția fiecărui părinte la cheltuielile

de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor [art. 402

alin. (1)].

În speță, acțiunea formulată

de reclamantă, având ca obiect stabilirea domiciliului minorului, exercitarea autorității

părintești și plata pensiei de întreținere, care se referă la

măsuri ce se cer a fi luate în legătură cu copilul său minor,

rezultat din conviețuirea cu pârâtul

, a fost înregistrată pe rolul instanței

de judecată la data de 22 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a noului C.

civ. și a noului C. proc. civ.

Astfel, situației juridice

invocată prin acțiune, derivând din raportul de filiație dintre minor și părinții

săi, care determină incidența regulilor în materia autorității părintești și obligației

de întreținere, îi sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, cum incidente

îi sunt și dispozițiile C. proc. civ. adoptat prin

Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ.).

În raport

de textele legale menționate,

în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 114

din noul C. proc. civ., care reprezintă o dispoziție specială, ce instituie o competență

teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială

își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită, dispoziție derogatorie de la

norma generală reprezentată de art. 107 din noul C. proc. civ., care, prin

alin. (1), reglementează o competență teritorială generală, conform căreia „Cererea

de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază

sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel [alin. (1)]”.

Având în vedere

că minorul locuiește cu mama sa, în

comuna

B., sat U., județul Prahova, aspect

necontestat de pârât (Dosarul nr.

2264/204/2013 al Judecătoriei Câmpina) și că Judecătoria Câmpina este instanța în

a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul minorul (persoana ocrotită)

cu privire la care se solicită luarea măsurilor ce fac obiectul demersului judiciar

al reclamantei, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

acestei instanțe, inclusiv din perspectiva art. 113 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

adoptat prin Legea nr. 134/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpina.

Definitivă.

Decizia se va comunica

părților.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 mai 2014.