ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra
recursului de față,
În
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală
nr. 156/F din 20 octombrie 2011,
Curtea de Apel
Galați, secția penală și pentru cauze cu minori,
a respins, ca
inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 73/F din 30 aprilie
2010 a Curții de Apel Galați, formulată de avocat S.C.A. în numele petentei U.D.
A
respins, ca nefondat
ă,
cererea de revizuire a sentinței penale susmenționate, formulată de revizuienta
condamnată P.M.
Pentru
a se pronun
ța
astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, prin
cererea formulată, revizuienta condamnată P.M. a precizat că deține
documente
noi, necunoscute de instanțele de judecată care au dispus condamnarea sa și
care schimbă total situația de fapt, ducând la soluția de achitare, în temeiul
dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.
, în referire la art. 10
lit.
a) C. proc. pen., fiind depuse la
Dosarul
nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a formulat
inițial cererea de revizuire.
A
mai ar
ătat
că prin sentința civilă nr. 5606 din 30 iunie 2006, în posesia căreia a intrat
după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, s-a dispus
anularea acțiunii civile a petentei U.D., pentru
că s-a constatat lipsa
mandatului de reprezentare al domnului avocat I.C.,
ce a formulat cererea în numele reclamantei, fără să fie semnată de aceasta.
Ca atare, revizuienta a subliniat faptul c
ă
o instanță de judecată a constatat
că cererea de chemare în judecată a
reclamantei U.D., având ca obiect stabilirea dreptului de proprietate a
acesteia asupra imobilului situat în comuna B., sat B., județul Prahova, a fost
formulată și introdusă la instanța de judecată de către o altă persoană.
De asemenea, partea v
ătămată U.D. a renunțat
la acțiunea civilă
prin
declarația notarială din 01 iunie 2006, întocmită la Biroul Notarului Public I.C.,
iar ulterior, la data de 30 iunie 2006, aceasta nu a mai recunoscut depunerea
acțiunii precizate la instanța de judecată.
Astfel,
ac
țiunea
civilă reținută ca fals în sarcina revizuientei și care a stat la baza soluției
de condamnare a acesteia, a fost declarată nulă prin decizia penală nr.
5606/2006 a Judecătoriei Ploiești și nu a produs efecte juridice.
Condamnata
P.M.
a
invocat ca temei al cererii de revizuire dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a)
C. proc. pen.
Prin
referatul nr. 1285/III/6/2010, Parchetul de pe l
ângă Curtea de Apel Galați a solicitat
respingerea celor două cereri de revizuire.
Astfel,
în ceea
ce privește pe condamnata P.M. s-a solicitat să se constate că din probele
administrate în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă că actele
depuse de revizuienta P.M. nu fac dovada că s-ar fi descoperit fapte sau
împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Referitor
la petenta U.D. s-a solicitat s
ă se aibă în vedere declarația dată de aceasta cu ocazia
actelor de cercetare, respectiv, că nu își însușește cererea de revizuire
formulată de doamna avocat S.C.A. din cadrul Baroului București, neavând
încheiat cu aceasta contract de asistență juridică în acest sens.
Împotriva sus-menționatei sentințe a formulat recurs
revizuienta P.M.,
reiterând
în cererea scrisă depusă la dosar motivele invocate în cererea inițială
de revizuire, respectiv faptul că „sentința
civilă nr. 5606/2006 a Judecătoriei Ploiești,
depusă în susținerea
cererii de revizuire (Dosar nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curți
de Casa
ție și Justiție) ce
poartă ștampila grefei Judecătoriei Ploiești care atestă că este definitivă și
irevocabilă prin nedeclararea de către părți a căilor de atac prevăzute de
lege, nu a fost cerută niciodată de instanțele de judecată.
În
sus
ținerea
recursului, revizuienta condamnată a vrut să demonstreze că documentele a căror
falsificare i-a fost reținută în sarcină, fiind anulate de instanța civilă, nu
au produs efecte juridice, neinfluențând litigiile ulterioare dintre cele două
părți, indicând în acest sens mai multe hotărâri judecătorești.”
Recursul
este nefondat.
Analiz
ând decizia atacată,
Curtea constată că prin sentința penală nr. 73/F din 30 aprilie 2010, a Curții
de Apel Galați, a fost condamnată inculpata P.M. la o pedeapsă de 3 luni
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
A
fost condamnat
ă
aceeași inculpată la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată,
prevăzută de art. 290 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza dispozi
țiilor art. 33 lit. a) C.
pen., în referire la art. 34 lit. b) C. pen.
, a contopit cele două pedepse aplicate,
inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În
baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie prev
ăzută de art. 64 alin.
(1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei
principale.
În
baza dispozi
țiilor
art. 81 C. pen. și art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea
condiționată a executării pedepsei principale și a celei accesorii aplicate pe
durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, conform art. 82 C. pen.
În
baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor
art. 83 C. pen.
S-a
dispus anularea actelor falsificate existente la dosar urm
ărire penală, precum
și împuternicirea avocațială a avocatului I.C., aflată la dosarul de urmărire
penală.
S-au
respins preten
țiile
civile formulate de partea vătămată U.D.
Prin
decizia penal
ă
nr. 3999 din 10 noiembrie 2010, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în Dosarul nr. 1233/44/2009, instanța a dispus respingerea cererii de
repunere în termenul de declarare a recursului, formulată de partea civilă U.D.
A
respins recursul peste termen declarat de partea civil
ă U.D.
A
admis recursurile declarate de Parchetul de pe l
ângă Curtea de Apel Galați și de
inculpata P.M. împotriva sentinței penale nr. 73/F din 30 aprilie 2010 a Curții
de Apel Galați pe care a casat-o în parte, iar în rejudecare, a descontopit
pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare în pedepsele componente de 3 luni
închisoare aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.
și 4 luni închisoare
aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., repunând pedepsele în individualitatea
lor.
În
baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor comise
de inculpata P.M. din infracțiunile prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen. și
art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în
infracțiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.41 alin.
(2) C. pen.
În
baza acestei încadrări juridice a condamnat-o pe inculpata P.M. la o pedeapsă
de 4 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa
accesorie
prevăzută
de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe durata
executării pedepsei principale.
În
baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 C.
pen.
În
baza art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii pe
durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.
În
baza art. 348 C. proc. pen., a anulat acțiunea civilă
formulată în numele părții civile U.D.,
cererea din 13 octombrie
2005, cererile formulate în numele părții civile U.D. din 17 octombrie 2005, 14
noiembrie 2005, 21 noiembrie 2005 și cererea nedatată.
A
men
ținut
celelalte dispoziții ale sentinței.
A
respins ca tardiv recursul declarat de partea civil
ă U.D.
Potrivit
disp. art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate
fi cerută în unul din cazurile expres si limitativ prev. la alin. (1) lit. a)-e)
din text.
Raportat
la motivele de revizuire invocate de c
ătre condamnată, respectiv administrarea de
noi probe, și anume hotărâri judecătorești definitive pe care nu le-a deținut
în timpul procesului penal și nu le-a putut aduce la cunoștință instanțelor de
judecată, iar din conținutul acestora ar rezulta lipsa de vinovăție, Înalta
Curte constată că în mod corect prima instanță a respins ca nefondata cererea
de revizuire, reținând că noutatea invocată de condamnata P.M. în sensul că
sentința civilă nr. 5606/2006 a Judecătoriei Ploiești, depusă în susținerea
cererii de revizuire (Dosar nr. 9568/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și
Justiție) poartă ștampila grefei Judecătoriei Ploiești care atestă că este
definitivă și irevocabilă prin nedeclararea de către părți a căilor de atac
prevăzute de lege, nu modifică cu nimic situația de fapt în cauză, iar
invocarea sa nu este de natură a duce la schimbarea soluției de condamnare
dispusă de instanțele de judecată.
În
aceeași succesiune juridică, s-a mai reținut că celelalte documente depuse de condamnata
P.M., respectiv decizia civilă nr.
1045 din 22 octombrie 2008 pronun
țată de Tribunalul
Prahova în Dosarul nr. 3861/105/2008, decizia civilă nr. 61 din 06 februarie 2008,
pronunțată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 7773/105/2007, decizia civilă
nr. 518 din 15 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr.
7773/105/2007, decizia nr. 5089 din 25 mai 2007, pronunțată de Judecătoria
Ploiești în Dosarul nr. 11453/2005, raportul de expertiză topografică din 07
martie 2006, întocmit de expertul M.C.D. și raportul de expertiză tehnică
judiciară din 17 martie 3006, întocmit de expertul L.A. (aflate la Dosar nr.
9568/1/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) - privesc litigiul civil
dintre U.D. și B.V., neavând legătură cu cauza.
Revizuienta
condamnat
ă
a vrut să demonstreze că documentele a căror falsificare i-au fost reținute în
sarcină, fiind anulate de instanță civilă, nu au produs efecte juridice,
neinfluențând litigiile ulterioare dintre cele două părți.
Or,
și acest
aspect a fost adus la cunoștința instanțelor de judecată de către revizuiente,
acestea motivând că anularea acțiunii civile formulată în numele reclamantei U.D.
s-a făcut la cererea acesteia, care a descoperit la timp falsurile comise de
inculpată.
Chiar
dac
ă nu
au mai reușit să-și producă efectul, înscrisurile falsificate erau de natură a
produce efectele juridice urmărite de inculpata P.M.
Revizuirea
are ca finalitate
înlăturarea
erorii judiciare, concentrându-se în înlesnirea descoperirii, adunarea și
deducerea în fața justiției a unui material probator cu totul inedit sau cel
puțin necunoscut instanței care să permită constatarea erorii judiciare și
înlăturarea ei.
În
raport de toate considerentele anterior expuse,
Înalta Curte constată că soluția
dispusă de instanța de fond este corectă, întrucât pentru a fi incidente disp.
art. 394 lit. a) C. proc. pen., noi trebuie să fie faptele sau împrejurările și
nu mijloacele de probă.
Prin
solicitarea formulată de condamnată se tinde la reexaminarea hotărârilor
pronunțate în cauză, prin extinderea probatoriului, așa încât cererea de
revizuire a fost corect respinsă de prima instanță, care a pronunțat o hotărâre
legală și temeinică.
Ca
atare, conform disp. art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,
recursul urmeaz
ă
a fi respins ca nefondat, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală.
Văzând
și disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta P.M.
împotriva sentinței penale nr. 156/F din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel
Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta revizuentă la plata sumei de 400 RON cheltuieli
judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul
apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 27 septembrie 2012.