ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 797/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 797/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Deliberând asupra cauzei de față;
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr. 59 din 05 martie 2013, a Tribunalului Gorj, s
ecția penală, s-a respins cererea
părților civile de schimbare a încadrării juridice a faptei comise de
inculpatul C.G.A., din art. 183 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. în
art. 183 C. pen.
Inculpatul C.G.A. a fost condamnat la:
- 3 ani și două luni închisoare pentru
săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de
art. 183 cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și art. 320
1
alin. (7)
C. proc. pen.
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata prevăzută
de art. 71 C. pen.
S-a dedus reținerea de 20 de ore din data
de 27 august 2012.
S-a dedus arestul preventiv de la 05
septembrie 2012 (data încarcerării inculpatului) la 04 octombrie 2012 (data punerii
în libertate ca urmare a expirării mandatului din 05 septembrie 2012 emis de Tribunalul
Gorj).
A fost obligat inculpatul la 1.500 RON
cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu apărător ales, către partea civilă F.F.D.
A fost obligat inculpatul la 1.500 RON
cheltuieli judiciare statului.
S-a disjuns latura civilă a procesului
penal.
Pentru a pronunța această sentință, prima
instanță a reținut că, la 27 august 2012, organele de poliție judiciară din cadrul
Secției 4 de Poliție Rurală Mătăsari au fost sesizate de către numitul A.G. despre
faptul că fratele său, F.F.D., a fost agresat în fața magazinului SC E. SRL din
comuna B., de către inculpatul C.G.A., care l-a lovit cu pumnii și picioarele, împrejurare
în care victima a căzut lovindu-se în zona capului.
S-a mai arătat că din cercetări a rezultat
că la data de 26 august 2012, în jurul orelor 19.30 - 20.00 ,în timp ce se afla
în fața magazinului SC E. SRL din comuna B., victima F.F.D., împreună cu martorul
I.C., mama acestuia, I.A., și concubina victimei, N.M., între victimă, I.C. și I.A.,
pe de o parte, și inculpatul C.G.A. pe de altă parte, a izbucnit un conflict. Victima
F.F.D. și martorii I.A. și I.C. au adresat inculpatului cuvinte și expresii jignitoare,
ca urmare a faptului că acesta intervenise anterior, în cursul aceleiași zile, și
relatase organelor de poliție aspecte despre care luase cunoștință în legătură cu
un conflict ce avusese loc între B.S. și I.C.
S-a reținut, de asemenea, că inculpatul
a cerut în mod repetat victimei F.F.D. și martorilor să înceteze să-i mai adreseze
cuvinte jignitoare, aceștia continuând acțiunile provocatoare. În aceste împrejurări
inculpatul C.G.A. s-a deplasat spre locul unde se aflau aceștia, victima la rândul
său ridicându-se de pe scaunul pe care stătea și venind în întâmpinarea inculpatului.
Inculpatul a lovit victima, aflată în stare
de ebrietate, în zona feței, aceasta s-a dezechilibrat și a căzut, lovindu-se în
zona capului de pavelele de beton aflate în fața localului. Atât inculpatul, cât
și restul persoanelor prezente la fața locului au acordat primul ajutor victimei
care la scurt timp și-a revenit și ridicându-se a plecat spre domiciliul său împreună
cu concubina sa N.M.
Deși acesta suferise o comoție cerebrală,
pierzându-și cunoștința, sângera în zona capului având o plagă contuză și prezenta
o stare de sănătate alterată, nici concubina N.M. și nici fiul său F.F.D. nu l-au
transportat la o unitate sanitară.
În
dimineața zilei de 27 august 2012, ca urmare a faptului că
starea de sănătate a victimei se agravase, aceasta a fost transportată la Spitalul
Turceni, Spitalul Județean de Urgență Târgu Jiu și Spitalul Clinic Craiova - Secția
Neurochirurgie.
Din raportul de constatare medico-legală
din 29 august 2012 întocmit de Serviciul de Medicină legală Gorj, a rezultat că
numitul F.F.D. prezenta leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire
cu corp dur și posibil cădere și lovire de corp dur, leziuni ce se puteau produce
în data de 26 august 2012 și care necesitau pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri
medicale, dacă nu surveneau complicații.
Raportul de constatare medico-legală din
03 septembrie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Gorj a arătat că numitul
F.F.D. prezintă leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp
dur și posibil cădere și lovire de corp dur, leziuni ce pot data din 26 august
2012, necesită de la producere circa 70-80 zile îngrijiri medicale dacă nu survin
complicații și leziunile; au pus în primejdie viața victimei.
Victima F.F.D. a decedat în data de 08
septembrie 2012 în Spitalul Clinic de Urgență Craiova.
Din raportul de constatare medico-legală
(autopsie) din 14 decembrie 2012, întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova,
a rezultat că moartea numitului F.F.D., în vârstă de 57 de ani, a fost violentă.
Ea s-a datorat dilacerării meningocerebrale consecința unui traumatism cranio-cerebral
cu fractură de boltă craniană, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu și de
corpuri dure. Între leziunile traumatice și deces există legătură de cauzalitate
directă, necondiționată.
S-a apreciat că starea de fapt reținută
în sarcina inculpatului a fost probată cu: declarațiile martorilor J.R., G.M., C.A.,
I.M., S.D., I.C., B.I., P.F.G., A.G., N.M., N.E.M., procesul-verbal de cercetare
la fața locului; rapoartele de constatare medico-legale și de necropsie; declarațiile
părții civile F.F.D.; declarațiile inculpatului.
În
cauză a fost reținută existența împrejurărilor prevăzute de
art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul acționând sub stăpânirea unei puternice tulburări
determinate de acțiunea provocatoare a victimei, care, împreună cu alte persoane,
i-a adresat expresii și cuvinte jignitoare, persistând în această atitudine și după
mai multe atenționări din partea inculpatului.
Prin urmare, Tribunalul a apreciat că încadrarea
juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului prin actul de sesizare a instanței
este corectă și a dispus respingerea cererii formulate de părțile civile de schimbarea
a încadrării juridice a faptei comise de inculpat din art. 183 cu aplicarea
art. 73 lit. b) C. pen. în art. 183 C. pen.
Tribunalul a apreciat că cererea inculpatului
prin care a solicitat judecarea cauzei conform procedurii prevăzute de art. 320
1
C. proc. pen. este întemeiată și a fost admisă.
La individualizarea pedepsei au fost avute
în vedere limitele de pedeapsă, conform dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., de asemenea, s-au reținut în favoarea inculpatului dispozițiile
art. 73 lit. b) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că
acesta a comis fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de o provocare
din partea persoanei vătămate F.F.D., care împreună cu alte persoane i-au adresat
expresii și cuvinte jignitoare.
S-a apreciat că nu se impune reținerea
în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin.
(1) lit. a), b) și c) C. pen., precum și a circumstanțelor atenuante prevăzute de
art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât fapta comisă de inculpat prezintă un pericol
social deosebit. Deși a fost comisă în stare de provocare, fapta inculpatului este
de o gravitate extremă, având drept urmare decesul victimei F.F.D.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel inculpatul C.G.A. și părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.I.M., F.F.
și R.A.
Părțile civile
au solicitat admiterea apelurilor, desființarea
sentinței penale, înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen. și majorarea pedepsei aplicate
inculpatului, prin luarea în cobnsiderare a gravității faptei comise.
Inculpatul
a solicitat admiterea apelului, desființarea
sentinței penale în sensul reținerii circumstanțelor judiciare
prev. de
art. 74 alin. (1) lit. a), b) și c) și
alin. (2) C. pen., schimbarea modalității de executare art. 86
1
sau
art. 81 C. pen.
Prin decizia penală nr. 255 din 09 iulie
2013
a Curții de Apel Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse ca nefondate apelurile
declarate de inculpatul C.G.A. și părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.I.M.,
F.F. și R.A., împotriva sentinței penale nr. 59 din 05 martie 2013, pronunțată de
Tribunalul Gorj în Dosarul nr. 20017/95/2012.
Apelanții au fost obligați la plata sumei
de câte 20 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanța de control
judiciar a apreciat că instanța de fond a reținut o situație de fapt corectă, care
a fost just încadrată din punct de vedere juridic.
În
speță s-a reținut că sunt îndeplinite cumulativ toate aceste
condițiile prev. de art. 73 lit. b) C. pen., având în vedere că din probele administrate
la urmărirea penală, necontestate de inculpat, în condițiile în care judecata s-a
desfășurat conform dispozițiilor art. 320
1
C. proc. pen. rezultă că incidentul
a fost declanșat de partea vătămată, care, împreună cu martorul I.C. și mama acestuia
I.A., au adresat inculpatului cuvinte și expresii jignitoare, ca urmare a faptului
că inculpatul intervenise anterior în cursul aceleiași zile și relatase organelor
de poliție aspecte despre care luase cunoștință în legătură cu un conflict ce avusese
loc între numiții B.S. și I.C.
În
aceste împrejurări, inculpatul a cerut în mod repetat victimei
F.F.D. și martorilor să înceteze să-i mai adreseze cuvinte jignitoare, însă aceștia
au continuat acțiunile provocatoare, continuând să adreseze injurii inculpatului,
elocvente fiind în acest sens depozițiile martorilor P.F.G. și B.I.
Decizia inculpatului de a se deplasa la
locul unde se afla victima și a-i aplica acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței
în urma căreia a căzut și s-a lovit la cap, a fost luată spontan, pe fondul acestei
stări de puternică tulburare și emoție determinată de acțiunea provocatoare a părții
vătămate, care împreună cu cei doi martori continua să îi adreseze injurii, într-un
loc public, în prezența mai multor persoane, fiind astfel pe deplin aplicabile dispozițiile
art. 73 lit. b) C. pen., criticile formulate de partea vătămată sub acest aspect
fiind neîntemeiate.
În
ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, s-a apreciat
că critica formulată de partea vătămată prin care solicită majorarea pedepsei aplicate
inculpatului și critica inculpatului prin care solicită reducerea acesteia și schimbarea
modalității de executare, sunt neîntemeiate.
S-a arătat că la stabilirea pedepsei aplicate
inculpatului instanța a avut în vedere atât gradul de pericol social concret al
faptei comise, urmarea gravă care s-a produs, dar și circumstanțele reale în care
a fost comisă fapta, respectiv comportamentul provocator al victimei, care a condus
la reținerea circumstanței legale prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. și circumstanțele
personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o
bună conduită anterior, are o familie organizată și un loc de muncă, după cum rezultă
din înscrisurile în circumstanțiere aflate la dosar, iar pe parcursul întregului
proces a manifestat o atitudine procesuală sinceră și de regret.
S-a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului
de prima instanță este de 3 ani și 2 luni închisoare, fiind astfel situată cu puțin
sub minimul special prevăzut de lege, care este de 3 ani și 4 luni închisoare, coborârea
pedepsei sub limita minimă prevăzută de lege fiind obligatorie potrivit dispozițiilor
art. 76 C. pen., ca efect al reținerii circumstanței legale a provocării prev.
de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei decizii, părțile civile
F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M., F.F., R.A. și inculpatul C.G.A. au declarat,
în termen legal, recursurile de față.
Inculpatul
a solicitat, prin invocarea cazului de
casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc.
pen., o reindividualizare a pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia,
cu schimbarea modalității de executare, prin suspendarea sub supraveghere în condițiile
art. 86
1
C. pen.
Părțile civile
F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M.,
F.F., R.A., au solicitat, potrivit motivelor scrise de recurs, prin invocarea cazului
de casare prevăzut de art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C.
proc. pen., înlăturarea circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de
art. 73 lit. b) C. pen. și majorarea pedepsei inculpatului, apreciind că acesta
este prea blândă în raport cu fapta săvârșită.
Examinând recursurile declarate de părțile
civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.F., T.(F.)I.M., F.F., R.A. și de inculpatul C.G.A.,
Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că acestea sunt, în raport cu criticile
formulate de recurenți și cu prevederile legale incidente, nefondate pentru considerentele
ce urmează:
În
cauză se observă că decizia recurată a fost pronunțată de
Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, la 09 iulie 2013,
deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind
unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, iar recursurile înregistrate
pe rolul Înaltei Curți la 24 iulie 2013, situație în care aceasta este supusă casării
în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385
9
alin. (1) C.
proc. pen. (1969), care este legea procesual penala aplicabilă recursurilor de față.
Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare
a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar
altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului
de casare prevăzut de pct. 17
2
alin. (1) art. 385
9
C.
proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare,
fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului,
reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.
Cu privire la recursul inculpatului C.G.A.
Consacrând efectul parțial devolutiv al
recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385
6
C.
proc. pen. stabilește, în alin. (2), că instanța de recurs examinează cauza numai
în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385
9
alin. (1) din
același cod, în redacatare dată prin sus-menționata lege.
Rezultă, așadar, că, în cazul recursului
declarat împotriva deciziilor pronunțate în apel, nu se pot analiza decât motivele
de recurs care se circumscriu unuia dintre cazurile de casare limitativ reglementate
în art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen.
Totodată, art. 385
10
C.
proc. pen. prevede, în alin. (2
1
),
că instanța de recurs nu
poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385
9
C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se încadrează în unul dintre aceste cazuri,
nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată,
așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor
de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., se iau în
considerare din oficiu.
Verificând îndeplinirea acestor cerințe,
se observă că inculpatul C.G.A. nu a depus motive scrise de recurs în termenul prevăzut
de lege, motivându-și recursul oral în ziua judecății - 05 martie 2014 - încălcându-și,
astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385
10
alin. (2) C.
proc. pen.
Ca urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție,
ținând seama de prevederile art. 385
10
alin. (2
1
) C.
proc. pen., precum și de cele ale art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.,
astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, și care nu mai enumera printre
cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat
de pct. 17
2
al art. 385
9
C. proc. pen., nu va proceda la examinarea
criticilor formulate de inculpat, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute
în art. 385
10
alin. (2) C. proc. pen.
În
fine, examinând din oficiu recursul declarat de inculpat și
în raport cu prevederile art. 5 C. pen. (2014), privind aplicarea legii penale mai
favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, Înalta Curte apreciază că legea
penală anterioară - C. pen. 1969 - este mai favorabil inclpatului, deoarece limita
minimă a pedepsei - în raport cu care s-a determinat cuantumul pedepsei este de
5 ani închisoare (art. 183 C. pen. 1969), față de 6 ani închisoare (conform
art. 195 C. pen. 2014).
Cu privire la recursurile declarate de
părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A.
În
ce privește cazul de casare prevăzut în art. 385
9
alin. (1) pct. 17
2
C. proc. pen., invocat de recurentele părți civile
sub incidența căruia s-a solicitat înlăturarea art. 73 lit. b) C. pen. și majorarea
pedepsei aplicate inculpatului, se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut
și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013,
însă se constată că finalitatea vizată prin invocarea acestui temei de drept este,
în realitate, majorarea pedepsei - adică un aspect de netemeinicie - ceea ce este
inadmisibil, întrucât ceea ce nu se poate obține direct, sub incidența cazului de
casare prevăzut de pct. 14, care în prezent vizează doar nelegalitatea iar nu și
netemeinicia pedepsei, nu poate fi obținut nici indirect prin „deturnarea” de la
finalitatea sa reală a cazului de casare prevăzut de pct. 17
2
[ambele
de sub art. 385
9
alin. (1) C. proc. pen.] și aceasta cu atât mai mult
cu cât examinarea corectitudinii aplicării art. 73 lit. b) C. pen. ar face inevitabilă
reevaluarea stării de fapt.
În
consecință, obiecțiunile formulate în recursurile părților
civile, subsumate cazurilor de casare prevăzute de art. art. 385
9
alin.
(1) pct. 17
2
sau respectiv pct. 14 C. proc. pen. se apreciază a fi neîntemeiate.
Pentru aceste considerente urmează ca recursurile
declarate de părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A.
și de inculpatul C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 255 din 09 iulie 2013 a Curții
de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie respinse, ca nefondate,
în temeiul art. 385
15
alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În
baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele părți civile
vor fi obligate la plata sumei de câte 25 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, iar inculpatul la plata sumei de 200 RON cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate
de părțile civile F.F.D., F.I.S., F.M., P.(F.)S., T.(F.)I.M., F.F., R.A. și de inculpatul
C.G.A. împotriva deciziei penale nr. 255 din 09 iulie 2013 a Curții de Apel Craiova,
secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentele părți civile la plata
sumei de câte 25 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5
martie 2014.