ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4219/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4219/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Deliberând
asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului
constată următoarele:
Prin Decizia nr. 30 din 15
ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a
civilă, în Dosarul nr. 378/46/2012, a fost respins recursul declarat de
revizuenta C.M. împotriva Deciziei nr. 118 din 4 mai 2012 pronunțată de Curtea
de Apel Pitești, secția I civilă, ca inadmisibil.
La data de 13
februarie 2013, împotriva acestei decizii, C.M. a formulat contestației în
anulare, fără a-și încadra criticile în temeiurile de drept ale art. 317,
respectiv ale art. 318 C. proc. civ., susținând că decizia atacată este
nelegală și neconstituțională și solicitând admiterea contestației în anulare
și soluționarea cauzei de către Curtea Constituțională.
Intimații P.M.
și P.I. au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția inadmisibilității
contestației în anulare, solicitând, în esență, admiterea excepției invocate
și, în consecință, respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, iar,
în subsidiar, au solicitat respingerea contestației în anulare, ca nefondată.
Analizând cu
prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția
inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimații P.M. și P.I.
prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată, motiv
pentru care o va respinge pentru următoarele considerente:
Contestația în
anulare poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțată în recurs, prin
urmare, irevocabilă, aspect ce rezultă atât din reglementarea art. 318 C. proc.
civ., cât și din interpretarea art. 317 din același act normativ.
Având în vedere
că, în speță, hotărârea a cărei anulare se solicită este o hotărâre pronunțată
în recurs, Înalta Curte, în raport de condițiile de admisibilitate stipulate de
textele legale anterior menționate, constată ca fiind neîntemeiată excepția
inadmisibilității invocată de intimați prin întâmpinare, motiv pentru care,
excepția inadmisibilității contestației în anulare va fi respinsă.
Examinând
decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge
contestația în anulare pentru considerentele care succed:
Fiind o cale de
retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi
exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de
dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.
Examinând
decizia contestată din perspectiva dispozițiilor art. 317 C. proc. civ., Înalta
Curte constată că procedura de citare a fost legal îndeplinită la termenul la
care s-a judecat pricina, iar în ceea ce privește competența, este de reținut
că instanțele au respectat dispozițiile legale referitoare la pricina dedusă
judecății.
Potrivit
dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot fi
atacate cu contestație în anulare, când dezlegarea dată este rezultatul unei
greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai
în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare
sau de casare.
Din analiza
textului de lege anterior evocat, rezultă că acesta este aplicabil în ipoteza
în care instanța respinge în totalitate sau admite în parte pe fond recursul,
omițând analizarea unor motive de recurs care ar fi putut permite admiterea în
totalitate a acestuia și nu atunci când soluționează recursul pe o excepție,
deoarece ar presupune reanalizarea și rejudecarea excepției, ceea ce excede
contestației în anulare, care este o cale extraordinară de retractare pentru
motivele limitativ prevăzute de lege.
Câtă vreme
instanța de recurs a constatat și a reținut în mod expres în considerentele
hotărârii inadmisibilitatea recursului declarat cu nerespectarea prevederilor art.
299, raportat la art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., promovarea unei
contestații în anulare raportat la dispozițiile art. 318 teza a doua C. proc.
civ., nu-și găsește justificarea legală.
Așa fiind, în
cauză, nu se poate reține că dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli
materiale ori al unei omisiuni în înțelesul textului legal evocat, întrucât
soluția nu a vizat o analiză a motivelor de recurs de vreme ce s-a constatat
inadmisibilitatea recursului pentru nerespectarea cerințelor legale de promovare
și susținere a căii de atac a recursului.
Contestatoarea
tinde în realitate la o reexaminare a recursului, or, nu se poate trece peste
inadmisibilitatea constatată ca urmare a neîndeplinirii condițiilor legal
instituite pentru exercitarea acestei căi de atac.
În sistemul
nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești,
exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul
legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care
semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în
condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine,
precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege, motiv
pentru care este lipsită de fundament legal și solicitarea vizând judecarea
cauzei de către Curtea Constituțională.
Legalitatea
căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de
exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând
una dintre garanțiile unui proces echitabil, știut fiind că recunoașterea unei
căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală
constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a
principiului constituțional al egalității în fața legii.
În mod
constant, în jurisprudența sa, C.E.D.O. a reamintit faptul că nicio parte a
unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și
irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în
anulare nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie
să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.
Așa fiind,
argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivele expres și limitativ
prevăzute de art. 318 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în
temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc. civ., va respinge contestația în
anulare formulată de contestatoarea C.M. împotriva Deciziei nr. 30 din 15
ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a
civilă, în Dosarul nr. 378/46/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
excepția inadmisibilității contestației în anulare invocată de intimații P.M.
și P.I., prin întâmpinare.
Respinge
contestația în anulare formulată de contestatoarea C.M. împotriva Deciziei nr. 30
din 15 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
a ll-a civilă, în Dosarul nr. 378/46/2012.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2013.