ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5809/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5809/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei civile
de față, constată următoarele:
La data de 23 ianuarie 2013 reclamanta S.M.C.
a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.M.G. stabilirea domiciliului minorei
A.D.A. la reclamantă și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de
întreținere a minorei.
În fapt, s-a arătat
că minora, în vârstă de 6 luni, locuiește la mama sa în Craiova, care îi poate
asigura o creștere armonioasă.
În drept a invocat
art. 112 - 114 C. proc. civ.
Pârâtul, legal citat,
nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține
apărarea.
Învestită cu
soluționarea cauzei, Judecătoria Craiova, la termenul de judecată din data de
26 martie 2013, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și a
declinat, prin Sentința civilă nr. 4888 din 26 martie 2013, judecata cauzei în
favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a se pronunța
astfel, a reținut că în litigiile privitoare la persoane norma înscrisă în art.
5 C. proc. civ. are caracter imperativ, iar competența teritorială în
soluționarea cererilor având ca obiect stabilirea locuinței minorului are
caracter absolut, excepția putând fi invocată în orice fază a judecății și de
instanță din oficiu.
Cum pârâtul are
domiciliul, în fapt, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, a
considerat că această instanță este cea competentă în soluționarea acțiunii
civile prezente.
Cererea a fost
înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 3 septembrie 2013 sub nr.
5605/1748/2013.
La termenul din data
de 16 octombrie 2013, Judecătoria Cornetu a invocat din oficiu, la rândul său,
excepția necompetentei sale teritoriale absolute, iar prin Sentința civilă nr.
7116 din 30 octombrie 2013, a admis excepția și a declinat judecarea cauzei în
favoarea Judecătoriei Craiova.
Constatând conflict
negativ de competență în temeiul art. 21 C. proc. civ. a dispus suspendarea
cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru
regulator de competență.
Judecătoria Cornetu a
reținut că, deși, la termenul de judecată din data de 5 februarie 2013
Judecătoria Craiova a procedat la verificarea din oficiu a competenței sale,
stabilind că se află la prima zi de înfățișare, la termenul următor a invocat
din oficiu excepția necompetenței teritoriale absolute, neținând cont de
prevederile art. 159
1
alin. (2) C. proc. civ., care arată că
excepția necompetenței teritoriale absolute nu poate fi invocată ulterior
primului termen de judecată la care părțile sunt legal citate.
A reținut și faptul
că art. 8 din Regulamentul CEE 2201/2003 statuează că instanța competentă este
aceea de la reședința minorului, coroborat cu art. 15 din același act normativ,
care stabilește competența de soluționare a acestor cauze în favoarea instanței
de la locul cu care minorul are cea mai strânsă legătura.
În acest caz, având
în vedere vârsta fragedă a minorei și faptul că singurul domiciliu pe care
aceasta l-a cunoscut este în Craiova, aceasta fiind și localitatea unde
reclamanta solicită să i se stabilească domiciliul, instanța a constatat că
orașul Craiova este locul cu care minora are cele mai strânse legături, astfel
că aceasta trebuie să fie competentă să soluționeze această cerere.
Judecătoria Cornetu a
apreciat că același raționament juridic a fost avut în vedere de Noul Cod de
Procedură Civilă (art. 114), care a stabilit că instanța de tutelă este cea în
a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.
Înalta Curte, urmează
să constate că în cauză competența soluționării cauzei revine Judecătoriei
Cornetu, pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 159
pct. 3 C. proc. civ. necompetența teritorială este de ordine publică dacă
părțile nu o pot înlătura, iar potrivit art. 19 C. proc. civ., părțile pot
conveni prin înscris sau declarație verbală în fața instanței, doar în
pricinile privitoare la bunuri în sensul ca acestea să fie judecate de alte
instanțe decât acelea care potrivit legii au competența teritorială, afară de
cazurile prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ. Astfel, competența teritorială
aparține doar instanței prevăzute de art. 5 C. proc. civ., respectiv cea de la
domiciliul pârâtului, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă
instanță în prezenta cauză, având ca obiect principal, stabilirea domiciliului
minorului, pricină privitoare la persoane.
În acest context al
analizei, se reține că normele de procedură nu conțin dispoziții exprese cu
privire la competența teritorială în caz de stabilire a domiciliului minorului,
iar pârâtul nu a formulat nici un punct de vedere pe acest aspect. Totodată,
părțile nu pot proroga voluntar competența de soluționare a cauzei.
Cât privește
argumentul Judecătoriei Cornetu, potrivit căruia în speță își găsește
aplicabilitatea Regulamentul CCE nr. 2201/2003, acesta nu poate fi reținut.
Este adevărat că la
data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană și că potrivit
Tratatului de Instituire a Comunității Europene, statele membre sunt obligate
să aplice cu precădere în dreptul lor intern, dispozițiile cuprinse în
Regulamentele CE.
În art. 59 alin. (1)
din Regulamentul CCE nr. 2201/2003 - privind competența, recunoașterea și
executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia
răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000
(Regulamentul), se prevede că regulamentul înlocuiește pentru statele membre,
convențiile existente la data intrării sale în vigoare, care au fost încheiate
între două sau mai multe state membre și care se referă la materiile
reglementate de prezentul regulament. La rândul său, art. 8 alin. (1) din
același Regulament, prevede că instanțele judecătorești dintr-un stat membru
sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are
reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este
sesizată.
Noțiunea de reședință
obișnuită a fost interpretată de Curtea de Justiție a Comunității Europene ca
fiind locul care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediul social
și familial.
Prin urmare,
Regulamentul nr. 2201/2003 conține dispoziții referitoare la litigiile cu
element de extraneitate în relație cu un stat membru, respectiv în cazul în
care în raporturile dintre părți există un element de extraneitate și
interesează competența exclusivă de fond în materie civilă.
În speță, se constată
că atât reclamanta cât și pârâtul, titularii drepturilor părintești, sunt
cetățeni români, cu domiciliul în România, așa cum rezultă din actele dosarului
(reclamanta cu domiciliul în municipiul Craiova, strada C. județul Dolj,
pârâtul cu domiciliul indicat în comuna Jilava, str. Ș.G. județul Ilfov), iar
minora este resortisant al statului român, astfel încât nu se pot aplica direct
regulamentele europene.
De altfel, dacă ar fi
atrasă incidența Regulamentului, normele acestuia reglementează competența
jurisdicțională de drept internațional privat ce determină competența
instanțelor unui stat membru în raport cu instanțele altui stat membru.
În consecință, în
speță se aplică normele dreptului intern, respectiv art. 5 C. proc. civ. -
1865.
În ceea ce privește
argumentul Judecătoriei Cornetu, referitor la dispozițiile art. 114 Noul cod de
procedura civilă, acesta nu poate fi reținut întrucât așa cum prevăd
dispozițiile art. 24 din acest act normativ, dispozițiile Noului Cod de
procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute
după intrarea lui în vigoare, respectiv 15 februarie 2013, context în care
legea aplicabilă litigiului pendinte este Codul de procedură civilă - 1865.
Prin urmare, cum
pârâtul își are domiciliul în comuna Jilava, județul Ilfov, localitate ce se
află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, și pentru
considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte
de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei, în
favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 decembrie 2013.
Procesat de GGC - LM