ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4300/2013

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, a constatat următoarele: Prin sentința civilă nr. 12443 din 25 septembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 56017/3/2010, Tribunalul București, secția a VI - a civilă, a admis în parte cererea formulată de SC T.L. I.F.N. SA și a obligat-o pe pârâta SC U.A. SA să îi plătească reclamantei despăgubiri în cuantum de 203.827 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 5.692,54 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La 16 februarie 2009 s-a încheiat între părți polița de asigurare de incendiu și alte riscuri numite, pentru activități comerciale și industriale, pentru bunul cort, inclusiv accesorii, poliță ce avea la bază condițiile specifice, iar la art. 3.2.2.1 - pachetul de riscuri „extinsă" se menționează că asigurătorul acoperă pachetul de riscuri Standard și suplimentar acordă despăgubiri pentru daune produse direct de următoarele riscuri: furtuna, greutatea stratului zăpadă sau gheață. Polița de asigurare era valabilă 36 de luni de la 22 februarie 2009 - 21 februarie 2012. La 19 decembrie 2009 bunul asigurat a fost distrus, ca urmare a prăbușirii fiind afectate și bunurile din interior: scena, sistemul de lumini.

La momentul producerii evenimentului cortul era instalat în localitatea Cernica, județul Ilfov, în condițiile în care erau condiții meteo nefavorabile: vijelie puternică și căderi de zăpadă. La 23 decembrie 2009 reclamanta a înștiințat asigurătorul despre producerea evenimentului asigurat. La 25 martie 2010 la sediul reclamantei a fost înregistrată la 25 martie 2010 adresa din 23 martie 2010 emisă de asigurător conform căreia evenimentul indicat de către reclamantă nu constituie risc asigurat, deoarece din cercetările efectuate de pârâtă daunele s-au produs din alte motive, ce nu constituie riscuri asigurate. Din informațiile furnizate de către A.N.M., la cererea SC C.G. SRL, prin adresa din 13 ianuarie 2010, a rezultat că în data de 19 decembrie 2009 la stația meteorologică București - Afumați cerul a fost acoperit, temperatura minimă a fost de minim 10 grade Celsius, vântul a suflat cu până la 7 m/s.

Din concluziile expertului desemnat de către instanță a rezultat că este exclusă posibilitatea prăbușirii cortului datorită îmbătrânirii materialelor, în condițiile în care, de la montaj și până la prăbușire, intervalul de timp a fost de 7 luni. Din același raport de expertiză efectuat în cauză, s-a reținut, în esență, că împrejurările avute loc ca urmare a vremii nefavorabile, astfel cum au fost descrise și analizate în expertiză, au condus la concluzia expertului că aceste constatări exclud posibilitatea existenței uneia din cauzele necuprinse de asigurare ce ar consta în vicii de proiectare de execuție sau vicii ascunse, efectuarea de modificări neautorizate sau prejudicii cauzate de degradări sau deteriorări progresive cu evoluție lentă în timp.

Având în vedere constatările expertului, instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei și a constatat că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 4.2 din condițiile de asigurare pentru a se reține că evenimentul se încadrează în situația excluderilor din asigurare și, în consecință, în temeiul art. 969 C. civ., a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 203.827 lei cu titlul de despăgubiri pentru paguba cauzată ca urmare a producerii evenimentului asigurat. În baza art. 274 C. proc. civ., a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5692, 54 lei cu titlul de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru și timbru judiciar) corespunzător pretențiilor admise. Împotriva acestei sentinței SC S.A.U.A.

SA (fostă SC U.V. SA) a declarat apel pe care a criticat-o sub aspectul greșitei soluționări din perspectiva în care au fost administrate probele, respectiv neconcludența expertizei tehnice de specialitate, în sensul că: - nu s-a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, precizate și în obiecțiunile formulate, însă instanța de fond i-a respins obiecțiunile ca neîntemeiate, precum nestabilirea dacă "rafalele de vânt" se circumscriu riscului asigurat "furtună", astfel cum este definit acesta în art. 12.11 din Condițiile de asigurare. De asemenea, a criticat expertiza ca fiind fundamentată doar pe înscrisurile și fotografiile din dosar, fără a se argumenta temeinic de ce cauza de excludere "erori sau omisiuni din proiectare, fabricație și/sau execuție și/sau defecte sau vicii ascunse" are o probabilitate mică de rupere a cortului, precum și toate aspectele de fapt care implică analizarea minuțioasă a evenimentului produs.

În consecință, apelanta a solicitat să se ia în calcul concluziile raportului de expertiză extrajudiciară, precum și informațiile primite de la A.N.M., probe din care reiese fără echivoc că evenimentele ce au produs pagubele a căror reparare se solicită nu constituie riscuri asigurate prin contract. Prin Decizia civilă nr. 62 din 14 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a - V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul pârâtei. Din analiza argumentelor aduse de apelanta - pârâtă în susținerea criticilor sale, instanța de apel a apreciat că în realitate ceea ce se contestă este nu modalitatea de administrare a probelor, ci modalitatea de interpretare și de apreciere de către instanța de fond a concluziilor din raportul de expertiză.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, în esență, că atât înscrisurile depuse la dosar cât și expertiza efectuată în cauză, precum și probele invocate de apelantă în cererea de apel, instanța anterioară a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, având în vedere fotografiile, documentele din dosarul de daună, comunicările A.N.M., iar declarația martorului llie Petrișor a fost apreciată ca neutilă, întrucât nu cuprinde referiri la elementele apreciate ca relevante. De asemenea, instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele invocate de apelantă cu privire la interpretarea și aprecierea probelor administrate - inclusiv cea extrajudiciară și declarația numitului l.P.

- concluzionând că apelanta nu justifică în nici un fel de ce constatarea daunei s-a făcut la un interval mare de la producerea evenimentului și nici de ce nu a convocat partea adversă la efectuarea expertizei extrajudiciare sau de ce nu a procedat la asigurarea dovezilor în condițiile art. 235 și următoarele C. proc. civ. În consecință, instanța de apel a relatat în considerentele deciziei că instanța de fond a stabilit în mod judicios situația de fapt pe baza probelor, pe care Ie-a interpretat în mod riguros și că a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale și contractuale incidente. Împotriva deciziei pronunțată în apel, pârâta a declarat recurs reiterând criticile din apel cu privire la modul în care au fost interpretate probele administrate în cauză, însă recursul este netimbrat.

Înalta Curte la termenul de astăzi a invocat, din oficiu, excepția netimbrării recursului, întrucât aceasta primează asupra oricăror, excepții sau cereri. Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt suspuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță. Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea se anulează ca netimbrată.

Art. 9 din același act normativ prevede că, pentru „cererile pentru care se datorează timbru judiciar, nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru." Cum recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale imperative evocate de a depune taxa judiciară de timbru, în sumă de 2.844 lei și un timbru judiciar în valoare de 5 lei, deși a fost citată cu această mențiune pentru termenul de azi, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu recurenta aflată la fila 24 dosar recurs, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și va anula recursul pârâtei, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta SC S.A.U.A. SA - Sucursala Municipiului București împotriva Deciziei civile nr. 62 din 14 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a - V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 decembrie 2013.