ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4417/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea formulată la 06 octombrie 2003, înregistrată sub nr. 190/COM/2003 pe rolul Tribunalului Ialomița, reclamantul Municipiul Slobozia a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, solicitând obligarea acesteia la predarea utilajelor prevăzute în anexa nr. 3 la procesul verbal de conciliere iar în caz contrar la plata contravalorii acestora - în cuantum de 11.520.048.523 lei, cu cheltuieli de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 25/1.din 25 aprilie 1990 a M.E.N., în vederea valorificării unor lucrări în cadrul obiectivului de investiții sistat „C.I.C. Slobozia - Instalații de amoniac și uree etapa a lll-a", pe data de 30 martie 1990 s-au transferat de la M.I.C.P.

la Primăria Județului Ialomița lucrările executate privind captarea, prepararea și transportul apei de la Dunăre în municipiul Slobozia, în valoare de 114.540 mii lei, cuprinse în cadrul obiectivului de investiții menționat. Totodată, s-a aprobat continuarea lucrărilor preluate sub denumirea „Dezvoltarea alimentării cu apă a municipiului Slobozia", precum și documentația tehnico-economică a acestui obiectiv, ale cărei principale caracteristici și indicatori tehnico-economici erau prevăzuți în anexa la Decizia nr. 25/1990. Potrivit actului normativ indicat, pârâta era obligată să predea reclamantei utilajele achiziționate în valoare de 14.412.000 lei, conform anexei nr. 1 la procesul - verbal de conciliere.

Or, pârâta, până la data de 24 iunie 2003, a predat reclamantei numai utilajele menționate în anexa nr. 2 la procesul - verbal de conciliere, în valoare de 7.968.952 lei (neactualizată). În prezent, pârâta trebuie să mai predea utilajele prevăzute în anexa nr. 3 la procesul - verbal de conciliere, a căror valoare actualizată la 31 mai 2003 era de 11.520.048.523 lei. Încercările de soluționare pe cale amiabilă a litigiului au rămas parțial fără rezultat, refuzul pârâtei de a se prezenta la conciliere directă fiind consemnat în procesul - verbal încheiat la 16 septembrie 2003. Prin încheierea pronunțată la 17 noiembrie 2003, Tribunalul Ialomița a respins excepția prematurității cererii, excepția de netimbrare, precum și excepția inadmisibilității acțiunii invocate de pârâtă prin întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 175/ F din 15 iunie 2004, pronunțată în Dosarul nr. 1438/2003, Tribunalul Ialomița a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Municipiul Slobozia și a respins cererea acestuia ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, după administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori și expertiza tehnică, că, potrivit Deciziei M.E.N. nr. 25/1 din 25 aprilie 1990, „lucrările executate" (și bunurile aferente acestora) au intrat în patrimoniul județului Ialomița, administrat la acea dată de Primăria Județului Ialomița.

Prin urmare, tribunalul a constatat că, potrivit Legii nr. 69/1991, titular al dreptului de proprietate este județul Ialomița, ca persoană juridică de drept public ori ca persoană juridică civilă, în funcție de apartenența bunurilor la unul din cele două domenii și că în speță, nu s-a făcut dovada că între cele două unități administrative ale statului (județul Ialomița, respectiv municipiul Slobozia) a operat un transfer al bunurilor în litigiu care să poată fi probat printr-un act juridic întocmit în acest sens. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Municipiul Slobozia, arătând, în esență, că, fiind titular al dreptului de proprietate asupra bunurilor pretinse în virtutea actului administrativ de transfer și prin succesiunea autorității publice inițiale, are obligația de a pretinde pârâtei, succesoarea fostei C.I.C.

Slobozia, să-și îndeplinească obligația de a preda bunurile, izvorâtă din actul administrativ menționat, respectiv Decizia M.E.N. nr. 25/1 din 25 aprilie 1990. Prin încheierea din 13 ianuarie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 1713/2004, Curtea de Apel București, secția a Vl-a comercială, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea sa în vederea repartizării la una dintre secțiile civile. Prin Decizia civilă nr. 1160 din 17 iunie 2005, pronunțată în Dosarul nr. 540/2005, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Primăria Municipiului Slobozia prin Primar, a anulat sentința apelată și a reținut cauza în vederea evocării fondului.

În considerentele acestei hotărâri, instanța a reținut că evidențierea investiției în conturi extracontabile a reprezentat o modalitate legală și unică de urmărire a operațiunilor financiare referitoare la o asemenea investiție, fără legătură cu drepturile constituite ulterior în patrimoniul unităților administrative, astfel cum a evoluat reglementarea sub care s-au aflat acestea și în raport de dispozițiile Legii nr. 213/1998. Pârâta SC A. SA a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 25/1990, excepție respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 823 din 06 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal, soluție rămasă irevocabilă în urma exercitării căilor de atac.

Prin Decizia civilă nr. 283 din 3 iulie 2012 pronunțată în fond, după desființare, Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis în parte cererea formulată de reclamantul Municipiul Slobozia prin primar, a obligat pârâta să predea reclamantului utilajele menționate în anexa nr. 3 la cererea de chemare în judecată la poz. 8, 21, 22 și 33 (nepredate), precum și conducta de aducțiune ori, în caz contrar, să achite reclamantului contravaloarea reactualizată a acestora și a obligat pârâta la 300 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că reclamantul Municipiul Slobozia a solicitat, la data de 06 octombrie 2003, obligarea pârâtei SC A. SA la predarea utilajelor cuprinse în anexa 3 atașată, în caz contrar la contravaloarea acestora.

Prin Decizia nr. 25/1 din 25 aprilie 1990, M.E.N. a decis transferarea, de la M.I.C.P. la Primăria Județului Ialomița, începând cu 30 martie 1990, a lucrărilor executate privind captarea, prepararea și transportul apei de la Dunăre în municipiul Slobozia, în valoare totală de 114.510 mii lei, cuprinse în cadrul obiectivului de investiții „C.I.C. Slobozia - Instalații de amoniac și uree etapa a lll-a". În anexa la decizie se indică valoarea utilajelor (incluse fiind și cele de finanțat) de 14.412 mii lei, dar și obiectivele investiției, respectiv captarea de apă amplasată pe fluviul Dunărea la Chiciu, alcătuită din trei criburi, conducta de aducțiune cu lungime de 52 km și stația de tratare Chiciu.

Potrivit situației realizărilor la lucrarea „Stația de captare - tratare Chiciu și conductă de aducțiune apă de la Dunăre", la data de 31 martie 1990 valoarea utilajelor înscrise la rubrica „Alte cheltuieli" era de 14.410,8 mii lei. În cuprinsul acestor înscrisuri nu sunt indicate detaliat utilajele achiziționate în vederea efectuării investiției menționate, astfel încât acestea au fost identificate în raport de listele anexă depuse de reclamant, întocmite de acesta potrivit proiectului din 1990, precum și de documentele ce s-au găsit în arhiva C.I.C. Slobozia (facturi de achiziții), necontestate de părți.

În anexa nr. 3, la care face referire reclamantul, sunt indicate utilajele nepredate de către SC A. SA Slobozia, respectiv decantor suspensional (tablou automatizare vane T.A.V., robinet clapă fluture cu acționare pneumatică, microîntrerupător capsulat), stație de pompare a apei (recipient pentru hidrofor, electropompă, rezervor pentru aer comprimat, ventilator axial, electropompă Lotru, robinet clapă fluture, compensator), cameră de distribuție (suport pentru amestecatorde pentru echipare bazin de beton), stație chimică (recipient pentru hidrofor, rotametru cu tub de sticlă pentru fluide, protejarea anticorozivă, protejare anticorozivă, suport pentru amestecător pentru echipare, cărucior manual monigrindă, palan manual cu planator, întrerupător automat de presiune -presostat - presiune epurare, presiune de pornire minimă), centrală termică (cazan de elemente de oțel, colector dreapta, idem, colector stânga, stație dededurizare cu debit, termometru manometric cu două contacte electrice domeniu măsură), rețele (apometru), stație de pompare nămol (cărucior manual monogrindă, palan manual, ventilator, troliu manual), stație de clorare (aparate clorare Râmnicu Vâlcea), bazin silicat (ventilator centrifugal), P.R.

vol. l alimentare cu energie electrică Stație pompare Chiciu (transformator cu putere, cu înfășurări în Al, celulă linie interconectată, robinet placă fluture, pod rulant monogrindă, pod rulant cu cărucior manual, pompă, dulap servicii interne, separator de curent, dispozitiv de acționare A.M.E.I.D., celule electrice, idem, C.L.I. M.A., idem C.L.I. M.A., instalații măsură și control, protecție catodică conductă aducțiuni, instalații pentru telefonie, conductă aducțiune). A mai reținut instanța de apel că așa cum reiese din raportul de expertiză întocmit în cauză, o parte din utilajele achiziționate au fost predate reclamantului ca elemente componente ale instalației de măsură și control, poz.6-16 și poz.

2, în mod direct ori ca urmare a sentinței civile nr. 5 din 13 ianuarie 1997 pronunțată de Tribunalul Ialomița, definitivă și irevocabilă, respectiv cele aflate la poz. 34-43 astfel că lista utilajelor achiziționate la data de 30 martie 1990 și nepredate reclamantului în vreuna din modalitățile prezentate se compune din electropompă cazan din elemente de oțel) agent termic apă caldă 98/75 cu colector dreapta, poz.montaj ventilator, combustibil cărbune (poz. 21), idem colectare stânga (poz. 22) și celulă linie interconectată (poz. 33). În ceea ce privește obligația de restituire a conductei de aducțiune, instanța de apel a reținut, în primul rând, că prin cererea de chemare în judecată reclamantul Municipiul Slobozia a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA la predarea utilajelor prevăzute în anexa nr. 3, în cuprinsul acesteia fiind menționată, la poz.

47, această conductă. În al doilea rând, curtea a constatat că prin Decizia nr. 25/1/1990 s-a urmărit transferarea lucrărilor executate privind captarea, prepararea și transportul apei de la Dunăre în municipiul Slobozia, lucrări cuprinse în cadrul obiectivului de investiții „C.I.C. Slobozia - Instalații de amoniac și uree etapa a lll-a", așadar, inclusiv transferul conductei de aducțiune, ce constituia, în sine, un obiectiv al investiției menționate. Instanța de apel a constatat că din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că conducta de aducțiune nu este un utilaj, ci o construcție specială pentru alimentarea cu apă. Această conductă de aducțiune este cuprinsă în valoarea lucrărilor de construcții montaj, conform talonului din 29 ianuarie 1990 privind situația lucrărilor executate cumulat până la 31 decembrie 1988, prezentat de A.C.

I.N.D. Slobozia, care a efectuat lucrări de construcții montaj pentru obiectivul de investiții. Astfel, deși construcția specială în cauză nu a fost achiziționată în mod direct ca utilaj de către C.I.C. Slobozia, nu se contestă împrejurarea că se găsește în folosința actuală a pârâtei și este necesară în vederea realizării investiției în cauză, în aceste condiții, curtea de apel apreciind că se impune, în considerarea aceluiași temei juridic, și obligarea pârâtei la predarea conductei de aducțiune către reclamant ori la plata valorii reactualizate a acesteia, în cazul imposibilității executării în natură a obligației. În privința cheltuielilor de proiectare efectuate pentru obiectivul de investiții arătat anterior, precum și referitor la comisionul I.C.C.

achitat de SC A. SA, instanța de apel a constat că, deși aceste cheltuieli pot fi cuprinse în devizul general al obiectivului de investiții indicat, ele nu au fost solicitate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată pentru a fi plătite de pârâtă, acțiunea având în vedere doar restituirea utilajelor achiziționate și nepredate, în valoare de 14.412 mii lei în opinia petentului. Împotriva acestei decizii, precum și a deciziei civile nr. 1160 din data de 17 iunie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a formulat recurs pârâta SC A. SA Slobozia criticându-le ca fiind nelegale. În motivarea recursului formulat împotriva Deciziei civile nr. 283 din 3 iulie 2012 a Curții de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurenta a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ. În concret, recurenta a criticat decizia atacată arătând că Decizia nr. 25/1/1990 a M.E.N. pe care și-a întemeiat reclamantul acțiunea a fost depusă în copie la dosar și prezintă vicii de formă de natură a-i afecta valabilitatea și legalitatea. Totodată recurenta arată că așa cum s-a constatat și prin expertiza tehnică efectuată în cauză, conducta de aducțiune în litigiu este o construcție specială, o lucrare de construcții montaj, iar nu un utilaj, aceasta nefiind achziționată direct ca utilaj ci fiind inclusă în valoarea lucrărilor de construcții montaj. Or, cum prin acțiune reclamantul solicită contravaloarea utilajelor achiziționate de pârâtă și nepredate de aceasta, conducta de aducțiune, nefiind un utilaj, ci o lucrare de construcții montaj, nu poate face obiectul cauzei astfel încât instanța de apel în mod nelegal a obligat-o să predea reclamantului această conductă sau să achite contravaloarea ei reactualizată.

Mai arată recurenta că în mod nefondat susține instanța de apel că această conductă se găsește în folosința sa întrucât, în fapt, conducta de aducțiune a fost predată reclamantului odată cu clelelalte lucrări de construcții montaj. În susținerea cererii sale de recurs formulate împotriva Deciziei civile nr. 1160 din data de 17 iunie 2005 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, recurenta a arătat că această decizie a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. arătând că deși a soluționat apelul printr-o decizie care a fost comunicată părților, instanța a omis să precizeze un termen concret în care aceasta poate fi atacată cu recurs, prin mențiunea „cu recurs odată cu fondul" nefăcând altceva decât să o asimileze unei încheieri premergătoare.

A mai arătat recurenta că decizia atacată cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, susținând, în esență, că aceasta nu cuprinde motivele de fapt și de drept în temeiul cărora a apreciat că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului apelant este neîntemeiată, iar cât privește motivele de fapt, acestea se dovedesc a fi ori contradictorii, ori străine de natura pricinii. Recurenta învederează că motivele în baza cărora instanța de apel trage concluzia că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată sunt fie contradictorii, fie străine de natura pricinii. Astfel, se susține că bunurile aferente investiției ar fi intrat mai întâi în patrimoniul I.J.G.C.L Ialomița, apoi în patrimoniul R.A.G.C.L.

Slobozia, de unde în urma unui protocol din 28.2.1995 ar fi ajuns în patrimoniul municipiului Slobozia iar, ulterior, tot în cuprinsul motivării instanța însăși admite că respectiva investiție nu s-a regăsit ca drept de proprietate nici în patrimoniul I.J.G.C.L Ialomița și nici în patrimoniul R.A.G.C.L. Slobozia. Totodată se învederează că celelalte motive arătate de instanța de apel în considerentele deciziei recurate sunt străine de natura pricinii, invocarea de către instanță a unor acte de administrare nefiind relevantă din punct de vedere al stabilirii dreptului de proprietate iar hotărârile judecătorești la care se face referire nu sunt de asemenea relevante având în vedere că prin acestea nu a fost obligată la nimic și, în nici un caz la predarea utilajelor aferente investiției.

Analizând criticile aduse deciziilor atacate în raport de temeiurile de drept invocate, Înalta Curte constată că acestea sunt fondate, în speță fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În speță, se constată că deciziile atacate se sprijină pe motive contradictorii atât cu privire la încadrarea conductei de aducțiune în litigiu în categoria"utilaj", respectiv "lucrare de construcție montaj", cât și cu privire la stabilirea titularului dreptului de proprietate asupra acesteia, astfel încât se impune completarea probatoriului administrat în cauză în vederea lămuririi acestor aspecte.

În ceea ce privește celelalte critici invocate de recurentă, subsumat punctului 9 al art. 304 C. proc. civ., urmează ca acestea să fie avute în vedere de instanța de apel, în rejudecare, după casare, urmând totodată ca instanța să răspundă la solicitările formulate de reclamantă prin cererea introductivă, respectiv predarea utilajelor prevăzute în anexa nr. 3, stabilind în acest sens, prin expertiză tehnică de specialitate, ce utilaje au fost predate și ce utilaje trebuie predate. Urmează de asemenea să fie diferențiate "utilajele" de "lucrările construcții montaj" în raport și de titularul dreptului de proprietate asupra bunului pretins.

Totodată se apreciază că se impune și casarea Deciziei civile nr. 1160 din data de 17 iunie 2005 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, atât în vederea soluționării unitare a cauzei cât și în vederea faptului că, fiind vorba de o decizie subsecventă, în mod contrar, s-ar ajunge la privarea de un grad de jurisdicție. În consecință, față de cele ce preced, aplicând prevederile art. 312 și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile pârâtei, va casa deciziile recurate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâta SC A. SA Slobozia împotriva Deciziei civile nr. 283 din 3 iulie 2012 și a Deciziei civile nr. 1160 din data de 17 iunie 2005 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Casează deciziile atacate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2013.