ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 797/2014

Deliberând asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59 din 05 martie 2013, a Tribunalului Gorj, s ecția penală, s-a respins cererea părților civile de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de inculpatul C.G.A., din art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în art. 183 C. pen. Inculpatul C.G.A. a fost condamnat la: - 3 ani și două luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen.

pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dedus reținerea de 20 de ore din data de 27 august 2012. S-a dedus arestul preventiv de la 05 septembrie 2012 (data încarcerării inculpatului) la 04 octombrie 2012 (data punerii în libertate ca urmare a expirării mandatului din 05 septembrie 2012 emis de Tribunalul Gorj). A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales, către partea civilă F.F.D. A fost obligat inculpatul la 1.500 RON cheltuieli judiciare statului. S-a disjuns latura civilă a procesului penal. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, la 27 august 2012, organele de poliție judiciară din cadrul Secției 4 de Poliție Rurală Mătăsari au fost sesizate de către numitul A.G.

despre faptul că fratele său, F.F.D., a fost agresat în fața magazinului SC E. SRL din comuna B., de către inculpatul C.G.A., care l-a lovit cu pumnii și picioarele, împrejurare în care victima a căzut lovindu-se în zona capului. S-a mai arătat că din cercetări a rezultat că la data de 26 august 2012, în jurul orelor 19.30 - 20.00 ,în timp ce se afla în fața magazinului SC E. SRL din comuna B., victima F.F.D., împreună cu martorul I.C., mama acestuia, I.A., și concubina victimei, N.M., între victimă, I.C. și I.A., pe de o parte, și inculpatul C.G.A. pe de altă parte, a izbucnit un conflict. Victima F.F.D. și martorii I.A. și I.C. au adresat inculpatului cuvinte și expresii jignitoare, ca urmare a faptului că acesta intervenise anterior, în cursul aceleiași zile, și relatase organelor de poliție aspecte despre care luase cunoștință în legătură cu un conflict ce avusese loc între B.S.

și I.C. S-a reținut, de asemenea, că inculpatul a cerut în mod repetat victimei F.F.D. și martorilor să înceteze să-i mai adreseze cuvinte jignitoare, aceștia continuând acțiunile provocatoare. În aceste împrejurări inculpatul C.G.A. s-a deplasat spre locul unde se aflau aceștia, victima la rândul său ridicându-se de pe scaunul pe care stătea și venind în întâmpinarea inculpatului. Inculpatul a lovit victima, aflată în stare de ebrietate, în zona feței, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se în zona capului de pavelele de beton aflate în fața localului. Atât inculpatul, cât și restul persoanelor prezente la fața locului au acordat primul ajutor victimei care la scurt timp și-a revenit și ridicându-se a plecat spre domiciliul său împreună cu concubina sa N.M.

Deși acesta suferise o comoție cerebrală, pierzându-și cunoștința, sângera în zona capului având o plagă contuză și prezenta o stare de sănătate alterată, nici concubina N.M. și nici fiul său F.F.D. nu l-au transportat la o unitate sanitară. În dimineața zilei de 27 august 2012, ca urmare a faptului că starea de sănătate a victimei se agravase, aceasta a fost transportată la Spitalul Turceni, Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu și Spitalul Clinic Craiova - Secția Neurochirurgie. Din raportul de constatare medico-legală din 29 august 2012 întocmit de Serviciul de Medicină legală Gorj, a rezultat că numitul F.F.D. prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și posibil cădere și lovire de corp dur, leziuni ce se puteau produce în data de 26 august 2012 și care necesitau pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, dacă nu surveneau complicații.

Raportul de constatare medico-legală din 03 septembrie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a arătat că numitul F.F.D. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și posibil cădere și lovire de corp dur, leziuni ce pot data din 26 august 2012, necesită de la producere circa 70-80 zile îngrijiri medicale dacă nu survin complicații și leziunile; au pus în primejdie viața victimei. Victima F.F.D. a decedat în data de 08 septembrie 2012 în Spitalul Clinic de Urgență Craiova. Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) din 14 decembrie 2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, a rezultat că moartea numitului F.F.D., în vârstă de 57 de ani, a fost violentă.

Ea s-a datorat dilacerării meningocerebrale consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de boltă craniană, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure. Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate directă, necondiționată. S-a apreciat că starea de fapt reținută în sarcina inculpatului a fost probată cu: declarațiile martorilor J.R., G.M., C.A., I.M., S.D., I.C., B.I., P.F.G., A.G., N.M., N.E.M., procesul-verbal de cercetare la fața locului; rapoartele de constatare medico-legale și de necropsie; declarațiile părții civile F.F.D.; declarațiile inculpatului. În cauză a fost reținută existența împrejurărilor prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul acționând sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de acțiunea provocatoare a victimei, care, împreună cu alte persoane, i-a adresat expresii și cuvinte jignitoare, persistând în această atitudine și după mai multe atenționări din partea inculpatului.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței este corectă și a dispus respingerea cererii formulate de părțile civile de schimbarea a încadrării juridice a faptei comise de inculpat din art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în art. 183 C. pen. Tribunalul a apreciat că cererea inculpatului prin care a solicitat judecarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 320 1 C. proc. pen. este întemeiată și a fost admisă. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere limitele de pedeapsă, conform dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., de asemenea, s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că acesta a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate F.F.D., care împreună cu alte persoane i-au adresat expresii și cuvinte jignitoare. S-a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) C. pen., precum și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât fapta comisă de inculpat prezintă un pericol social deosebit. Deși a fost comisă în stare de provocare, fapta inculpatului este de o gravitate extremă, având drept urmare decesul victimei F.F.D.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul C.G.A. și părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.I.M., F.F. și R.A. Părțile civile au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale, înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen. și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, prin luarea în cobnsiderare a gravității faptei comise. Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale în sensul reținerii circumstanțelor judiciare prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și alin. (2) C. pen., schimbarea modalității de executare art. 86 1 sau art. 81 C. pen. Prin decizia penală nr. 255 din 09 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul C.G.A.

și părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.I.M., F.F. și R.A., împotriva sentinței penale nr. 59 din 05 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 20017/95/2012. Apelanții au fost obligați la plata sumei de câte 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a apreciat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, care a fost just încadrată din punct de vedere juridic. În speță s-a reținut că sunt îndeplinite cumulativ toate aceste condițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că din probele administrate la urmărirea penală, necontestate de inculpat, în condițiile în care judecata s-a desfășurat conform dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen. rezultă că incidentul a fost declanșat de partea vătămată, care, împreună cu martorul I.C. și mama acestuia I.A., au adresat inculpatului cuvinte și expresii jignitoare, ca urmare a faptului că inculpatul intervenise anterior în cursul aceleiași zile și relatase organelor de poliție aspecte despre care luase cunoștință în legătură cu un conflict ce avusese loc între numiții B.S. și I.C. În aceste împrejurări, inculpatul a cerut în mod repetat victimei F.F.D. și martorilor să înceteze să-i mai adreseze cuvinte jignitoare, însă aceștia au continuat acțiunile provocatoare, continuând să adreseze injurii inculpatului, elocvente fiind în acest sens depozițiile martorilor P.F.G. și B.I.

Decizia inculpatului de a se deplasa la locul unde se afla victima și a-i aplica acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței în urma căreia a căzut și s-a lovit la cap, a fost luată spontan, pe fondul acestei stări de puternică tulburare și emoție determinată de acțiunea provocatoare a părții vătămate, care împreună cu cei doi martori continua să îi adreseze injurii, într-un loc public, în prezența mai multor persoane, fiind astfel pe deplin aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., criticile formulate de partea vătămată sub acest aspect fiind neîntemeiate. În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, s-a apreciat că critica formulată de partea vătămată prin care solicită majorarea pedepsei aplicate inculpatului și critica inculpatului prin care solicită reducerea acesteia și schimbarea modalității de executare, sunt neîntemeiate.

S-a arătat că la stabilirea pedepsei aplicate inculpatului instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, urmarea gravă care s-a produs, dar și circumstanțele reale în care a fost comisă fapta, respectiv comportamentul provocator al victimei, care a condus la reținerea circumstanței legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o bună conduită anterior, are o familie organizată și un loc de muncă, după cum rezultă din înscrisurile în circumstanțiere aflate la dosar, iar pe parcursul întregului proces a manifestat o atitudine procesuală sinceră și de regret.

S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului de prima instanță este de 3 ani și 2 luni închisoare, fiind astfel situată cu puțin sub minimul special prevăzut de lege, care este de 3 ani și 4 luni închisoare, coborârea pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege fiind obligatorie potrivit dispozițiilor art. 76 C. pen., ca efect al reținerii circumstanței legale a provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. Împotriva acestei decizii, părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M., F.F., R.A. și inculpatul C.G.A. au declarat, în termen legal, recursurile de față. Inculpatul a solicitat, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, cu schimbarea modalității de executare, prin suspendarea sub supraveghere în condițiile art. 86 1 C. pen.

Părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M., F.F., R.A., au solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs, prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., înlăturarea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și majorarea pedepsei inculpatului, apreciind că acesta este prea blândă în raport cu fapta săvârșită. Examinând recursurile declarate de părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M., F.F., R.A.

și de inculpatul C.G.A., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt, în raport cu criticile formulate de recurenți și cu prevederile legale incidente, nefondate pentru considerentele ce urmează: În cauză se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la 09 iulie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursurile înregistrate pe rolul Înaltei Curți la 24 iulie 2013, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penala aplicabilă recursurilor de față.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 alin. (1) art. 385 9 C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept. Cu privire la recursul inculpatului C.G.A. Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 6 C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 alin. (1) din același cod, în redacatare dată prin sus-menționata lege.

Rezultă, așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel, nu se pot analiza decât motivele de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate în art. 385 9 alin. (1) C. proc. pen. Totodată, art. 385 10 C. proc. pen. prevede, în alin. (2 1 ), că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., se iau în considerare din oficiu. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă că inculpatul C.G.A. nu a depus motive scrise de recurs în termenul prevăzut de lege, motivându-și recursul oral în ziua judecății - 05 martie 2014 - încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., nu va proceda la examinarea criticilor formulate de inculpat, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute în art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. În fine, examinând din oficiu recursul declarat de inculpat și în raport cu prevederile art. 5 C. pen. (2014), privind aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte apreciază că legea penală anterioară - C. pen. 1969 - este mai favorabil inclpatului, deoarece limita minimă a pedepsei - în raport cu care s-a determinat cuantumul pedepsei este de 5 ani închisoare (art. 183 C. pen. 1969), față de 6 ani închisoare (conform art. 195 C. pen. 2014). Cu privire la recursurile declarate de părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A.

În ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., invocat de recurentele părți civile sub incidența căruia s-a solicitat înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen. și majorarea pedepsei aplicate inculpatului, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă se constată că finalitatea vizată prin invocarea acestui temei de drept este, în realitate, majorarea pedepsei - adică un aspect de netemeinicie - ceea ce este inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazului de casare prevăzut de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea iar nu și netemeinicia pedepsei, nu poate fi obținut nici indirect prin „deturnarea” de la finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17 2 [ambele de sub art. 385 9 alin. (1) C. proc.

pen.] și aceasta cu atât mai mult cu cât examinarea corectitudinii aplicării art. 73 lit. b) C. pen. ar face inevitabilă reevaluarea stării de fapt. În consecință, obiecțiunile formulate în recursurile părților civile, subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 sau respectiv pct. 14 C. proc. pen. se apreciază a fi neîntemeiate. Pentru aceste considerente urmează ca recursurile declarate de părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A. și de inculpatul C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 255 din 09 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile vor fi obligate la plata sumei de câte 25 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar inculpatul la plata sumei de 200 RON cu același titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A. și de inculpatul C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 255 din 09 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentele părți civile la plata sumei de câte 25 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2014.