ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4300/2013

Deliberând

asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 12443

din 25 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 56017/3/2010, Tribunalul

București, secția a VI - a civilă, a admis în parte cererea formulată de SC T.L.

I.F.N. SA și a obligat-o pe pârâta SC U.A. SA să îi plătească reclamantei

despăgubiri în cuantum de 203.827 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de

5.692,54 lei.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La 16 februarie

2009 s-a încheiat între părți polița de asigurare de incendiu și alte riscuri

numite, pentru activități comerciale și industriale, pentru bunul cort, inclusiv

accesorii, poliță ce avea la bază condițiile specifice, iar la art. 3.2.2.1 - pachetul

de riscuri  „extinsă" se menționează că asigurătorul acoperă pachetul de

riscuri Standard și suplimentar acordă despăgubiri pentru daune produse direct

de următoarele riscuri: furtuna, greutatea stratului zăpadă sau gheață.

Polița de

asigurare era valabilă 36 de luni de la 22 februarie 2009 - 21 februarie 2012.

La 19 decembrie

2009 bunul asigurat a fost distrus, ca urmare a prăbușirii fiind afectate și

bunurile din interior: scena, sistemul de lumini. La momentul producerii

evenimentului cortul era instalat în localitatea Cernica, județul Ilfov, în

condițiile în care erau condiții meteo nefavorabile: vijelie puternică și

căderi de zăpadă.

La 23 decembrie

2009 reclamanta a înștiințat asigurătorul despre producerea evenimentului

asigurat.

La 25 martie 2010

la sediul reclamantei a fost înregistrată la 25 martie 2010 adresa din 23

martie 2010 emisă de asigurător conform căreia evenimentul indicat de către

reclamantă nu constituie risc asigurat, deoarece din cercetările efectuate de

pârâtă daunele s-au produs din alte motive, ce nu constituie riscuri asigurate.

Din

informațiile furnizate de către A.N.M., la cererea SC C.G. SRL, prin adresa din

13 ianuarie 2010, a rezultat că în data de 19 decembrie 2009 la stația

meteorologică București - Afumați cerul a fost acoperit, temperatura minimă a

fost de minim 10 grade Celsius, vântul a suflat cu până la 7 m/s.

Din concluziile

expertului desemnat de către instanță a rezultat că este exclusă posibilitatea

prăbușirii cortului datorită îmbătrânirii materialelor, în condițiile în care,

de la montaj și până la prăbușire, intervalul de timp a fost de 7 luni.

Din același

raport de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut, în esență, că împrejurările

avute loc ca urmare a vremii nefavorabile, astfel cum au fost descrise și

analizate în expertiză, au condus la concluzia expertului că aceste constatări

exclud posibilitatea existenței uneia din cauzele necuprinse de asigurare ce ar

consta în vicii de proiectare de execuție sau vicii ascunse, efectuarea de

modificări neautorizate sau prejudicii cauzate de degradări sau deteriorări

progresive cu evoluție lentă în timp.

Având în vedere

constatările expertului, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei

și a constatat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 4.2 din condițiile de

asigurare pentru a se reține că evenimentul se încadrează în situația

excluderilor din asigurare și, în consecință, în temeiul art. 969 C. civ., a

obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 203.827 lei cu titlul de despăgubiri

pentru paguba cauzată ca urmare a producerii evenimentului asigurat.

În baza art. 274

C. proc. civ., a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5692, 54 lei cu titlul

de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar)

corespunzător pretențiilor admise.

Împotriva

acestei sentinței SC S.A.U.A. SA (fostă SC U.V. SA) a declarat apel pe care a

criticat-o sub aspectul greșitei soluționări din perspectiva în care au fost

administrate probele, respectiv neconcludența expertizei tehnice de

specialitate, în sensul că:

- nu s-a

răspuns la obiectivele stabilite de instanță, precizate și în obiecțiunile

formulate, însă instanța de fond i-a respins obiecțiunile ca neîntemeiate,

precum nestabilirea dacă "rafalele de vânt" se circumscriu riscului

asigurat "furtună", astfel cum este definit acesta în art. 12.11 din

Condițiile de asigurare.

De asemenea, a

criticat expertiza ca fiind fundamentată doar pe înscrisurile și fotografiile

din dosar, fără a se argumenta temeinic de ce cauza de excludere "erori

sau omisiuni din proiectare, fabricație și/sau execuție și/sau defecte sau

vicii ascunse" are o probabilitate mică de rupere a cortului, precum și

toate aspectele de fapt care implică analizarea minuțioasă a evenimentului

produs.

În consecință,

apelanta a solicitat să se ia în calcul concluziile raportului de expertiză

extrajudiciară, precum și informațiile primite de la A.N.M., probe din care

reiese fără echivoc că evenimentele ce au produs pagubele a căror reparare se

solicită nu constituie riscuri asigurate prin contract.

Prin Decizia civilă

nr. 62 din 14 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a -

V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei.

Din analiza

argumentelor aduse de apelanta - pârâtă în susținerea criticilor sale, instanța

de apel a apreciat că în realitate ceea ce se contestă este nu modalitatea de

administrare a probelor, ci modalitatea de interpretare și de apreciere de

către instanța de fond a concluziilor din raportul de expertiză.

Pentru a

pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că atât

înscrisurile depuse la dosar cât și expertiza efectuată în cauză, precum și

probele invocate de apelantă în cererea de apel, instanța anterioară a

pronunțat o hotărâre temeinică și legală, având în vedere fotografiile,

documentele din dosarul de daună, comunicările A.N.M., iar declarația

martorului llie Petrișor a fost apreciată ca neutilă, întrucât nu cuprinde

referiri la elementele apreciate ca relevante. De asemenea, instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele invocate de apelantă cu privire la

interpretarea și aprecierea probelor administrate - inclusiv cea extrajudiciară

și declarația numitului l.P. - concluzionând că apelanta nu justifică în nici

un fel de ce constatarea daunei s-a făcut la un interval mare de la producerea

evenimentului și nici de ce nu a convocat partea adversă la efectuarea

expertizei extrajudiciare sau de ce nu a procedat la asigurarea dovezilor în

condițiile art. 235 și următoarele C. proc. civ.

În consecință,

instanța de apel a relatat în considerentele deciziei că instanța de fond a

stabilit în mod judicios situația de fapt pe baza probelor, pe care Ie-a

interpretat în mod riguros și că a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

legale și contractuale incidente.

Împotriva

deciziei pronunțată în apel, pârâta a declarat recurs reiterând criticile din

apel cu privire la modul în care au fost interpretate probele administrate în

cauză, însă recursul este netimbrat.

Înalta Curte la

termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului,

întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepții sau cereri.

Prin art. 1 din

Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către

persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la

termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea

se anulează ca netimbrată.

Art. 9 din

același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează

timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate

corespunzător. în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va

proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru."

Cum recurenta

nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate de a depune taxa

judiciară de timbru, în sumă de 2.844 lei și un timbru judiciar în valoare de 5

lei, deși a fost citată cu această mențiune pentru termenul de azi, așa cum

rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta aflată la

fila 24 dosar recurs, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din

Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și

va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca

netimbrat recursul declarat de pârâta SC S.A.U.A. SA - Sucursala Municipiului

București împotriva Deciziei civile nr. 62 din 14 februarie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a - V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 4 decembrie 2013.