ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4417/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4417/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului
constată următoarele:
Prin
cererea formulată la 06 octombrie 2003, înregistrată sub nr. 190/COM/2003 pe
rolul Tribunalului Ialomița, reclamantul Municipiul Slobozia a chemat în
judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând obligarea acesteia la predarea
utilajelor prevăzute în anexa nr. 3 la procesul verbal de conciliere iar în caz
contrar la plata contravalorii acestora - în cuantum de 11.520.048.523 lei, cu
cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a
arătat că prin Decizia nr. 25/1.din 25 aprilie 1990 a M.E.N., în vederea valorificării
unor lucrări în cadrul obiectivului de investiții sistat „C.I.C. Slobozia -
Instalații de amoniac și uree etapa a lll-a", pe data de 30 martie 1990
s-au transferat de la M.I.C.P. la Primăria Județului Ialomița lucrările
executate privind captarea, prepararea și transportul apei de la Dunăre în
municipiul Slobozia, în valoare de 114.540 mii lei, cuprinse în cadrul
obiectivului de investiții menționat.
Totodată, s-a aprobat continuarea
lucrărilor preluate sub denumirea „Dezvoltarea alimentării cu apă a
municipiului Slobozia", precum și documentația tehnico-economică a acestui
obiectiv, ale cărei principale caracteristici și indicatori tehnico-economici
erau prevăzuți în anexa la Decizia nr. 25/1990.
Potrivit actului normativ indicat,
pârâta era obligată să predea reclamantei utilajele achiziționate în valoare de
14.412.000 lei, conform anexei nr. 1 la procesul - verbal de conciliere.
Or, pârâta, până la data de 24 iunie 2003,
a predat reclamantei numai utilajele menționate în anexa nr. 2 la procesul -
verbal de conciliere, în valoare de 7.968.952 lei (neactualizată).
În prezent, pârâta trebuie să mai
predea utilajele prevăzute în anexa nr. 3 la procesul - verbal de conciliere, a
căror valoare actualizată la 31 mai 2003 era de 11.520.048.523 lei.
Încercările de soluționare pe cale
amiabilă a litigiului au rămas parțial fără rezultat, refuzul pârâtei de a se
prezenta la conciliere directă fiind consemnat în procesul - verbal încheiat la
16 septembrie 2003.
Prin încheierea pronunțată la 17
noiembrie 2003, Tribunalul Ialomița a respins excepția prematurității cererii,
excepția de netimbrare, precum și excepția inadmisibilității acțiunii invocate
de pârâtă prin întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 175/ F din 15
iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1438/2003, Tribunalul Ialomița a admis
excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Slobozia
și a respins cererea acestuia ca fiind formulată de o persoană fără calitate
procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut, după administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori și
expertiza tehnică, că, potrivit Deciziei M.E.N. nr. 25/1 din 25 aprilie 1990,
„lucrările executate" (și bunurile aferente acestora) au intrat în
patrimoniul județului Ialomița, administrat la acea dată de Primăria Județului
Ialomița.
Prin urmare, tribunalul a constatat
că, potrivit Legii nr. 69/1991, titular al dreptului de proprietate este
județul Ialomița, ca persoană juridică de drept public ori ca persoană juridică
civilă, în funcție de apartenența bunurilor la unul din cele două domenii și că
în speță, nu s-a făcut dovada că între cele două unități administrative ale
statului (județul Ialomița, respectiv municipiul Slobozia) a operat un transfer
al bunurilor în litigiu care să poată fi probat printr-un act juridic întocmit
în acest sens.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
apel reclamantul Municipiul Slobozia, arătând, în esență, că, fiind titular al
dreptului de proprietate asupra bunurilor pretinse în virtutea actului
administrativ de transfer și prin succesiunea autorității publice inițiale, are
obligația de a pretinde pârâtei, succesoarea fostei C.I.C. Slobozia, să-și
îndeplinească obligația de a preda bunurile, izvorâtă din actul administrativ
menționat, respectiv Decizia M.E.N. nr. 25/1 din 25 aprilie 1990.
Prin încheierea din 13 ianuarie 2005,
pronunțată în Dosarul nr. 1713/2004, Curtea de Apel București, secția a Vl-a
comercială, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea sa în vederea
repartizării la una dintre secțiile civile.
Prin Decizia civilă nr. 1160 din 17
iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 540/2005, Curtea de Apel București,
secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul
declarat de Primăria Municipiului Slobozia prin Primar, a anulat sentința
apelată și a reținut cauza în vederea evocării fondului.
În considerentele acestei hotărâri,
instanța a reținut că evidențierea investiției în conturi extracontabile a
reprezentat o modalitate legală și unică de urmărire a operațiunilor financiare
referitoare la o asemenea investiție, fără legătură cu drepturile constituite
ulterior în patrimoniul unităților administrative, astfel cum a evoluat
reglementarea sub care s-au aflat acestea și în raport de dispozițiile Legii nr.
213/1998.
Pârâta SC A. SA a invocat excepția de
nelegalitate a Deciziei nr. 25/1990, excepție respinsă ca inadmisibilă prin
sentința civilă nr. 823 din 06 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția
a Vlll-a contencios administrativ și fiscal, soluție rămasă irevocabilă în urma
exercitării căilor de atac.
Prin Decizia civilă nr. 283 din 3
iulie 2012 pronunțată în fond, după desființare, Curtea de Apel București,
secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis în parte
cererea formulată de reclamantul Municipiul Slobozia prin primar, a obligat
pârâta să predea reclamantului utilajele menționate în anexa nr. 3 la cererea
de chemare în judecată la poz. 8, 21, 22 și 33 (nepredate), precum și conducta
de aducțiune ori, în caz contrar, să achite reclamantului contravaloarea
reactualizată a acestora și a obligat pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată
către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, instanța de
apel a reținut că reclamantul Municipiul Slobozia a solicitat, la data de 06
octombrie 2003, obligarea pârâtei SC A. SA la predarea utilajelor cuprinse în
anexa 3 atașată, în caz contrar la contravaloarea acestora.
Prin Decizia nr. 25/1 din 25 aprilie 1990,
M.E.N. a decis transferarea, de la M.I.C.P. la Primăria Județului Ialomița,
începând cu 30 martie 1990, a lucrărilor executate privind captarea, prepararea
și transportul apei de la Dunăre în municipiul Slobozia, în valoare totală de
114.510 mii lei, cuprinse în cadrul obiectivului de investiții „C.I.C. Slobozia
- Instalații de amoniac și uree etapa a lll-a".
În anexa la decizie se indică valoarea
utilajelor (incluse fiind și cele de finanțat) de 14.412 mii lei, dar și
obiectivele investiției, respectiv captarea de apă amplasată pe fluviul Dunărea
la Chiciu, alcătuită din trei criburi, conducta de aducțiune cu lungime de 52
km și stația de tratare Chiciu.
Potrivit situației realizărilor la
lucrarea „Stația de captare - tratare Chiciu și conductă de aducțiune apă de la
Dunăre", la data de 31 martie 1990 valoarea utilajelor înscrise la rubrica
„Alte cheltuieli" era de 14.410,8 mii lei.
În cuprinsul acestor înscrisuri nu
sunt indicate detaliat utilajele achiziționate în vederea efectuării
investiției menționate, astfel încât acestea au fost identificate în raport de
listele anexă depuse de reclamant, întocmite de acesta potrivit proiectului din
1990, precum și de documentele ce s-au găsit în arhiva C.I.C. Slobozia (facturi
de achiziții), necontestate de părți.
În anexa nr. 3, la care face referire
reclamantul, sunt indicate utilajele nepredate de către SC A. SA Slobozia,
respectiv decantor suspensional (tablou automatizare vane T.A.V., robinet clapă
fluture cu acționare pneumatică, microîntrerupător capsulat), stație de pompare
a apei (recipient pentru hidrofor, electropompă, rezervor pentru aer comprimat,
ventilator axial, electropompă Lotru, robinet clapă fluture, compensator),
cameră de distribuție (suport pentru amestecatorde pentru echipare bazin de
beton), stație chimică (recipient pentru hidrofor, rotametru cu tub de sticlă
pentru fluide, protejarea anticorozivă, protejare anticorozivă, suport pentru
amestecător pentru echipare, cărucior manual monigrindă, palan manual cu
planator, întrerupător automat de presiune -presostat - presiune epurare,
presiune de pornire minimă), centrală termică (cazan de elemente de oțel,
colector dreapta, idem, colector stânga, stație dededurizare cu debit,
termometru manometric cu două contacte electrice domeniu măsură), rețele
(apometru), stație de pompare nămol (cărucior manual monogrindă, palan manual,
ventilator, troliu manual), stație de clorare (aparate clorare Râmnicu Vâlcea),
bazin silicat (ventilator centrifugal), P.R. vol. l alimentare cu energie
electrică Stație pompare Chiciu (transformator cu putere, cu înfășurări în Al,
celulă linie interconectată, robinet placă fluture, pod rulant monogrindă, pod
rulant cu cărucior manual, pompă, dulap servicii interne, separator de curent,
dispozitiv de acționare A.M.E.I.D., celule electrice, idem, C.L.I. M.A., idem C.L.I.
M.A., instalații măsură și control, protecție catodică conductă aducțiuni,
instalații pentru telefonie, conductă aducțiune).
A mai reținut instanța de apel că așa
cum reiese din raportul de expertiză întocmit în cauză, o parte din utilajele
achiziționate au fost predate reclamantului ca elemente componente ale
instalației de măsură și control, poz.6-16 și poz. 2, în mod direct ori ca
urmare a sentinței civile nr. 5 din 13 ianuarie 1997 pronunțată de Tribunalul
Ialomița, definitivă și irevocabilă, respectiv cele aflate la poz. 34-43 astfel
că lista utilajelor achiziționate la data de 30 martie 1990 și nepredate
reclamantului în vreuna din modalitățile prezentate se compune din electropompă
cazan din elemente de oțel) agent termic apă caldă 98/75 cu colector dreapta,
poz.montaj ventilator, combustibil cărbune (poz. 21), idem colectare stânga
(poz. 22) și celulă linie interconectată (poz. 33).
În ceea ce privește obligația de
restituire a conductei de aducțiune, instanța de apel a reținut, în primul
rând, că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Municipiul Slobozia a
solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la predarea utilajelor prevăzute în anexa nr.
3, în cuprinsul acesteia fiind menționată, la poz. 47, această conductă.
În al doilea rând, curtea a constatat
că prin Decizia nr. 25/1/1990 s-a urmărit transferarea lucrărilor executate
privind captarea, prepararea și transportul apei de la Dunăre în municipiul
Slobozia, lucrări cuprinse în cadrul obiectivului de investiții „C.I.C.
Slobozia - Instalații de amoniac și uree etapa a lll-a", așadar, inclusiv
transferul conductei de aducțiune, ce constituia, în sine, un obiectiv al
investiției menționate.
Instanța de apel a constatat că din
raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că conducta de aducțiune nu
este un utilaj, ci o construcție specială pentru alimentarea cu apă. Această
conductă de aducțiune este cuprinsă în valoarea lucrărilor de construcții
montaj, conform talonului din 29 ianuarie 1990 privind situația lucrărilor
executate cumulat până la 31 decembrie 1988, prezentat de A.C. I.N.D. Slobozia,
care a efectuat lucrări de construcții montaj pentru obiectivul de investiții.
Astfel, deși construcția specială în cauză nu a fost achiziționată în mod
direct ca utilaj de către C.I.C. Slobozia, nu se contestă împrejurarea că se
găsește în folosința actuală a pârâtei și este necesară în vederea realizării
investiției în cauză, în aceste condiții, curtea de apel apreciind că se
impune, în considerarea aceluiași temei juridic, și obligarea pârâtei la
predarea conductei de aducțiune către reclamant ori la plata valorii reactualizate
a acesteia, în cazul imposibilității executării în natură a obligației.
În privința cheltuielilor de
proiectare efectuate pentru obiectivul de investiții arătat anterior, precum și
referitor la comisionul I.C.C. achitat de SC A. SA, instanța de apel a constat
că, deși aceste cheltuieli pot fi cuprinse în devizul general al obiectivului
de investiții indicat, ele nu au fost solicitate de către reclamant prin
cererea de chemare în judecată pentru a fi plătite de pârâtă, acțiunea având în
vedere doar restituirea utilajelor achiziționate și nepredate, în valoare de
14.412 mii lei în opinia petentului.
Împotriva acestei decizii, precum și a
deciziei civile nr. 1160 din data de 17 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel
București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a
formulat recurs pârâta SC A. SA Slobozia criticându-le ca fiind nelegale.
În motivarea recursului formulat
împotriva Deciziei civile nr. 283 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția
a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurenta a invocat
motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
În concret, recurenta a criticat
decizia atacată arătând că Decizia nr. 25/1/1990 a M.E.N. pe care și-a
întemeiat reclamantul acțiunea a fost depusă în copie la dosar și prezintă
vicii de formă de natură a-i afecta valabilitatea și legalitatea.
Totodată recurenta arată că așa cum
s-a constatat și prin expertiza tehnică efectuată în cauză, conducta de
aducțiune în litigiu este o construcție specială, o lucrare de construcții
montaj, iar nu un utilaj, aceasta nefiind achziționată direct ca utilaj ci
fiind inclusă în valoarea lucrărilor de construcții montaj. Or, cum prin
acțiune reclamantul solicită contravaloarea utilajelor achiziționate de pârâtă
și nepredate de aceasta, conducta de aducțiune, nefiind un utilaj, ci o lucrare
de construcții montaj, nu poate face obiectul cauzei astfel încât instanța de
apel în mod nelegal a obligat-o să predea reclamantului această conductă sau să
achite contravaloarea ei reactualizată.
Mai arată recurenta că în mod nefondat
susține instanța de apel că această conductă se găsește în folosința sa
întrucât, în fapt, conducta de aducțiune a fost predată reclamantului odată cu
clelelalte lucrări de construcții montaj.
În susținerea cererii sale de recurs
formulate împotriva Deciziei civile nr. 1160 din data de 17 iunie 2005
pronunțate de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, recurenta a arătat că această decizie a fost pronunțată
cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105
alin. (2) C. proc. civ. arătând că deși a soluționat apelul printr-o decizie
care a fost comunicată părților, instanța a omis să precizeze un termen concret
în care aceasta poate fi atacată cu recurs, prin mențiunea „cu recurs odată cu
fondul" nefăcând altceva decât să o asimileze unei încheieri
premergătoare.
A mai arătat recurenta că decizia
atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii,
susținând, în esență, că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept în
temeiul cărora a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantului apelant este neîntemeiată, iar cât privește motivele de fapt,
acestea se dovedesc a fi ori contradictorii, ori străine de natura pricinii.
Recurenta învederează că motivele în
baza cărora instanța de apel trage concluzia că excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantului este neîntemeiată sunt fie contradictorii,
fie străine de natura pricinii.
Astfel, se susține că bunurile
aferente investiției ar fi intrat mai întâi în patrimoniul I.J.G.C.L Ialomița,
apoi în patrimoniul R.A.G.C.L. Slobozia, de unde în urma unui protocol din
28.2.1995 ar fi ajuns în patrimoniul municipiului Slobozia iar, ulterior, tot
în cuprinsul motivării instanța însăși admite că respectiva investiție nu s-a
regăsit ca drept de proprietate nici în patrimoniul I.J.G.C.L Ialomița și nici
în patrimoniul R.A.G.C.L. Slobozia.
Totodată se învederează că celelalte
motive arătate de instanța de apel în considerentele deciziei recurate sunt
străine de natura pricinii, invocarea de către instanță a unor acte de
administrare nefiind relevantă din punct de vedere al stabilirii dreptului de
proprietate iar hotărârile judecătorești la care se face referire nu sunt de
asemenea relevante având în vedere că prin acestea nu a fost obligată la nimic
și, în nici un caz la predarea utilajelor aferente investiției.
Analizând criticile aduse deciziilor
atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că
acestea sunt fondate, în speță fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut
de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C.
proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care
se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
În speță, se constată că deciziile
atacate se sprijină pe motive contradictorii atât cu privire la încadrarea
conductei de aducțiune în litigiu în categoria"utilaj", respectiv
"lucrare de construcție montaj", cât și cu privire la stabilirea
titularului dreptului de proprietate asupra acesteia, astfel încât se impune
completarea probatoriului administrat în cauză în vederea lămuririi acestor
aspecte.
În ceea ce privește celelalte critici
invocate de recurentă, subsumat punctului 9 al art. 304 C. proc. civ., urmează
ca acestea să fie avute în vedere de instanța de apel, în rejudecare, după
casare, urmând totodată ca instanța să răspundă la solicitările formulate de
reclamantă prin cererea introductivă, respectiv predarea utilajelor prevăzute
în anexa nr. 3, stabilind în acest sens, prin expertiză tehnică de
specialitate, ce utilaje au fost predate și ce utilaje trebuie predate. Urmează
de asemenea să fie diferențiate "utilajele" de "lucrările
construcții montaj" în raport și de titularul dreptului de proprietate
asupra bunului pretins.
Totodată se apreciază că se impune și
casarea Deciziei civile nr. 1160 din data de 17 iunie 2005 pronunțate de Curtea
de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
atât în vederea soluționării unitare a cauzei cât și în vederea faptului că,
fiind vorba de o decizie subsecventă, în mod contrar, s-ar ajunge la privarea
de un grad de jurisdicție.
În consecință, față de cele ce preced,
aplicând prevederile art. 312 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite
recursurile pârâtei, va casa deciziile recurate și va trimite cauza spre
rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de pârâta
SC A. SA Slobozia împotriva Deciziei civile nr. 283 din 3 iulie 2012 și a Deciziei
civile nr. 1160 din data de 17 iunie 2005 pronunțate de Curtea de Apel București,
secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Casează deciziile atacate și trimite
cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi
11 decembrie 2013.