ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.11.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5288/2013

HOTĂRÂRE
14.11.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5288/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată

pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 11 decembrie 2012 și completată la data

de 21 ianuarie 2013,

reclamanta

M.L. a solicitat obligarea pârâtului H.A., la plata pensiei de

întreținere, în favoarea minorului H.A.,

stabilirea locuinței

acestuia la domiciliul său și exercitarea

autorității părintești exclusive de către reclamantă.

Prin Sentința

nr. 3446 din 15 aprilie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 170171 din 18 ianuarie 2012,

Judecătoria Bacău,

a

admis excepția de

necompetență teritorială

a instanței, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea, reținând incidența, în speță a

dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., conform cărora „cererea de chemare în

judecată se face la instanța domiciliului pârâtului caracterul imperativ sau

dispozitiv al acestei norme neputând fi stabilit, fără a se ține cont de natura

pricinii.

De

asemenea, instanța a coroborat dispozițiile art. 159 alin. (1) pct. 3 cu cele

ale art. 19 C. proc. civ., considerând că acestea din urmă stabilesc, per a

contrario, faptul că numai în pricinile privitoare la bunuri și numai dacă nu

este vorba de unul dintre cazurile prevăzute de art. 13-16 C. proc. civ.

, competența teritorială este relativă, în

celelalte situații având

caracter absolut.

Astfel, s-a

mai reținut că reclamanta a precizat în cererea de chemare în judecată faptul

că domiciliul pârâtului este în Tulcea, Jud. Tulcea.

Prin Sentința civilă nr. 2629 din 5 iulie 2013, pronunțată în Dosarul

nr .421413 din 27 ianuarie 2013, Judecătoria

Tulcea,

a admis excepția

necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat, la

rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău,

reținând că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, cu privire

la primul capăt de cerere, reprezentând plata pensiei de întreținere, sunt

incidente dispozițiile

art. 10 pct. 7 C.

proc. civ., care prevăd, în acest caz,

competența alternativă, iar, în

speță, reclamanta a ales să învestească cu judecarea acestei cereri instanța de

la domiciliul său.

Referitor

la celelalte două capete de cerere ale acțiunii civile, instanța a considerat

că stabilirea domiciliului minorului este un

capăt

de cerere accesoriu cererii de exercitare exclusivă a autorității

părintești,

deoarece stabilirea domiciliului minorului depinde de soluția pronunțată cu

privire la exercitarea autorității părintești.

În cauză, cu

privire la modul de exercitare a autorității părintești, aplicându-se prin

asemănare, dispozițiile privitoare la divorț, competența de soluționare a

cererii revine, în mod exclusiv,

Judecătoriei

Bacău, fiind instanța în circumscripția căreia se află cel

din urmă

domiciliu comun al părților, unde locuiește reclamanta.

Referitor la

acest aspect, instanța a avut în vedere și faptul că

minorul locuiește cu mama sa, iar singura instanță în drept să decidă

cu

privire la măsura ocrotirii minorului, este instanța în raza teritorială a

căreia domiciliază acesta.

Asupra

conflictului de competență Înalta Curte reține următoarele:

Acțiunea

formulată de reclamantă, având ca obiect plata

pensiei de întreținere, stabilirea domiciliului minorului și

exercitarea

autorității părintești, a fost înregistrată pe rolul

instanței de judecată

la data de 11

decembrie 2012, după intrarea în vigoare a Noului C. civ.

Potrivit

prevederilor art. 6 alin. (6) din acest Cod, dispozițiile legii noi sunt

aplicabile și „efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior

intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor,

din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere (...), dacă

aceste situații juridice subzistă după intrarea în vigoare a legii noi".

În

speță, situația juridică invocată prin acțiune derivă din raportul de filiație

dintre minor și părinții săi, care determină incidența regulilor în materia

autorității părintești și obligația de întreținere, fiind aplicabile

dispozițiile în materie reglementate de Noul C. civ.

Potrivit

prevederilor art. 496 alin. (3) din Noul C. civ., în caz

de neînțelegere între părinți, întinderea

obligației de întreținere, felul

și modalitățile executării, precum și

contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă.

Aceleiași instanțe de tutelă îi revine și competența de a stabili

modul de exercitare a autorității

părintești în cazul în care părinții copilului din afara căsătoriei nu

conviețuiesc (cum este cazul în speță), conform art. 505 alin. (2) din Noul C.

civ.

Potrivit

prevederilor art. 229

1

alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., articol care a fost

introdus prin pct. 29 din O.U.G. nr. 79/2011 începând cu data de 20 aprilie 2012

(în vigoare la data promovării acțiunii): „Dacă prin lege nu se prevede altfel,

cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de C. civ. în competența

instanței de tutelă și de familie se soluționează

de instanța în a cărei

circumscripție teritorială își are domiciliul sau

reședința persoana ocrotită".

Sintagma „cereri privind ocrotirea persoanei fizice" include și

cererea vizând ocrotirea minorului

prin părinți, în sensul art. 106 teza I din Noul C. civ., respectiv cererile

care decurg din autoritatea părintească reglementată de Titlul IV din Cartea a

II-a „Despre familie" din Noul C. civ.

În speță,

persoana ocrotită este minorul, în interesul căruia reclamanta, mama acestuia,

a promovat acțiunea, iar din motivarea cererii de chemare în judecată rezultă

că minorul locuiește cu reclamanta, astfel încât, prin aplicarea prevederilor

legale anterior citate, instanța de tutelă competentă să soluționeze pricina

este

Judecătoria Bacău, în circumscripția

căreia se află domiciliul reclamantei.

Față de considerentele reținute

Stabilește

competența de soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2013.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-07
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1322/2014
Judecătoriei Tulcea și întrucât în pricinile privitoare la persoane pentru care legea nu prevede expres instanța competentă din punct de vedere teritorial se aplică dreptul comun [art. 107 alin. (1) din noul C. proc. civ.), caz în care comp
ÎCCJ 2013-12-16
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5809/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 23 ianuarie 2013 reclamanta S.M.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.M.G. stabilirea domiciliului minorei A.D.A. la reclamantă și obligarea pârâtului la plata cheltuiel
ÎCCJ 2016-01-27
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 167/2016
Decizia nr. 167/2016 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub nr. xxx/327/2015 Ia dara de 02 septembrie 2015, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtu
ÎCCJ 2013-12-03
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5617/2013
Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reghin la data de 5 martie 2013, reclamanta B.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C.V., stabilirea domiciliului minoru
ÎCCJ 2015-09-30
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1982/2015
II-a „Despre familie ” din Codul civil în competența instanței judecătorești, toate litigiile privind aplicarea dispozițiilor acestei cărți, precum și măsurile de ocrotire a copilului prevăzute în legi speciale sunt de competența instanței
Sursă