ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3020/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 23 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Buzău, schimbându-se încadrarea juridică conform art. 334 C. proc. pen. din omor deosebit de grav prev. de art. 174, art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a dispus condamnarea inculpatei V.Z., în prezent deținută în Penitenciarul Târgșor, pentru infracțiunea de omor prev. de art. 174 C. pen. la pedeapsa de 14 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 71 C. pen. s-a interzis exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Totodată, s-a respins cererea inculpatei privind reținerea stării de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsa de executat deținerea începând cu data de 18 decembrie 2010, la zi. Conform art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpată toporul corp delict folosit la săvârșirea faptei. În latură civilă, inculpata V.Z. a fost obligată la plata despăgubirilor materiale în sumă de 15.000 RON și 40.000 RON către partea civilă M.M.A., a daunelor morale în sumă de 40.000 RON către partea civilă M.G., precum și în sumă de 20.000 RON cu același titlu către partea civilă M.A. În fine, s-a dispus obligarea acesteia și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.000 RON către partea civilă M.M.A.

și în sumă de 9.000 RON către stat. Pentru a hotărî astfel, pe baza probelor administrate, în esență, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpata V.Z. are vârsta de 58 ani, este mama a doi copii majori, locuiește în municipiul București, iar din anul 2007 s-a pensionat. Începând cu anul 2006, succesiv, împreună cu sora sa, martora T.M., aceasta a acordat îngrijiri mamei lor, S.R., care, datorită problemelor de sănătate, nu se putea deplasa, secunda fiind ajutată pentru a o spăla și îmbrăca și de către victima M.M. Astfel, în acest context, la data de 10 decembrie 2010, inculpata V.Z. a ajuns în comuna G.S., iar în ziua de 17 decembrie 2010 a efectuat diferite activități în imobilul părinților.

După lăsarea întunericului, la o oră ce nu a putut fi stabilită cu exactitate, victima M.M. s-a deplasat la locuința lui S.R., iar în care în timp ce se aflau în bucătăria situată într-un corp separat de clădire, acestea au purtat o discuție contradictorie, ambele fiind în stare de ebrietate. Inițial, inculpata V.Z. a recunoscut că datorită faptului că victima a refuzat să părăsească locuința, i-a aplicat mai multe lovituri, folosind un toporaș aflat în bucătărie și pe care în mod frecvent îl folosea la tăiatul cărnii. Ulterior, aceasta a retractat declarațiile date la urmărirea penală, susținând că nu își mai amintește ce s-a întâmplat, dar afirmând că trezindu-se din somn a mers la bucătărie, unde a fost lovită de o persoană necunoscută, iar ulterior a găsit victima decedată în locuința sa.

A menționat, totodată, că la rândul său a avut leziuni pe față și mâini și a solicitat, prin apărătorul ales, să se dispună expertizarea urmelor materiale ridicate de la fața locului, invocându-se împrejurarea că în noaptea respectivă a existat o altă persoană la domiciliul mamei sale, care poate fi autorul infracțiunii ce se reține în sarcina sa. Ca urmare, în cursul cercetării judecătorești s-a efectuat o expertiză medico-legală examen ADN și prin care s-a concluzionat că analiza genetică a urmelor de sânge prelevate de pe aleea de acces în locuința numitei S.R. și de pe telefonul mobil din încăperea acesteia, a pus în evidență un profil genetic unic aparținând inculpatei V.Z., iar a celor prelevate de pe aleea de acces în locuință, aleea spre ușa de acces în bucătărie, lângă fântână și de pe treapta din fața ușii de acces în bucătărie, a evidențiat un profil genetic unic aparținând victimei M.M.

Față de aceste concluzii și declarațiile martorilor T.M., T.N., G.N. și M.G. s-a înlăturat apărarea inculpatei V.Z. privind comiterea faptei de o altă persoană, apreciindu-se că nu există date sau indicii temeinice că la momentul respectiv s-ar fi aflat în locuință și alte persoane în afară de mama acesteia care nu se putea deplasa. Pe baza raportului de necropsie întocmit de S.M.L. Buzău, s-a stabilit că moartea victimei M.M. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-ventriculare și dilacerărilor cerebrale și cerebreloase, consecință a fracturilor cominutive, multieschiloase de boltă și bază de craniu și maxilar superior, traumatism toracic, cu fractură închisă, coasta 11 hemitorace drept.

Prin același mijloc de probă s-a constatat că după aspect și localizare, leziunile de violență s-au putut produce prin lovire cu corp tăietor-despicător (plăgile tăiat-despicate cranio-faciale cu fracturi cominutive multieschiloase subiacente cu dilacerări cerebrale și cerebreloase consecutive), posibil toporișca-corp delict, care au avut legătură directă și necondiționată cu decesul. Separat de aceasta, expertiza medico-legală psihiatrică a stabilit că, deși la examinare a prezentat tulburare organică de personalitate pe fond toxietilic, inculpata V.Z. a avut discernământul păstrat cu privire la fapta pentru care a fost trimisă în judecată. Cât privește încadrarea juridică a activității infracționale, s-au primit ca fiind concludentă completarea raportului de necropsie, prin care s-a opinat că deși victima M.M.

a prezentat la nivelul extremității cefalice trei plăgi tăiat-despicate cu leziuni de părți moi la nivelul viscerocraniului, minimum cinci plăgi tăiat-despicate, delabrante, pe alocuri suprapuse, cu leziuni polimorfe, grave, subdiacente, osoase și dilacerări întinse parieto-temporo-occipitale, leziunile care au avut legătură directă, necondiționată de cauzalitate cu decesul au fost cele de la nivelul pericraniului drept, iar durata de supraviețuire după producerea acestora a fost de câteva minute. Față de aceste concluzii, s-a considerat că lipsește componenta subiectivă care întregește conținutul infracțiunii de omor deosebit de grav, chiar dacă s-a stabilit că ulterior comiterii, la locul faptei au ajuns sora inculpatei, soțul victimei, organele de poliție și martorii V.V., persoane care luând cunoștință de aceasta, la vederea cadavrului victimei, a leziunilor pe care le prezenta și urmelor de sânge au fost cuprinși de groază.

Așa fiind, constatându-se că prin proba medico-legală nu s-a putut cuantifica suferința victimei, aflată în stare de intoxicație etanolică acută preexistentă, iar în cauză nu s-a dovedit că inculpata a conceput și executat fapta cu intenția de a o chinui, nu i-a provocat conștient suferințe spre a-i mări chinurile și a face ca acțiunea de ucidere să fie mai crudă, ci s-a rezumat să-i aplice lovituri succesive, cu o violență deosebită, s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor deosebit de grav săvârșit prin cruzimi, prev. de art. 174, art. 176 lit. a) C. pen., în aceea de omor, încriminat prin dispozițiile art. 174 C. pen. Cererea inculpatei V.Z. privind reținerea stării de provocare prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

a fost respinsă ca neîntemeiată, argumentându-se că prin probele administrate în cauză nu s-a dovedit că a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. În latură civilă, s-a reținut că în procesul penal au exercitat acțiuni civile părțile civile M.A.M., M.A., fiii victimei M.M., solicitându-se obligarea inculpatei la plata sumelor de 15.000 RON, despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenirile ulterioare precum și de 100.000 RON daune morale (primul), respectiv de 20.000 RON daune morale (secundul).

De asemenea, s-a constituit parte civilă și M.G., soțul supraviețuitor, solicitând acordarea de daune morale în cuantum de 100.000 RON. Acțiunile civile exercitate au fost admise în parte, apreciindu-se că acestea sunt întemeiate în ce privește daunele morale în limita sumelor de câte 40.000 RON pentru părțile civile M.M.A. și M.G., respectiv de 20.000 RON pentru partea civilă M.A., iar despăgubirile materiale s-au dovedit în limita sumei de 15.000 RON. Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a declarat apel inculpata V.Z., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică atât cu privire la soluționarea laturii penale, cât și la rezolvarea acțiunilor civile exercitate de părțile civile M.M.A., M.A.

și M.G. Sub un prim aspect, reiterându-se apărările formulate în cursul cercetări judecătorești, precum și la judecata cauzei în primă instanță, s-a susținut că printr-o incompletă analiză și injustă apreciere a probelor administrate în cauză, netemeinic prima instanță nu a reținut în favoarea acesteia circumstanța legală a provocării deși s-a dovedit că sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. Astfel, a rezultat cu certitudine că la data de 17 decembrie 2010, apelanta a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoții determinate prin trezirea din somn și intrarea în imobilul mamei sale a unei persoane neidentificate, la o oră târzie din noapte, urmate de refuzul victimei de a părăsi locuința, deși i s-a solicitat repetat, în timpul conflictului ea însăși a fost agresată suferind leziunile corporale evidențiate în planșele fotografice și s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice consumate în seara zilei respective.

Pe de altă parte, s-a criticat individualizarea cuantumului pedepsei, arătându-se că scopul acesteia poate fi atins prin atenuarea răspunderii penale conform art. 74 și art. 76 C. pen., deoarece până la vârsta de 59 ani a avut o conduită normală în societate, are doi copii majori și o situație materială precară, fiind afectată de o serie de boli cronice. Cât privește rezolvarea laturii civile a procesului, s-a susținut că întinderea daunelor materiale și cele morale a fost greșit apreciată, impunându-se reducerea acestora conform probelor administrate în cauză, dar și ținându-se seamă că este pensionară, având un venit lunar în cuantum de 570 RON. Instanța de apel a apreciat că în mod corect nu a fost reținută în cauză scuza provocării, prev. de art. 73 lit. b) C. pen.

S-a reținut că actele materiale comise de victimă, constând în refuzul de a da curs invitației repetate de a părăsi locuința, chiar dacă pe moment au putut produce o surescitare, nu sunt compatibile cu starea de puternică tulburare care să determine reducerea efectivă a posibilităților de autocontrol din partea inculpatei. Și pedeapsa de 14 ani închisoare s-a apreciat că este just individualizată. Sub aspectul laturii civile s-a constatat, însă, netemeinicia hotărârii primei instanțe, sumele acordate cu titlu de daune morale părților civile fiind inechitabile. În consecință, prin decizia penală nr. 52 din 22 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpata V.Z.

și a desființat în parte, pe latură civilă, sentința primei instanțe în sensul că a redus cuantumul daunelor morale stabilite în favoarea părților civile, după cum urmează: de la 40.000 RON la 15.000 RON pentru partea civilă M.M.A., de la 20.000 RON la 15.000 RON pentru partea civilă M.A. și de la 40.000 la 20.000 RON pentru partea civilă M.G. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpata V.Z. și părțile civile M.M.A., M.A. și M.G. Inculpata V.Z. a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând reținerea în favoarea sa a prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., precum și a circumstanțelor personale și reducerea pedepsei aplicate.

Părțile civile au invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., solicitând casarea deciziei și menținerea sentinței, arătând că în mod nejustificat, în apel s-a dispus diminuarea daunelor morale stabilite de prima instanță. Recursurile sunt neîntemeiate. Înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurenți, cât și conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică. Cu referire la recursul declarat de inculpata V.Z., Înalta Curte reține că solicitarea acesteia de reducere a pedepsei nu este justificată. În mod corect ambele instanțe, nu au reținut în cauză circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 C. pen., probele administrate nefăcând dovada îndeplinirii condiților pentru reținerea acestor dispoziții.

Din modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională nu se poate reține că atitudinea victimei M.M., aflată în stare avansată de ebrietate de a refuza invitația inculpatei de a părăsi locuința, constituie un act provocator în sensul art. 73 lit. b) C. pen. Acest refuz nu este compatibil cu o stare puternică care să fi determinat reducerea posibilităților de autocontrol ale inculpatei și, în același timp, reducerea posibilităților inculpatei de a evalua gravitatea celor cel puțin opt plăgi tăiat-despicate pe care aceasta i le-a produs victimei cu toporișca. Cât privește celelalte circumstanțe personale ale inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, buna reputație de până la momentul comiterii faptei, afecțiunile specifice vârstei, acesta au fost deja avute în vedere la individualizarea pedepsei, în condițiile în care pedeapsa de 14 ani înhisoare reprezintă o orientare sub medie, limita maximă a pedepsei pentru infracțiunea prev. de art. 174 C. pen.

fiind de 20 de ani. Recursul declarat de părțile civile este, de asemenea, nefondat. Critica formulată de părțile civile vizează cuantumul daunelor morale ce a fost redus în apel și, deși recurenții au făcut referire la cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu se încadrează în acest text legal. Cuantumul daunelor morale este o chestiune de apreciere, care nu intră sub incidența niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., neputându-se susține că s-a făcut o aplicare greșită a legii atâta timp cât instanța de apel a motivat reducerea daunelor morale pe criterii de inechitate. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză. Conform art. 385 16 , art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen. se va deduce prevenția la zi pentru inculpată. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu pentru inculpată urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părțile civile M.M.A., M.A. și M.G. și recursul declarat de inculpata V.Z. împotriva deciziei penale nr. 52 din 22 martie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 18 decembrie 2010, la 26 septembrie 2012. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurentele părți civile la câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2012.