ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5809/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 23 ianuarie 2013 reclamanta S.M.C.

a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A.M.G. stabilirea domiciliului minorei

A.D.A. la reclamantă și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de

întreținere a minorei.

În fapt, s-a arătat

că minora, în vârstă de 6 luni, locuiește la mama sa în Craiova, care îi poate

asigura o creștere armonioasă.

În drept a invocat

art. 112 - 114 C. proc. civ.

Pârâtul, legal citat,

nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și susține

apărarea.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria Craiova, la termenul de judecată din data de

26 martie 2013, a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și a

declinat, prin Sentința civilă nr. 4888 din 26 martie 2013, judecata cauzei în

favoarea Judecătoriei Cornetu.

Pentru a se pronunța

astfel, a reținut că în litigiile privitoare la persoane norma înscrisă în art.

5 C. proc. civ. are caracter imperativ, iar competența teritorială în

soluționarea cererilor având ca obiect stabilirea locuinței minorului are

caracter absolut, excepția putând fi invocată în orice fază a judecății și de

instanță din oficiu.

Cum pârâtul are

domiciliul, în fapt, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Cornetu, a

considerat că această instanță este cea competentă în soluționarea acțiunii

civile prezente.

Cererea a fost

înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 3 septembrie 2013 sub nr.

5605/1748/2013.

La termenul din data

de 16 octombrie 2013, Judecătoria Cornetu a invocat din oficiu, la rândul său,

excepția necompetentei sale teritoriale absolute, iar prin Sentința civilă nr.

7116 din 30 octombrie 2013, a admis excepția și a declinat judecarea cauzei în

favoarea Judecătoriei Craiova.

Constatând conflict

negativ de competență în temeiul art. 21 C. proc. civ. a dispus suspendarea

cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru

regulator de competență.

Judecătoria Cornetu a

reținut că, deși, la termenul de judecată din data de 5 februarie 2013

Judecătoria Craiova a procedat la verificarea din oficiu a competenței sale,

stabilind că se află la prima zi de înfățișare, la termenul următor a invocat

din oficiu excepția necompetenței teritoriale absolute, neținând cont de

prevederile art. 159

1

alin. (2) C. proc. civ., care arată că

excepția necompetenței teritoriale absolute nu poate fi invocată ulterior

primului termen de judecată la care părțile sunt legal citate.

A reținut și faptul

că art. 8 din Regulamentul CEE 2201/2003 statuează că instanța competentă este

aceea de la reședința minorului, coroborat cu art. 15 din același act normativ,

care stabilește competența de soluționare a acestor cauze în favoarea instanței

de la locul cu care minorul are cea mai strânsă legătura.

În acest caz, având

în vedere vârsta fragedă a minorei și faptul că singurul domiciliu pe care

aceasta l-a cunoscut este în Craiova, aceasta fiind și localitatea unde

reclamanta solicită să i se stabilească domiciliul, instanța a constatat că

orașul Craiova este locul cu care minora are cele mai strânse legături, astfel

că aceasta trebuie să fie competentă să soluționeze această cerere.

Judecătoria Cornetu a

apreciat că același raționament juridic a fost avut în vedere de Noul Cod de

Procedură Civilă (art. 114), care a stabilit că instanța de tutelă este cea în

a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită.

Înalta Curte, urmează

să constate că în cauză competența soluționării cauzei revine Judecătoriei

Cornetu, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 159

pct. 3 C. proc. civ. necompetența teritorială este de ordine publică dacă

părțile nu o pot înlătura, iar potrivit art. 19 C. proc. civ., părțile pot

conveni prin înscris sau declarație verbală în fața instanței, doar în

pricinile privitoare la bunuri în sensul ca acestea să fie judecate de alte

instanțe decât acelea care potrivit legii au competența teritorială, afară de

cazurile prevăzute la art. 13 - 16 C. proc. civ. Astfel, competența teritorială

aparține doar instanței prevăzute de art. 5 C. proc. civ., respectiv cea de la

domiciliul pârâtului, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă

instanță în prezenta cauză, având ca obiect principal, stabilirea domiciliului

minorului, pricină privitoare la persoane.

În acest context al

analizei, se reține că normele de procedură nu conțin dispoziții exprese cu

privire la competența teritorială în caz de stabilire a domiciliului minorului,

iar pârâtul nu a formulat nici un punct de vedere pe acest aspect. Totodată,

părțile nu pot proroga voluntar competența de soluționare a cauzei.

Cât privește

argumentul Judecătoriei Cornetu, potrivit căruia în speță își găsește

aplicabilitatea Regulamentul CCE nr. 2201/2003, acesta nu poate fi reținut.

Este adevărat că la

data de 1 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană și că potrivit

Tratatului de Instituire a Comunității Europene, statele membre sunt obligate

să aplice cu precădere în dreptul lor intern, dispozițiile cuprinse în

Regulamentele CE.

În art. 59 alin. (1)

din Regulamentul CCE nr. 2201/2003 - privind competența, recunoașterea și

executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia

răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000

(Regulamentul), se prevede că regulamentul înlocuiește pentru statele membre,

convențiile existente la data intrării sale în vigoare, care au fost încheiate

între două sau mai multe state membre și care se referă la materiile

reglementate de prezentul regulament. La rândul său, art. 8 alin. (1) din

același Regulament, prevede că instanțele judecătorești dintr-un stat membru

sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are

reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este

sesizată.

Noțiunea de reședință

obișnuită a fost interpretată de Curtea de Justiție a Comunității Europene ca

fiind locul care exprimă o anumită integrare a copilului într-un mediul social

și familial.

Prin urmare,

Regulamentul nr. 2201/2003 conține dispoziții referitoare la litigiile cu

element de extraneitate în relație cu un stat membru, respectiv în cazul în

care în raporturile dintre părți există un element de extraneitate și

interesează competența exclusivă de fond în materie civilă.

În speță, se constată

că atât reclamanta cât și pârâtul, titularii drepturilor părintești, sunt

cetățeni români, cu domiciliul în România, așa cum rezultă din actele dosarului

(reclamanta cu domiciliul în municipiul Craiova, strada C. județul Dolj,

pârâtul cu domiciliul indicat în comuna Jilava, str. Ș.G. județul Ilfov), iar

minora este resortisant al statului român, astfel încât nu se pot aplica direct

regulamentele europene.

De altfel, dacă ar fi

atrasă incidența Regulamentului, normele acestuia reglementează competența

jurisdicțională de drept internațional privat ce determină competența

instanțelor unui stat membru în raport cu instanțele altui stat membru.

În consecință, în

speță se aplică normele dreptului intern, respectiv art. 5 C. proc. civ. -

1865.

În ceea ce privește

argumentul Judecătoriei Cornetu, referitor la dispozițiile art. 114 Noul cod de

procedura civilă, acesta nu poate fi reținut întrucât așa cum prevăd

dispozițiile art. 24 din acest act normativ, dispozițiile Noului Cod de

procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute

după intrarea lui în vigoare, respectiv 15 februarie 2013, context în care

legea aplicabilă litigiului pendinte este Codul de procedură civilă - 1865.

Prin urmare, cum

pârâtul își are domiciliul în comuna Jilava, județul Ilfov, localitate ce se

află în raza de competență teritorială a Judecătoriei Cornetu, și pentru

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei, în

favoarea Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM