ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 416/F din data de 20 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Ape! București, secția a ll-a penală, în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu aplicarea ari. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.S.I. la pedeapsa de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

În temeiul art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Conform art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 9 luni, stabilit conform art. 82 alin. (1) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat pe durata termenului de încercare executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., s-a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat în cuantum de 600 RON.

S-au reținut, în esență, următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 390/P din 02 iulie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M.S.I., inspector principal de poliție în cadrul Secției 4 Poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, prevăzute de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În fapt, s-a reținut că la data de 26 noiembrie 2012, în jurul orei 19.15, inculpatul a condus autoturismul marca D., pe Bd. I.M., iar în dreptul imobilului cu nr. 91 a intrat în coliziune cu autoturismul marca F., condus de numita C.M., care efectua o manevră de întoarcere. În urma accidentului a rezultat avarierea autoturismelor implicate, precum și vătămarea corporală a numitei C.M., care a fost condusă la spital și diagnosticată cu „traumatism cranio-cerebral minor - nivel 0”.

La fața locului, polițiștii din cadrul Brigăzii de Poliție Rutieră - Serviciul Accidente Rutiere au identificat-o și pe F.O. care a declarat, inițial, că a condus autoturismul marca D., și a fost testată, în consecință, cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind 0 mg/l alcool în aerul expirat. Ulterior, aceasta a revenit asupra declarațiilor, arătând că nu a condus autoturismul marca D. implicat în accident și că a declarat că a condus autoturismul pe fondul stării de tensiune creată de persoanele aflate la fața locului care aveau o atitudine agresivă față de inculpatul M.S.I.

Fiind audiată, conducătoarea auto a autoturismului marca F., C.M., a arătat că în data de 26 noiembrie 2012, în jurul orei 19.15, a condus autoturismul marca F. pe Bd. I.M., iar în dreptul imobilului cu nr. 91 , în timp ce s-a angajat în efectuarea manevrei de întoarcere, a fost tamponată în partea stângă față de autoturismul marca D., care circula din aceeași direcție de mers. Sus-numita a declarat că din autoturismul marca D. au coborât două persoane de sex masculin, dintre care șoferul autoturismului, care era „un bărbat înalt de aproximativ 1,78 m, constituție atletică, păr șaten” și care părea că a consumat băuturi alcoolice având un comportament tulburat.

Martorul Ș.D. a declarat că în data de 26 noiembrie 2012 , în jurul orelor 19.00 -19.15, se afla în fața magazinului situat pe Bd. I.M., și a observat cum autoturismul marca D., de culoare albastră, a tamponat un autoturism marca F., de culoare roșie, care executa manevra de întoarcere. Martorul a arătat că din autoturismul marca D. au coborât doi bărbați, șoferul având o constituție normală, vârstă aproximativ 35-38 de ani, înălțime aproximativ 1,75 - 1,80 m, forma feței ovală, păr șaten închis. De asemenea, martorul a mai precizat că șoferul autoturismului D. mirosea a alcool și nu vorbea coerent și că la sosirea organelor de poliție rutieră a declarat că nu a condus autoturismul marca D. Ulterior, la fața locului a apărut o femeie blondă identificată în persoana învinuitei F.O. despre care martorul a aflat de la persoanele aflate la fața locului că ar fi declarat în fața organelor poliției rutiere că a condus autoturismul marca D.

Locul producerii accidentului este supravegheat cu camere, iar din procesul-verbal de redare a conținutului înregistrărilor video ambientale realizate în data de 26 noiembrie 2012 a rezultat că din autoturismul marca D. implicat în accident a coborât o persoană de sex masculin care purta o pereche de pantaloni blue-jeans de culoare albastră și o geacă de culoare neagră descheiată. Din același autoturism, pe portiera dreapta față, a mai coborât o persoană de sex masculin.

Inculpatul M.S.I. a declarat inițial că nu a condus autoturismul marca D., ci s-a aflat pe bancheta din spate, autoturismul fiind condus de învinuita F.O. Ulterior, acesta a revenit asupra declarațiilor arătând că în data de 26 noiembrie 2012, în jurul orei 19.00, după terminarea orelor de program, a mers pe str. I.N., împreună cu un coleg, numitul S.C., unde a consumat un pahar de whisky. În timp ce se afla în bar a primit un telefon de la mama sa, care urma un tratament de chimioterapie, și care l-a rugat să îi cumpere un medicament, astfel că s-a deplasat cu autoturismul marca D., proprietatea surorii sale, pe Bd. I.M., un autoturism marca F. a ieșit din parcarea unui magazin fără să se asigure și, fiind surprins de manevra șoferului, nu a putut evita coliziunea, deși circula cu viteză redusă, învinuitul a arătat că inițial a declarat în fața organelor de poliție rutieră că nu a condus autoturismul, deoarece este funcționar de poliție la Secția 4 Poliție și își desfășoară activitatea profesională în zona unde s-a produs accidentul, iar la fața locului erau prezente și persoane din mediul infracțional care voiau să creeze o atmosferă ostilă.

Martorul S.C. a declarat că în data de 26 noiembrie 2012 a consumat băuturi alcoolice împreună cu M.S.I., în jurul orei 19.00, iar, ulterior, s-a deplasat cu autoturismul marca D., condus de învinuit, pe Bd. I.M., unde acesta a intrat în coliziune cu un alt autoturism.

Inculpatul M.S.I. a fost testat cu aparatul alcooltest, rezultatul fiind de 1,01 mg/litru alcool în aerul expirat. Ulterior, în jurul orei 21.20, a fost condus la Institutul Național de Medicină Legală în vederea recoltării de probe biologice, însă acesta, în prezența martorului asistent I.A.G., a refuzat să se supună recoltării de probe biologice.

Față de învinuita F.O. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 C. pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative, având în vedere că aceasta a avut o atitudine sinceră și cooperantă, a recunoscut săvârșirea faptei și a contribuit la stabilirea corectă a situației de fapt, nu are antecedente penale, are ocupație și un copil minor în întreținere.

Până la începerea cercetării judecătorești, la termenul din 20 septembrie 2013, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare, solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform procedurii reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând actele și lucrările dosarului în procedura instituită de art. 320

1

alin. (4) C. proc. pen., Curtea de apel a reținut că acuzarea a făcut dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, din probe rezultând indubitabil că, la data 26 noiembrie 2012, în jurul orelor 19.00, inculpatul M.S.I. a condus pe drumurile publice autoturismul marca D., după ce anterior consumase băuturi alcoolice, iar la solicitarea polițiștilor a refuzat să se supună recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, această faptă constituind infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, mărturisirea acestuia coroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto, testarea alcoolemiei cu aparatul alcooltest pe numele F.O. și a inculpatului M.S.I., procesul-verbal de prelevare, buletin de examinare clinică, procesul-verbal de consemnare a declarației învinuitei F.O., CD cu înregistrări video ambientale din data de 26 noiembrie 2012, procesul-verbal de redare a conținutului înregistrărilor video ambientale și planșa foto, procesul-verbal de refuz recoltare probe biologice a inculpatului M.S.I., declarațiile inculpatului, declarațiile învinuitei F.O., declarațiile martorilor Ș.D., S.C. și C.M.

La individualizarea pedepsei s-a ținut seama, conform criteriilor prev. de art. 72 C. pen., de limitele de pedeapsă prevăzute de lege reduse cu o treime, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., de gradul concret de pericol social al faptei, de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, de poziția procesuală adoptată pe parcursul procesului penal, de calitatea inculpatului (inspector principal de poliție), precum și de circumstanțele personale ale acestuia.

Având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Nu s-a reținut însă și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., atitudinea inculpatului de recunoaștere a faptei fiind deja valorificată prin reținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., având în vedere, sub acest aspect, și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, decizia nr. 2974 din 08 septembrie 2011.

Solicitarea apărării de a se aplica o sancțiune administrativă este neîntemeiată, Curtea considerând că atingerea adusă valorilor ocrotite de lege nu este una minimă, fapta comisă de inculpat prezentând pericolul social al unei infracțiuni.

Așadar, în baza dispozițiilor art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., va condamna pe inculpatul M.S.I., la pedeapsa de 9 luni închisoare.

Curtea de Apel a reținut că sunt îndeplinite cumulativ condițiile de acordare a suspendării condiționate a pedepsei, conform art. 81 C. pen., întrucât din actele și lucrările dosarului rezultă că inculpatul are aptitudinea de a înțelege caracterul de avertisment al condamnării, ținând seama de persoana acestuia și de comportamentul său după comiterea faptei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.S.I.

Prin apelul declarat, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. în infracțiunea prev. de art. 337 C. pen. cu ref. la art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și, conform art. 396 alin. (3) C. proc. pen., aplicarea art. 80, 82 C. pen., respectiv renunțarea Ia aplicarea pedepsei cu avertisment.

Analizând apelul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat, raportat la intrarea în vigoare a Noului C. pen. la data de 01 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din Noul C. pen.

Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de control judiciar constată că nu se impune aplicarea legii penale mai favorabile, astfel cum sunt reglementate în noua lege.

În raport cu noile limite de pedeapsă prevăzute de legiuitor pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 C. pen., care sunt de la 1 la 5 ani închisoare, față de reglementarea anterioară a art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, care prevedea pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani, instanța de control judiciar constată că dispozițiile legii noi sunt mai favorabile față de cele din legea veche, însă nu se impune aplicarea legii noi mai favorabile.

În cazul circumstanțelor de atenuare, fapta este evaluată împreună cu circumstanțele în care s-a comis, astfel că tot împreună sunt evaluate și în privința legii mai favorabile.

Astfel, în raport cu faptul că în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., care nu se mai regăsesc în noua reglementare, se constată că este mai favorabilă legea veche care, deși prevede limite de pedeapsă mai mari, permite reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea sub minimul special, față de legea nouă, care nu le prevede și care restrânge efectele circumstanțelor atenuante, în sensul că nu mai este obligatorie coborârea pedepsei sub minimul special, efectul lor fiind limitat la reducerea limitelor legale de pedeapsă cu o treime.

În raport cu aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite nici condițiile cumulative impuse de textul art. 80 C. pen., privitoare la cuantumul pedepsei, care să poată permite renunțarea la aplicarea pedepsei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.S.I. împotriva sentinței penale nr. 416/F din data de 20 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.S.I. împotriva sentinței penale nr. 416/F din data de 20 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a ll-a penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2014.