ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 814/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra recursului

de față pe baza materialului și lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

nr. 97 din 19 iulie 2013 a Tribunalului Maramureș pronunțată în Dosarul nr. 3547/2013

a fost condamnat inculpatul P.N. la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C.

pen. cu reținerea art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen. și s-a dispus aplicarea

pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi prev. la art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a, b) C. pen., în temeiul art. 65, 66 C. pen., pe o durată de

6 ani după executarea pedepsei sau grațierea totală, a restului de pedeapsă ori

după prescripția executării pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 25

aprilie 2013 la zi, conform art. 88 C. pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit.

a) C. proc. pen.

A fost menținut inculpatul

în stare de arest preventiv, conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

S-a aplicat inculpatului

pedeapsa accesorie prev. de art. 71 C. pen. constând în interzicerea exercitării

drepturilor prev. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata

executării pedepsei principale.

S-a constatat că nu s-au

formulat pretenții civile în cauză, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.

S-a dispus confiscarea

unui vătrai de fier forjat în forma literei L, utilizat la comiterea faptei, conform

art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen.

A fost obligat inculpatul

la plata sumei de 2.400 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire

penală și a cercetării judecătorești.

Instanța a fost sesizată

prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș din 11 iunie 2013, consecutiv

căruia, potrivit art. 300 C. proc. pen. anterior, s-a învestit cu judecarea cauzei

în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului P.N. pentru săvârșirea infracțiunii

de omor calificat prev. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

În esență, actul de inculpare

a reținut că în data de 24 aprilie 2013 inculpatul, pe fondul consumului de alcool,

a aplicat multiple lovituri victimei C.L., mama sa, în special, în zona capului,

dar și peste corp, picioare, în final sugrumând-o pe aceasta cu o forță atât de

mare încât a cauzat fractura cartilajului tiroidian.

Hotărând soluționarea

în fond a cauzei prin condamnare conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. anterior,

după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile procedurii simplificate prev.

de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, inculpatul recunoscând integral

fapta și însușindu-și probele strânse la urmărirea penală - instanța a examinat

și apreciat materialul probator din cursul urmăririi penale, confirmând existența

faptei deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestuia, în care sens a

reținut următoarele:

La data de 24 aprilie

2013, ora 23.40, organele de poliție din cadrul I.P.J. Mureș - Serviciul de Investigații

Criminale au fost sesizate telefonic de către ofițerul de serviciu din cadrul

I.P.J. Mureș cu privire la faptul că la ora 22.47 numitul P.N. a apelat Serviciul

Unic de Urgență 112 comunicând faptul că și-a omorât mama, iar primul

polițist sosit la fața locului și echipajul de ambulanță au

confirmat prezența cadavrului numitei C.L. în locuința situată în comuna

V., județul Mureș.

Deplasându-se la adresa

sus-menționată, echipa operativă a efectuat cercetarea la locul faptei, întocmind

în acest sens un proces-verbal cu planșe foto.

Din primele cercetări

a reieșit faptul că la data de 24 aprilie 2013, orele 18.00, inculpatul P.N., fiind

sub influența băuturilor alcoolice și-a bătut mama până când aceasta a

decedat. Existând indicii temeinice privind săvârșirea de către acesta a infracțiunii

de omor calificat, prev. de art. 174 - 175 alin. (1) lit. c) C. pen., prin rezoluția

din data de 25 aprilie 2013, ora 03.15, s-a început urmărirea penală în contra acestuia.

Din actele de urmărire

penală efectuate, s-a reținut următoarea situație de fapt:

Inculpatul P.N. locuia

împreună cu mama sa, victima C.L. - în vârstă de 57 ani - din anul 2006 în imobilul

situat în comuna V., județul Mureș.

Victima suferea de demență

toxică etanolică cu tulburări de comportament și necesita îngrijire și

supraveghere permanentă.

În ultima perioadă, victima

nu a mai avut venituri, fiindu-i sistată pensia și câștiga bani culegând

și vânzând plante medicinale și flori.

Pe parcursul anilor, inculpatul

și-a agresat în mod repetat mama, pe care o bătea în mod frecvent, din declarațiile

martorilor rezultând că de obicei, bătăile erau crunte. Acesta nu dorea să-și

întrețină mama din banii câștigați de el, refuza să o hrănească și

îi tot spunea că „din pâinea lui nu-i va da să mănânce”.

În dimineața zilei

de 24 aprilie 2013, în timp ce inculpatul era plecat la serviciu, victima C.L. a

plecat să culeagă flori și alte plante în vederea comercializării și s-a

întâlnit cu martora M.E. căreia i-a spus că a luat de acasă trei felii din pâinea

cumpărată de fiul ei și că trebuie să facă rost de bani „să pună pâinea la

loc” pentru că altfel, fiul ei o va bate.

În jurul orelor 12.00-13.00

inculpatul s-a întors de la serviciu din municipiul Sighișoara, a fost la vecina

sa - numita B.F. - căreia i-a împrumutat un sac de var și a consumat acolo

2-3 pahare de vin, apoi a mers la consăteanul său N.N. pe care l-a ajutat la tăiat

lemne, consumând și acolo 3 pahare de vin.

După acestea, inculpatul

a mers la barul din sat, a consumat acolo o sticlă de bere de 0,5 l și a cumpărat

o sticlă de 2 l de bere pe care a luat-o cu el acasă.

În jurul orei 17.20 inculpatul

a ajuns acasă, a intrat în dormitor unde se afla mama sa și vecinul B.G., ambii

uitându-se la televizor. Inculpatul a întrebat-o pe victimă dacă a cumpărat pâine

spunând că din pâinea lui nu-i va da să mănânce, apoi a luat de pe masă o pungă

în care se aflau două felii de pâine mai veche și a aruncat-o în direcția

mamei sale. În continuare inculpatul a început să strige către victimă că nu o va

mai hrăni, nu-i va mai da nimic de mâncare și că va pune lacăt la cămara cu

alimente. Victima nu i-a răspuns nimic, a rămas așezată pe pat și nu i-a

dat nici o replică inculpatului.

Martorul B.G., văzând

că inculpatul se află sub influența alcoolului și provoacă scandal, a

plecat din locuința celor doi.

După plecarea martorului,

inculpatul a început să o bată pe victimă, aplicându-i inițial câteva lovituri

cu palmele, în urma cărora victima a căzut la podea, lângă pat.

În timp ce victima era

căzută jos, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnul peste față

și corp, în zona coastelor, a tras-o de păr, smulgându-i șuvițe întregi, a

sărit cu picioarele peste corpul acesteia, cauzându-i multiple fracturi costale

bilaterale, apoi a luat de lângă sobă un vătrai din fier forjat, în formă de „L”

și i-a aplicat cu acesta lovituri în special peste cap și față, dar și

peste corp și picioare. La final, întrucât victima încă trăia, inculpatul,

folosindu-și ambele mâini, a strâns-o cu putere de gât, sugrumând-o. Forța

folosită de inculpat la sugrumarea victimei a fost atât de mare încât a cauzat fractura

cartilajului tiroidian.

Pe parcursul agresiunii,

victima a încercat să se apere, l-a împins pe inculpat, s-a prins de hainele acestuia,

l-a tras de păr și l-a rugat să nu o mai lovească, dar inculpatul, după spusele

lui „nu s-a mai putut stăpâni” și a continuat să-i aplice lovituri cu vătraiul

până când a văzut că victima este plină de sânge pe față și cap.

În timp ce o lovea cu

vătraiul, inculpatul a strigat la victimă să se ridice de jos, și în momentul în

care mama lui a încercat să se ridice, a lovit-o cu vătraiul peste picioare, după

spusele lui „pentru a o îndemna să se ridice”. Strigătele inculpatului, constând

în „Scoală-te odată! Nu auzi! Scoală-te!” au fost auzite de către martora C.F.R.

din stradă, întrucât unul din geamurile din dormitorul victimei era deschis.

După comiterea faptei,

inculpatul și-a schimbat hainele, lăsându-și îmbrăcămintea și încălțămintea murdare

de sângele victimei în dormitor pe pardosea, iar vătraiul cu care și-a agresat mama

l-a lăsat în camera de la intrare, lângă sobă. După acestea, inculpatul s-a spălat

pe mâini de sânge într-un lighean cu apă și a plecat de acasă, în direcția pădurii.

S-a oprit într-o poiană unde a rămas circa 45 minute, după care s-a întors în sat

și a mers la barul numit „B.”, unde a consumat două sticle de bere și a spus,

de față cu martorul F.D.: „nu știu dacă mai trăiește mama”. Din același

bar, inculpatul a cumpărat un flacon de 2 l de bere și s-a dus la vecinul său

B.G. căruia i-a spus că după ce vor consuma toată berea îi va spune ce a făcut.

După ce au terminat berea, inculpatul i-a spus vecinului său că și-a omorât

mama, lovind-o cu un vătrai.

Apoi inculpatul a sunat

mai multe rude și pe fosta lui concubină, spunându-le tuturor că și-a

omorât mama.

La insistențele repetate

ale numitului B.G. - care i-a spus inculpatului că trebuie să sune la poliție

- la ora 22.42 inculpatul a apelat la Serviciul de Urgență 112, și a anunțat dispecerul

de serviciu că și-a omorât mama, solicitând să vorbească cu poliția.

În momentul sosirii echipajului

de poliție, inculpatul se afla la locuința martorului B.G.

Din raportul de autopsie

medico-legală emis de Institutul de Medicină Legală Târgu Mureș a rezultat

că moartea numitei C.L. a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin

sugrumare.

Din același raport medico-legal

a rezultat următoarele: „victima prezenta leziuni traumatice: infiltrate sanguine

la nivel cervical, la nivelul mușchilor hioidieni, fractură cartilaj tiroidian,

fractură ram mandibular stg., hematom hemifacial drept, hematoame periorbitale bilaterale,

echimoză piramidă nazală, multiple excoriații hemifacial stg. frontal, echimoze

pavilion auricular bilateral, plagă contuză occipitală dreapta, plagă contuză buza

superioară și inferioară, multiple echimoze și excoriații la nivelul

toracelui, membrelor inferioare și superioare, multiple fracturi costale bilaterale,

în două planuri.

Leziunile traumatice descrise

s-au putut produce prin comprimare cu mâna - cele de la nivel cervical; comprimare

între două planuri dure - fracturi costale; loviri directe, repetate cu corp dur

contondent, posibil vătrai - plăgi contuze, echimoze, excoriații.

Între leziunile traumatice

și deces există legătură directă de cauzalitate. Alcoolemia victimei în momentul

decesului a fost negativă”.

S-a menționat că

victima prezenta leziuni de autoapărare, motiv pentru care a fost examinat inculpatul,

pe corpul căruia s-a constatat o excoriație transversală frontal paramedian care

se putea produce în data de 24 aprilie 2013 prin zgâriere cu unghia, iar inculpatul

a relatat medicului legist că este posibil să se fi zgâriat cu o creangă, nefiind

exclusă această posibilitate.

Starea de fapt descrisă

mai sus, s-a reținut din declarațiile inculpatului, coroborate cu cele rezultate

în urma cercetării locului faptei, concluziile autopsiei medico-legale, declarațiile

martorilor B.G., C.F.R., T.L., K.S., F.D., M.E., CD-ul cu înregistrarea convorbirii

între inculpat și dispecerul Serviciului Unic de Urgență 112, precum și

acte medicale ale victimei.

Cu ocazia cercetării locului

faptei, în dormitorul imobilului s-a găsit cadavrul numitei C.L., pe podea, lângă

pat, prezentând urme vizibile de violență, în special la nivelul capului și a feței.

Pe obrazul stâng s-au observat cu ușurință urmele a trei lovituri cu un obiect lung

cu striații specifice obiectelor confecționate din fier forjat. S-au găsit în spatele

cadavrului mai multe fire de păr și o șuviță groasă asemănătoare cu părul victimei,

precum și o pungă cu două felii de pâine cu inscripția „Brutăria B.”. Pe pardosea

s-au găsit haine bărbătești cu pete de sânge pe ele (o vestă albastră din bumbac

și o pereche de pantaloni negri), precum și încălțăminte sport cu urme de sânge.

În dormitor, televizorul

funcționa și reda imagini transmise de canalul de televiziune „P. TV”, iar unul

din geamurile duble ale camerei era deschis.

Lângă soba din prima cameră

s-a găsit un vătrai confecționat din fier forjat în forma de „L” cu pete brun-roșcate

pe el și pe un taburet de lângă ușa de acces se afla un lighean roșu în care se

afla apă de culoare roșiatică.

Din declarațiile

martorilor s-au reținut următoarele:

Martora C.F.R., a declarat

că la data de 24 aprilie 2013 s-a aflat la locuința numitei B.F., care este

poziționată peste drum, la o distanță de câțiva pași de locuința

victimei C.L.

În jurul orelor 18.25-18.30

a auzit dinspre casa victimei țipete, în sensul că inculpatul urla și

și-a dat seama că strigătele vin din dormitorul victimei. Nu a înțeles

ce anume striga inculpatul, dar după aprox. 5 min., martora s-a apropiat de casa

victimei, intenționând să ia apă de la fântâna lor, și atunci l-a auzit

pe inculpat strigând, probabil către mama sa: „Scoală-te odată! Nu auzi? Scoală-te!”,

martora s-a gândit că acesta iar o bate pe mama lui, cum făcea în mod frecvent și

a renunțat să mai intre în curtea lor, de frică să nu fie bătută de inculpat,

pe care îl cunoaște ca fiind o persoană violentă atunci când consumă alcool.

Martorul B.G., care locuiește

în aceeași curte cu victima și inculpatul, a declarat că a fost în vizită

la victima C.L., ajungând în locuința acesteia la ora 17.15 și împreună

cu aceasta s-a uitat la televizor la emisiunea „T.” de pe P. TV.

După aproximativ 5 minute

a venit și inculpatul, care a adus o pâine, a pus-o pe masă și a început

să se certe cu mama sa, reproșându-i acesteia că nu a cumpărat pâine și

amenințând-o că nu-i va da de mâncare și că va încuia camera cu alimente.

C.L. nu i-a spus nimic fiului său, rămânând așezată pe pat, iar inculpatul

a luat o pungă în care se aflau două felii de pâine mai veche și a aruncat-o spre

mama sa, dar l-a nimerit pe martor. Imediat după ce a început această ceartă provocată

de inculpat, martorul a plecat.

La ora 21.10-21.15 la

geamul său a bătut inculpatul, care i-a cerut să descuie poarta. Martorul B.G. a

ieșit în curte, a descuiat poarta, iar inculpatul, care era agitat, i-a spus

că trebuie să bea împreună o bere și că are ceva să-i spună. Amândoi au intrat

în locuința martorului care l-a tot întrebat pe inculpat ce vrea să-i spună,

dar acesta i-a răspuns că îi va spune numai după ce vor termina toată berea. După

aproximativ 30 minute, după ce au terminat sticla de 2 l de bere, inculpatul i-a

spus martorului: „mi-am omorât mama, dacă nu crezi, du-te sus și vezi că mama

e moartă”. Fiind întrebat cum a omorât-o, inculpatul a spus că a lovit-o peste picioare

cu un vătrai și atunci martorul i-a sugerat să sune la salvare pentru că dacă

a lovit-o peste picioare, atunci înseamnă că victima mai trăiește, dar a fost

asigurat de inculpat că victima în mod sigur este moartă.

După această discuție,

inculpatul a sunat-o pe o mătușă din Cluj, căreia i-a spus că și-a omorât

mama, apoi a sunat-o pe fosta lui concubină, spunându-i același lucru.

Abia după ce a auzit aceste

convorbiri telefonice, martorul a crezut cele relatate de inculpat și i-a spus

acestuia în repetate rânduri că trebuie să sune la poliție, insistând asupra

acestui lucru și într-un final l-a convins pe inculpat să apeleze 112.

Martorul F.D. a declarat

că în ziua de 24 aprilie 2013 a fost împreună cu P.N. la tăiat lemne în gospodăria

lui N.N., unde au consumat vin. La aceeași dată, în jurul orelor 19.00-19.30

s-a dus la barul din sat „B.”, iar la scurt timp a venit și P.N., care era

băut și s-a așezat pe terasa barului unde a mai consumat două sticle de

bere. La un moment dat, P.N. a spus: „Nu știu dacă mai trăiește mama”,

dar martorul nu a dat importanță acestei afirmații și nu a intrat

în discuție cu inculpatul. Abia după ce a aflat că în locuința inculpatului

s-a găsit cadavrul mamei acestuia, a înțeles ce vroia să spună inculpatul.

Martora T.L. - sora victimei

- a declarat că la data de 24 aprilie 2013, ora 22.55, a fost sunată pe telefonul

mobil de către nepotul său P.N. care a început să-și ceară scuze pentru ce

a făcut. Martora l-a întrebat ce anume a făcut, iar inculpatul a spus că și-a

omorât mama și a rugat-o să-l ierte. Fiind întrebat cum anume a omorât-o, acesta

a spus că i-a dat o palmă, iar la afirmația martorei că dintr-o palmă nu moare

o persoană, inculpatul a asigurat-o că în mod sigur victima este moartă.

Martora a mai relatat

că P.N. se certa des cu mama lui pe care o și bătea și că atunci când

acesta consumă alcool devenea periculos.

Martora K.S. - fosta concubină

a inculpatului - a declarat că la data de 24 aprilie 2013, orele 22.30, a fost sunată

pe telefonul mobil de către P.N. care i-a spus că va face pușcărie pentru că

și-a bătut mama până a omorât-o și văzând că fosta concubină nu îl crede

a spus: „da, da, am omorât-o, ce nu îți vine să crezi?”. Martora nu l-a întrebat

în ce mod a lovit-o pe mama lui pentru că știa cum o bate, acesta de obicei relatând

că „stilul lui” era să o bată cu mâinile și picioarele și să o strângă de gât.

Martora a mai relatat

că inculpatul, de-a lungul anilor, a fost violent și cu ea și cu mama lui pe care

când o bătea „o învinețea toată” și că de obicei îi reproșa mamei sale că nu se

ocupă de treburile gospodărești și o amenința că nu o va mai hrăni. Din discuțiile

purtate de martoră cu consătenii victimei știe că P.N. tot spunea prin sat că atât

o bate pe mama lui până o omoară. Cu ocazia unei vizite pe care i-a făcut-o victima,

K.S. a discutat cu aceasta, iar C.L. i-a spus că nu mai vrea să se întoarcă acasă

de frica fiului său care o tot bate.

Martora M.E. a declarat

că victima C.L. - cu care vorbea zilnic - i s-a plâns că fiul ei o bate și că bătăile

sunt crunte.

În dimineața zilei de

24 aprilie 2013, în jurul orelor 08.30-09.00 s-a întâlnit cu C.L. lângă cimitirul

din comună. Aceasta strângea flori și plante medicinale pentru a le vinde. Din discuția

purtată a rezultat că victima luase în acea dimineață de acasă trei felii de pâine

și că trebuie să facă rost de bani să cumpere altă pâine înainte să se întoarcă

fiul ei acasă pentru că altfel acesta o va bate.

Martora a relatat că victima

nu avea voie să mănânce nimic din ce cumpăra fiul acesteia, iar pâinea despre care

vorbea era cumpărată de inculpat. Știe că P.N. nu-i dădea de mâncare mamei sale,

aceasta trebuia să se întrețină din banii obținuți din vânzarea de flori și alte

plante. Dacă, din când în când, dar rar, P.N. îi dădea mamei lui să mănânce o farfurie

de ciorbă, îi reproșa faptul că el trebuie să o hrănească.

Din convorbirea purtată

de P.N. cu operatorul Centrului Unic pentru Apeluri de Urgență 112 Mureș, a rezultat

că la ora 22.42 inculpatul a solicitat operatorului să trimită poliția întrucât

el și-a omorât mama pe care o cheamă C.L., în vârstă de 57 ani.

Inculpatul a declarat

că neînțelegerile dintre el și mama sa sunt mai vechi, datând din anul 2008, iar

certurile dintre ei, în ultima vreme, erau destul de dese, cam o dată la 2 săptămâni.

Acesta a recunoscut fapta comisă și a relatat că nu era prima dată când a bătut-o

pe mama lui.

Cu ocazia primelor declarații,

inculpatul a relatat modul cum a agresat-o pe mama lui, susținând că a lovit-o cu

palmele, cu pumnul și cu vătraiul, dar a omis să declare că a strangulat-o sau că

a sărit cu picioarele peste corpul acesteia.

După efectuarea necropsiei

cadavrului, având în vedere cele constatate de medicul legist, cu ocazia audierilor

ulterioare, fiind întrebat inculpatul dacă și-a sugrumat mama și dacă a sărit cu

picioarele peste corpul acesteia, inculpatul a răspuns afirmativ.

Fiind întrebat cât timp

a durat agresiunea, acesta a afirmat că totul s-a petrecut pe parcursul a 10-12

minute.

Cu ocazia prezentării

materialului de urmărire penală, inculpatul a declarat că regretă fapta comisă și

a arătat că nu ar fi comis-o dacă nu s-ar fi aflat sub influența alcoolului.

Fiul victimei, numitul

M.M. a declarat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât nu a avut pretenții

de natură patrimonială de la inculpat.

La termenul de judecată

din data de 15 iulie 2013, inculpatul P.N. a înțeles să uzeze de dispozițiile

art. 320

1

C. proc. pen., respectiv de procedura simplificată, aplicabilă

în ipoteza recunoașterii integrale a acuzelor, la soluționarea cauzei instanța urmând

să aibă în vedere doar probele administrate în cursul urmăririi penale. În acest

sens, s-a procedat la luarea unei declarații inculpatului, instanța admițând cererea

formulată.

Prima instanță a reținut

că inculpatul locuia împreună cu mama sa, victima C.L., în etate de 57 de ani, încă

din anul 2006, aceasta din urmă fiind suferindă de demență toxică etanolică, cu

efecte asupra comportamentului său și asupra capacității de a discerne, necesitând

îngrijire permanentă și nu avea vreun venit, acest aspect fiind de multe ori sursa

unor scandaluri repetate, soldate cu agresarea sa de către inculpat, care trebuia

să-i asigure cele necesare traiului din banii câștigați de el. Un astfel de conflict

fizic și verbal, s-a iscat și la data de 24 aprilie 2013, după ce inculpatul, în

stare de ebrietate fiind, a ajuns la domiciliul comun, în jurul orei 17.20, și a

găsit-o pe mama sa vizionând un program tv, împreună cu vecinul său, martorul B.G.

Acesta i-a reproșat victimei că nu a cumpărat pâine și că nu-i va da să mănânce

din pâinea lui. Victima nu a replicat, iar martorul a părăsit domiciliul celor doi,

plecarea sa fiind urmată de agresarea repetată a victimei de inculpat, care, inițial

i-a aplicat câteva lovituri cu palmele, aceasta căzând la podea, apoi a continuat

seria loviturilor cu pumnul, peste față și corp, în zona coastelor, a tras-o de

păr, smulgându-i niște șuvițe, a sărit cu picioarele apoi pe corpul acesteia cauzându-i

multiple fracturi costale bilaterale și, într-un final, a luat de lângă sobă un

vătrai din fier forjat, în formă de L, cu care i-a aplicat victimei mai multe lovituri

peste față, cap, corp și picioare. Pentru a fi sigur că aceasta ar fi decedat, inculpatul

a strâns-o cu putere, cu ambele mâini, de gât, sugrumând-o, iar forța extremă uzitată

de acesta i-a cauzat victimei fracturarea cartilajului tiroidian. Deși aceasta din

urmă a încercat să se apere, împingându-l și l-a rugat să n-o mai lovească, inculpatul

nu s-a putut stăpâni și a continuat s-o lovească cu bestialitate cu acel vătrai,

până a umplut-o de sânge, insistând repetat ca aceasta să se ridice în picioare,

fiind auzit din stradă de martora C.F.R., care nu a intervenit, cunoscând firea

violentă a inculpatului și fiindu-i frică să nu o agreseze și pe ea.

După ce victima a decedat,

inculpatul și-a schimbat hainele și s-a spălat, apoi a mers la un bar din sat unde

a consumat două sticle de bere, afirmând față de martorul F.D. că nu știe dacă mai

trăiește mama sa, apoi s-a deplasat acasă la martorul B.G. căruia, după ce au consumat

2 l de bere, i-a relatat ce-a făcut. Aceleași aspecte le-a relevat inculpatul și

telefonic, unor rude și fostei concubine K.S., apoi, la insistențele vecinului B.G.,

a apelat serviciul de urgență 112 și poliția.

Din raportul de autopsie

medico-legală emis de Institutul de Medicină Legală Mureș a rezultat că moartea

mamei inculpatului, a fost violentă și s-a datorat asfixiei mecanice prin sugrumare,

aceasta prezentând mai multe leziuni traumatice care se puteau produce prin comprimare

cu mâna - cele de la nivel cervical, prin comprimare între două planuri dure-fracturile

costale și loviri directe, repetate, cu corp contondent, posibil vătrai - plăgi

contuze, echimoze, excoriații.

S-a concluzionat că între

leziunile traumatice produse de inculpat și decesul victimei a existat legătură

directă de cauzalitate, victima prezentând și leziuni de autoapărare.

S-a arătat că starea de

fapt expusă coincide celei reținute și de acuză și reiese cu certitudine, în principal,

din declarațiile inculpatului de recunoaștere integrală a faptei din faza de urmărire

penală și din fața instanței, din concluziile medico-legale indicate anterior, însoțite

de poze judiciare și din procesul-verbal de cercetare la fața locului și, nu în

ultimul rând, din declarațiile martorilor B.G., C.F.R., K.S., F.D., M.E. etc.

Față de considerentele

relevate anterior s-a apreciat că inculpatul s-a făcut vinovat de acuza adusă, acesta

acționând cu intenție directă, în încercarea de a suprima viața victimei, propria

sa mamă, fapt care s-a și întâmplat, datorită loviturilor multiple aplicate acesteia

cu bestialitate, fără milă, și profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra,

fiind căzută la podea, lovituri aplicate atât cu mâna, pumnul picioarele, cât și

cu un obiect contondent - vătrai și în final, prin sugrumarea acesteia cu ambele

mâini și cu bestialitate, dând dovadă de o forță extremă, fapta acestuia întrunind

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174

C. pen., art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

La dozarea și individualizarea

pedepsei aplicabile acestuia, conform dispozițiilor art. 72 C. pen., s-a ținut cont

că acesta nu are antecedente penale, a regretat faptele comise și le-a recunoscut,

situația conflictuală dintre inculpat și mama sa era mai veche, ținând cont că și

victima a fost dependentă de consumul de alcool în trecut, aspect care i-a declanșat

o boală psihică cu tulburări de comportament, de natură să accentueze, prin variile

sale manifestări, starea de irascibilitate perpetuă a inculpatului, care trebuia

să asigure cele necesare traiului mamei sale și să răspundă de îngrijirea permanentă

a acesteia.

S-a apreciat totuși că,

deși inculpatul nu s-a implicat anterior în sfera ilicitului penal, nu se impune

reținerea vreunei circumstanțe judiciare atenuante, în favoarea acestuia, având

ca efect reducerea pedepselor aplicabile acestuia sub minimul special prevăzut de

legea penală, mai mult decât permite art. 320

1

pct. 7 C. proc. pen.,

întrucât fapta este deosebit de gravă, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a ezitat

să suprime viața celei care i-a dat viață într-un mod extrem de brutal, ansamblul

probator și întreg periplul infracțional relevă o fire extrem de agresivă a inculpatului,

acesta e cunoscut ca o persoană cu antecedente de violență, agresând-o în trecut

și pe martora K.S., cu care a avut o relație, tot pe fondul stării de ebrietate,

iar între acesta și victimă au avut loc mai multe scene de violență pe parcursul

timpului. Având în vedere întreg complexul cauzal care a determinat săvârșirea faptei,

firea extrem de predispusă spre violență a inculpatului, prima instanța s-a orientat

înspre o pedeapsă moderată, menită să asigure atât constrângerea, cât și reeducarea

eficientă a acestuia.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată inculpatului reținerea și arestul preventiv, începând cu data de 25

aprilie 2013 la zi, conform art. 88 C. pen. raportat la art. 357 alin. (2) lit.

a) C. proc. pen. și a fost menținut inculpatul în stare de arest preventiv, conform

art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Pe latura civilă a cauzei,

nu s-au formulat pretenții de niciun fel, de către fratele inculpatului, succesorul

victimei, M.M., dispunându-se în consecință.

a formulat în termen legal apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș, solicitând

schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului P.N. din

infracțiunea de omor calificat , prev. de art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen. anterior în infracțiunea prev. de art. 174 - art. 176 alin. (1) lit. a)

C. pen. anterior, iar în subsidiar s-a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului

până la maximul special prevăzut de lege.

S-a motivat că din probele

administrate în cauză a rezultat că inculpatul a exercitat o violență extremă asupra

victimei, agresiunea întinzându-se pe parcursul unui interval de timp de cel puțin

30 minute, posibil chiar o oră, perioadă în care s-au exercitat acțiuni violente

care ar prezenta caracterul de cruzimi aplicate victimei într-un mod vădit.

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor de apel invocate și în integralitatea sa, instanța de control

judiciar a reținut următoarele:

Inculpatul P.N. era fiul

victimei C.L. Inculpatul nu a fost niciodată apropiat de mama sa, întrucât a fost

crescut de bunicii săi și nu de mama sa, care se recăsătorise. După decesul celui

de-al doilea soț al mamei inculpatului, acesta s-a mutat în comuna V. și, fiind

singură, l-a rugat pe inculpat să locuiască împreună cu ea pentru a o ajuta. Victima

nu a avut niciun venit și se întreținea din vânzarea de plante medicinale. Inculpatul,

deranjat de faptul că mama sa nu avea niciun venit și având frustrările sale din

copilărie, dat fiind faptul că nu fusese crescut de mama sa, din momentul în care

s-a mutat cu mama sa, relația dintre aceștia era destul de încordată, motivat de

faptul că inculpatul era singurul care aducea venit în casă.

Inculpatul obișnuia, de

asemenea, să consume alcool, iar sub influența acestuia ajungea să se certe destul

de des cu mama sa, certurile degenerând în bătăi pe care i le aplica inculpatul

mamei sale. În situația în care, inculpatul nu consuma alcool, acesta, după cum

a relatat chiar sora victimei, era liniștit și nu intra în conflict cu victima.

În ziua de 24 aprilie

2013, inculpatul s-a întors de la serviciu, în jurul orelor 12.30, după care s-a

dus la o vecină căreia i-a dat niște var, iar la aceasta a consumat 2-3 pahare de

vin. După aceasta s-a dus la un alt consătean pe care l-a ajutat să taie lemne și

împreună cu care a mai consumat vreo 3 pahare de vin, după care a mai consumat niște

bere, la barul din sat.

Inculpatul s-a reîntors

acasă, în jurul orelor 17.20, unde a găsit-o pe mama sa, care se uita la televizor

împreună cu vecinul lor B.G. Aflat sub influența alcoolului, inculpatul a început,

cum de altfel făcea de fiecare dată când se afla sub influența alcoolului, să-i

reproșeze mamei sale că nu are venit și că nu îi va mai da de mâncare. Văzând starea

în care se găsea inculpatul martorul B.G. a părăsit locuința victimei ducându-se

la magazinul din sat.

După acest moment inculpatul

a început să-și agreseze mama pe care a lovit-o cu palmele, cu pumnii și picioarele,

după care a strâns-o de gât, astfel încât i-a rupt cartilajul tiroidian. După acest

moment, când practic victima a decedat, inculpatul a mai lovit-o pe mama sa cu vătraiul.

Tot acest episod apreciem că a durat în jur de 10 minute și nu cel puțin o jumătate

de oră cum susține apelantul. Motivăm acest interval de timp prin prisma faptului

că inculpatul în toate declarațiile date a estimat acest timp ca fiind perioada

în care și-a bătut mama, iar faptul că martora C.F.R. l-ar fi auzit pe inculpat

că, în jurul orelor 18.25, striga la mama sa, nu conduce automat la concluzia că

până la acel moment inculpatul și-ar fi bătut mama. Presupunerea rezonabilă a fost

că, ori cearta dintre victimă și inculpat a început în jurul orelor 17.30, situație

în care cu privire la această oră martorul B.G. nu a fost în eroare, ori că evenimentul

menționat a început în jurul orelor 18.30, astfel cum a arătat inculpatul, situație

în care martorul B.G. a fost în eroare cu privire la ora declanșării acțiunii infracționale.

Potrivit declarației martorei C.F.R. care a specificat că a auzit țipete dinspre

casa victimei recunoscând vocea inculpatului, episodul în care inculpatul a lovit

victima nu a durat mai mult de 10 minute, martora declarând că „după ce a auzit

țipetele inculpatului la scurt timp s-a făcut liniște”. Sau, mai există posibilitatea

ca martora C.F.R. să-l fi auzit într-adevăr pe inculpat strigând la victimă „Scoală-te

odată! Nu auzi? Scoală-te”, dar acest episod s-a desfășurat, astfel cum a rezultat

și din declarația inculpatului, după ce s-a petrecut episodul agresiunii fizice

asupra victimei, iar inculpatul a părăsit domiciliul victimei și s-a reîntors în

același loc unde a găsit-o pe mama sa, căzută, în aceeași poziție în care o lăsase

imediat după agresiune.

În altă ordine de idei,

a fost adevărat că inculpatul a lovit victima într-un mod deosebit de violent, dar

leziunile provocate nu s-a aplicat pe o perioadă întinsă de timp, iar, în plus,

suferințele victimei s-au curmat în momentul în care inculpatul i-a provocat asfixia

mecanică prin sugrumarea victimei cu mâinile, astfel că loviturile ulterioare aplicate

victimei cu vătraiul nu i-au mai putut provoca suferințe. S-a conchis că inculpatul

a intenționat să ucidă victima, nu să-i provoace suferințe îndelungate, respectiv

de ordinul cruzimilor, mânat fiind de frustrările pe care le avea vis-a-vis de faptul

că era cel care aducea venit în casă și că, la rândul său, nu fusese crescut de

mama sa, iar el trebuia să o îngrijească.

Față de starea de fapt

reținută s-a considerat că încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat astfel

cum a stabilit-o prima instanță a fost corectă și nu s-a impus schimbarea acesteia

în infracțiunea prev. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., solicitare

pe care a respins-o.

Agravanta aceasta, a cruzimilor,

astfel cum susține și teoria și practica judiciară (decizia nr. 4370/2010 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție) a presupus ca suferințele provocate victimei să fie

foarte mari, să aibă o durată mai îndelungată în timp, iar decesul să se datoreze

tocmai acestor chinuri, greu de suportat, la care este supusă victima.

De asemenea, cel care

provoacă suferințele încadrate la sintagma de cruzimi trebuie să și intenționeze

acest fapt, prin acțiunile sale, dovedind că își dorește să provoace victimei suferințe

puternice prelungite în timp sau care o supun la chinuri greu de imaginat.

Sentința primei instanțe

a fost totuși criticabilă în ce privește pedeapsa aplicată, astfel că, avându-se

în vedere disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., conform căruia maximul

special al pedepsei care se putea aplica inculpatul este de 16 ani și 6 luni închisoare,

precum și criteriile de individualizare prev. de art. 72 C. pen., privind gradul

de pericol social al faptei comise, împrejurările în care aceasta a fost comisă,

dar și de persoana inculpatului care și-a ucis propria mamă, considerăm că pedeapsa

aplicată este prea blândă, raportat la fapta comisă și, ca atare, o pedeapsă orientată

spre maximul special, (16 ani închisoare), intră în acord cu principiile generale

care guvernează material sancțiunilor penale, prevenția generală și prevenția specială,

precum și cu determinarea inculpatul de a conștientiza consecințele faptei săvârșite.

Prin urmare, în baza

art. 334 C. proc. pen. s-a respins cererea apelantului de a se schimba încadrarea

juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului, P.N., din prev. art. 174, 175

alin. (1) lit. c) C. pen., în prev. art. 174, 175 alin. (1) lit. c), 176 alin.

(1) lit. a) C. pen.

În baza art. 379 pct.

2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș

s-a desființat, în parte, hotărârea atacată și, în rejudecare, a fost condamnat

inculpatul P.N., în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., la pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 și 66

C. pen., s-a dispus aplicarea unei pedepse complementare a interzicerii unor drepturi

prev. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 6

ani după executarea pedepsei, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă,

ori după prescripția executării pedepsei.

S-a menținut ca legale

și temeinice celelalte dispoziții date de prima instanță.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada de arest preventiv cuprinsă

în intervalul 19 iulie 2013 până la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut inculpatul în stare de arest preventiv, întrucât

s-a considerat că, în continuare, acesta prezintă un pericol pentru ordinea publică

dată fiind natura și gravitatea faptei comise, atingerea adusă unei valori sociale

expres ocrotite - viața persoanei fizice - dar și a faptului că judecarea în continuare

în stare de libertate a unei persoane care a comis astfel de fapte ar genera un

puternic sentiment de insecuritate în rândul comunități din care provine inculpatul.

În sensul celor evocate,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie,

a pronunțat decizia nr. 43/A din 18 octombrie 2013.

a formulat în termen legal recurs inculpatul P.N. aducând critici de nelegalitate

și netemeinicie.

Cadrul procesual de soluționare

a recursului este configurat de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru

punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen.

Prin urmare, instanța

de recurs constată că în cauză cerințele art. 385

10

alin. (1) și (2)

C. proc. pen.

anterior au fost îndeplinite, recurentul inculpat depunând

motivele de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, respectiv

la data de 28 februarie (primul termen de judecată fiind stabilit la 06 martie 2014).

Recurentul inculpat a

invocat disp. art. 385

9

pct. 17

2

și pct. 12 C. proc. pen.

anterior, precum și disp. art. 5 C. proc. pen., privind aplicarea legii mai favorabile.

În susținerea aspectului

că s-a făcut o greșită aplicare a legii, apărarea a invocat disp. art. 28 C.

pen., iresponsabilitatea.

În cadrul dezbaterilor,

avocatul desemnat din oficiu inculpatului a solicitat instanței de recurs a reține

în favoarea inculpatului scuza provocării.

În fine o altă critică

a vizat pedeapsa mult prea aspră, sens în care s-a arătat că instanțele au aplicat

pedepse excesiv de mari fără a ține cont de persoana inculpatului și de împrejurările

care atenuează răspunderea penală.

Examinând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, a criticilor

aduse și în considerarea principiilor aplicării legii mai favorabile în cazul succesiunii

de legi penale, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

Starea de fapt reținută

de ambele instanțe este fundamentată integral pe probele administrate în faza de

urmărire penală, în împrejurarea în care inculpatul P.N., în acord cu prevederile

art. 320

1

C. proc. pen. anterior, a declarat că recunoaște în totalitate

fapta reținută în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de

probe.

Într-un asemenea context

procesual criticile inculpatului vizând, pe de o parte, iresponsabilitatea sa, care

ar fi determinat o altă modalitate de soluționare a acțiunii penale exercitate în

cauză, iar pe de altă parte, scuza provocării, circumstanță pe care instanța s-ar

fi impus să o rețină în favoarea sa - ambele critici fiind avansate în considerarea

incidenței cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C.

proc. pen. anterior - nu pot fi primite.

Astfel, în temeiul cazului

de casare reglementat de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.,

invocat cu respectarea disp. art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. anterior,

instanța de recurs verifică, în cazul hotărârilor supuse atât căii de atac a apelului,

cât și a căii de atac a recursului, aspectele de legalitate, fără a putea proceda

la verificarea situației de fapt, un asemenea control nefiind posibil în calea de

atac a recursului.

Prin urmare, problema

reținerii circumstanței atenuante a provocării - element ce ar determina o modificare

substanțială a situației de fapt nu poate constitui o preocupare a instanței de

recurs.

De altfel, criticile aduse

de recurentul inculpat P.N. nu pot fi primite nici din perspectiva faptului că acesta

a înțeles să uzeze de disp. art. 320

1

C. proc. pen. anterior, așa încât

prin conduita procesuală manifestată a înțeles să-și însușească fapta, așa cum ea

a fost descrisă prin actul de trimitere în judecată.

Referitor la criticile

privind greșita individualizare judiciară a pedepsei aplicate în raport cu configurația

dată de către legiuitor prin Legea nr. 2/2013 - cazurilor de casare, cu limitele

controlului exercitat în recurs - cale de atac declarată sub imperiul legii evocate,

împotriva unei hotărâri pronunțate în apel după intrarea în vigoare a acesteia -

acestea nu pot fi primite, întrucât cazul de casare prev. în art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior și-a restrâns incidența la situația aplicării

unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul prezentului

recurs - guvernat de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 - instanța

de recurs urmează însă a proceda în conformitate cu art. 5 C. pen. la aplicarea

legii mai favorabile inculpatului P.N.

În determinarea legii

penale incidente, analizând influența modificărilor legislative cu privire la elementele

constitutive ale infracțiunilor ce constituie obiectul acuzației, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că fapta dedusă judecății se regăsește în legea penală

actuală în disp. art. 188 C. pen. cu referire la art. 199 alin. (1) C. pen., vizând

săvârșirea faptei asupra unui membru al familiei (mama).

Procedând la examenul

legii penale succesive vis-a-vis de caracterul unitar al dispozițiilor referitoare

la pedeapsă și circumstanțe în raport cu încadrarea juridică, față de caracterul

autonom al instituțiilor în ceea ce privește încriminarea și sancțiunea, Înalta

Curte de Casație și Justiție, arată următoarele:

Caracterul unitar al dispozițiilor

referitoare la pedeapsă și circumstanțele de individualizare în raport cu încadrarea

juridică dată faptei determină observația că legea nouă, prin disp. art. 189 C.

pen. nu mai prevede agravanta, care anterior acestei reglementări dădea caracterul

calificat al infracțiunii de omor - respectiv săvârșirea infracțiunii asupra soțului

sau a unei rude apropiate (art. 175 lit. c) C. pen. anterior). În cauză se regăsesc

însă disp. art. 199 alin. (1) C. pen., anume săvârșirea infracțiunii asupra unui

membru de familie. În acest sens se impune a fi avute în vedere disp. art. 177

C. pen. care determină înțelesul termenului, expresia de „membru de familie” și

care include printre alții și ascendenții.

Examinând încadrarea juridică

dată faptei ca urmare a situației tranzitorii se constată, așadar că fapta este

sancționată în legea nouă - art. 188 - 199 alin. (1) C. pen., context în care se

poate observa că dacă în C. pen. anterior circumstanța agravantă era cea care dădea

caracterul calificat al faptei - art. 75 lit. c) în C. pen. actual această circumstanță

este reglementată în art. 199 alin. (1) între cele două circumstanțe neexistând

diferențe, ceea ce face ca față de preluarea circumstanțelor din codul vechi

în codul actual și față de existența acesteia în acuzația inițială ca element circumstanțial,

la evaluarea în concret a caracterului mai favorabil al legii noi să fie avută în

vedere.

Față de cele ce preced,

în compararea efectelor acuzației din legea veche - art. 174 - art. 175 alin.

(1) lit. c) C. pen. și efectele acuzației în legea nouă - art. 188 - art. 199

alin. (1) C. pen. - Înalta Curte de Casație și Justiție identifică ca fiind favorabilă

legea nouă, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute de legea nouă.

Având în vedere că în

cadrul recursurilor guvernate de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013

în aplicarea legii mai favorabile, instanța de recurs nu realizează o nouă individualizare

a sancțiunii, iar în prezenta cauză nu se impune reducerea proporțională a sancțiunii

stabilite în raport cu limitele prevăzute de legea penală nouă, Înalta Curte de

Casație și Justiție va menține pedeapsa de 16 ani și 6 luni închisoare aplicată

inculpatului P.N.

În aplicarea art. 12

alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit căruia, în cadrul succesiunii de legi

penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele

accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca

legea mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă, se vor aplica pedepse accesorii

și complementare conform art. 85 și art. 66 din noul C. pen.

În virtutea considerentelor

ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de inculpatul

P.N. împotriva deciziei penale nr. 43/A din 18 octombrie 2013 a Curții de Apel Târgu

Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa în parte decizia

penală atacată și rejudecând:

Va menține pedeapsa de

16 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.N. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. și ped. de art. 188 - art. 199 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C.

pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 396

alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din Legea

nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. va aplica inculpatului P.N. pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și

lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

Va dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Va deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 25 aprilie 2013 la 06 martie

2014.

Va menține celelalte dispoziții

ale deciziei penale atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul P.N. împotriva deciziei penale nr. 43/A din 18 octombrie 2013 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează în parte decizia

penală atacată și, rejudecând:

Menține pedeapsa de 16

ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului P.N. pentru săvârșirea infracțiunii

prev. și ped. de art. 188 - art. 199 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 5 C.

pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 396

alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 12 din Legea

nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen. aplică inculpatului P.N. pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C.

pen. pe o durată de 3 ani, conform art. 68 C. pen.

Dispune aplicarea

art. 65 - art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată,

durata reținerii și arestării preventive de la 25 aprilie 2013 la 06 martie 2014.

Menține celelalte dispoziții

ale deciziei penale atacate.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 200 RON, se va suporta

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 martie

2014

.