ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 156/F din 20 octombrie 2011, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 73/F din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați, formulată de avocat S.C.A. în numele petentei U.D. A respins, ca nefondat ă, cererea de revizuire a sentinței penale susmenționate, formulată de revizuienta condamnată P.M. Pentru a se pronun ța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin cererea formulată, revizuienta condamnată P.M. a precizat că deține documente noi, necunoscute de instanțele de judecată care au dispus condamnarea sa și care schimbă total situația de fapt, ducând la soluția de achitare, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. , în referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., fiind depuse la Dosarul nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a formulat inițial cererea de revizuire. A mai ar ătat că prin sentința civilă nr. 5606 din 30 iunie 2006, în posesia căreia a intrat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus anularea acțiunii civile a petentei U.D., pentru că s-a constatat lipsa mandatului de reprezentare al domnului avocat I.C., ce a formulat cererea în numele reclamantei, fără să fie semnată de aceasta. Ca atare, revizuienta a subliniat faptul c ă o instanță de judecată a constatat că cererea de chemare în judecată a reclamantei U.D., având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate a acesteia asupra imobilului situat în comuna B., sat B., județul Prahova, a fost formulată și introdusă la instanța de judecată de către o altă persoană.

De asemenea, partea v ătămată U.D. a renunțat la acțiunea civilă prin declarația notarială din 01 iunie 2006, întocmită la Biroul Notarului Public I.C., iar ulterior, la data de 30 iunie 2006, aceasta nu a mai recunoscut depunerea acțiunii precizate la instanța de judecată. Astfel, ac țiunea civilă reținută ca fals în sarcina revizuientei și care a stat la baza soluției de condamnare a acesteia, a fost declarată nulă prin decizia penală nr. 5606/2006 a Judecătoriei Ploiești și nu a produs efecte juridice. Condamnata P.M. a invocat ca temei al cererii de revizuire dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Prin referatul nr. 1285/III/6/2010, Parchetul de pe l ângă Curtea de Apel Galați a solicitat respingerea celor două cereri de revizuire.

Astfel, în ceea ce privește pe condamnata P.M. s-a solicitat să se constate că din probele administrate în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă că actele depuse de revizuienta P.M. nu fac dovada că s-ar fi descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Referitor la petenta U.D. s-a solicitat s ă se aibă în vedere declarația dată de aceasta cu ocazia actelor de cercetare, respectiv, că nu își însușește cererea de revizuire formulată de doamna avocat S.C.A. din cadrul Baroului București, neavând încheiat cu aceasta contract de asistență juridică în acest sens.

Împotriva sus-menționatei sentințe a formulat recurs revizuienta P.M., reiterând în cererea scrisă depusă la dosar motivele invocate în cererea inițială de revizuire, respectiv faptul că „sentința civilă nr. 5606/2006 a Judecătoriei Ploiești, depusă în susținerea cererii de revizuire (Dosar nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curți de Casa ție și Justiție) ce poartă ștampila grefei Judecătoriei Ploiești care atestă că este definitivă și irevocabilă prin nedeclararea de către părți a căilor de atac prevăzute de lege, nu a fost cerută niciodată de instanțele de judecată. În sus ținerea recursului, revizuienta condamnată a vrut să demonstreze că documentele a căror falsificare i-a fost reținută în sarcină, fiind anulate de instanța civilă, nu au produs efecte juridice, neinfluențând litigiile ulterioare dintre cele două părți, indicând în acest sens mai multe hotărâri judecătorești.” Recursul este nefondat.

Analiz ând decizia atacată, Curtea constată că prin sentința penală nr. 73/F din 30 aprilie 2010, a Curții de Apel Galați, a fost condamnată inculpata P.M. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. A fost condamnat ă aceeași inculpată la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza dispozi țiilor art. 33 lit. a) C. pen., în referire la art. 34 lit. b) C. pen. , a contopit cele două pedepse aplicate, inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prev ăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza dispozi țiilor art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. S-a dispus anularea actelor falsificate existente la dosar urm ărire penală, precum și împuternicirea avocațială a avocatului I.C., aflată la dosarul de urmărire penală.

S-au respins preten țiile civile formulate de partea vătămată U.D. Prin decizia penal ă nr. 3999 din 10 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 1233/44/2009, instanța a dispus respingerea cererii de repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de partea civilă U.D. A respins recursul peste termen declarat de partea civil ă U.D. A admis recursurile declarate de Parchetul de pe l ângă Curtea de Apel Galați și de inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 73/F din 30 aprilie 2010 a Curții de Apel Galați pe care a casat-o în parte, iar în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare în pedepsele componente de 3 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

și 4 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., repunând pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise de inculpata P.M. din infracțiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.41 alin. (2) C. pen. În baza acestei încadrări juridice a condamnat-o pe inculpata P.M. la o pedeapsă de 4 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În baza art. 348 C. proc. pen., a anulat acțiunea civilă formulată în numele părții civile U.D., cererea din 13 octombrie 2005, cererile formulate în numele părții civile U.D. din 17 octombrie 2005, 14 noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 și cererea nedatată. A men ținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins ca tardiv recursul declarat de partea civil ă U.D. Potrivit disp. art. 394 C. proc.

pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres si limitativ prev. la alin. (1) lit. a)-e) din text. Raportat la motivele de revizuire invocate de c ătre condamnată, respectiv administrarea de noi probe, și anume hotărâri judecătorești definitive pe care nu le-a deținut în timpul procesului penal și nu le-a putut aduce la cunoștință instanțelor de judecată, iar din conținutul acestora ar rezulta lipsa de vinovăție, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a respins ca nefondata cererea de revizuire, reținând că noutatea invocată de condamnata P.M.

în sensul că sentința civilă nr. 5606/2006 a Judecătoriei Ploiești, depusă în susținerea cererii de revizuire (Dosar nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) poartă ștampila grefei Judecătoriei Ploiești care atestă că este definitivă și irevocabilă prin nedeclararea de către părți a căilor de atac prevăzute de lege, nu modifică cu nimic situația de fapt în cauză, iar invocarea sa nu este de natură a duce la schimbarea soluției de condamnare dispusă de instanțele de judecată.

În aceeași succesiune juridică, s-a mai reținut că celelalte documente depuse de condamnata P.M., respectiv decizia civilă nr. 1045 din 22 octombrie 2008 pronun țată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 3861/105/2008, decizia civilă nr. 61 din 06 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 7773/105/2007, decizia civilă nr. 518 din 15 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 7773/105/2007, decizia nr. 5089 din 25 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Ploiești în Dosarul nr. 11453/2005, raportul de expertiză topografică din 07 martie 2006, întocmit de expertul M.C.D. și raportul de expertiză tehnică judiciară din 17 martie 3006, întocmit de expertul L.A.

(aflate la Dosar nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) - privesc litigiul civil dintre U.D. și B.V., neavând legătură cu cauza. Revizuienta condamnat ă a vrut să demonstreze că documentele a căror falsificare i-au fost reținute în sarcină, fiind anulate de instanță civilă, nu au produs efecte juridice, neinfluențând litigiile ulterioare dintre cele două părți. Or, și acest aspect a fost adus la cunoștința instanțelor de judecată de către revizuiente, acestea motivând că anularea acțiunii civile formulată în numele reclamantei U.D. s-a făcut la cererea acesteia, care a descoperit la timp falsurile comise de inculpată. Chiar dac ă nu au mai reușit să-și producă efectul, înscrisurile falsificate erau de natură a produce efectele juridice urmărite de inculpata P.M.

Revizuirea are ca finalitate înlăturarea erorii judiciare, concentrându-se în înlesnirea descoperirii, adunarea și deducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel puțin necunoscut instanței care să permită constatarea erorii judiciare și înlăturarea ei. În raport de toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că soluția dispusă de instanța de fond este corectă, întrucât pentru a fi incidente disp. art. 394 lit. a) C. proc. pen., noi trebuie să fie faptele sau împrejurările și nu mijloacele de probă. Prin solicitarea formulată de condamnată se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, prin extinderea probatoriului, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de prima instanță, care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.

Ca atare, conform disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmeaz ă a fi respins ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală. Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta P.M. împotriva sentinței penale nr. 156/F din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2012.