ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4123/2013

Deliberând

asupra recursului, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a Vl-a comercială, la 20 octombrie 2010

sub nr. 50725/3/2010, reclamantul B.N. a chemat-o în judecată pe pârâta SC G.A.

SA, solicitând obligarea pârâtei la plata despăgubirilor prevăzute în contractul

de asigurare încheiat între părți, în valoare totală de 63.129 euro și la plata

sumei achitate pentru închirierea unui alt autovehicul în intervalul dintre

avarierea autoturismului asigurat și data plății contravalorii sumei asigurate,

cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința

civilă nr. 2540 din 28 februarie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a

civilă, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

În motivarea

soluției pronunțate, tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul nu a

administrat nicio probă din care să rezulte că avariile produse autoturismului

ar putea fi calificate drept daună totală, deși sarcina probei sub acest aspect

îi revenea, conform art. 1169 C. civ. de la 1864, iar referitor la capătul doi

din cerere a reținut că este neîntemeiat, motivat de lipsa dovezii faptei

ilicite a pârâtei (aceasta în mod corect a refuzat la plată despăgubirea) și a

prejudiciului suferit de reclamant, în condițiile în care contractul de

închiriere depus în susținerea prejudiciului a fost apreciat ca fiind constituit

pro causa.

II. Prin

Decizia comercială nr. 107 din 19 martie 2013, Curtea de Apel București, secția

a V-a civilă, a constatat perimat apelul declarat de reclamantul N.B. împotriva

sentinței civile nr. 2540 din 28 februarie 2012, pronunțată de secția a VI - a

civilă, a Tribunalului București

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de prim control judiciar a reținut că de la

data suspendării judecății nu a mai fost îndeplinit nici un act de procedură,

cauza fiind rămasă în nelucrare mai mult de șase luni din vina părților, astfel

că, apreciind ca fiind îndeplinite prevederile art. 248 alin. (1) și (3) C.

proc. civ., a făcut aplicarea art. 252 C. proc. civ.

III. Împotriva

Deciziei comerciale nr. 107 din 19 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a V-a civilă, în termen legal a declarat recurs reclamantul N.B.,

indicând în cererea depusă la dosar motivele de recurs prevăzute de

dispozițiile art. 304 pct. 9 și de art. 304 C. proc. civ., fără însă a dezvolta

critici subsumate acestora.

Înalta Curte,

analizând actele si lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin.

(1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra

excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte

cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru

nemotivare, invocată din oficiu în baza art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente:

Deși în

cuprinsul declarației de recurs reclamantul a indicat motivele de recurs

prevăzute de dispozițiile art. 304 punctul 9 și ale art. 304

1

C.

proc. civ., acesta nu a formulat și nu a dezvoltat critici circumscrise

motivului de nelegalitate prevăzut expres și limitativ de dispozițiile art. 304

C. proc. civ., limitându-se să menționeze că va depune motivarea după

comunicarea deciziei atacate, fără să concretizeze această afirmație.

Dispozițiile art.

302

1

alin. (1) C. proc. civ. sancționează recursul cu nulitatea

pentru nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între

acestea, la lit. c a aceleiași norme, fiind reținute expres: " motivele de

nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz,

mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Astfel, Înalta

Curte constată că, în speță, reclamantul nu a formulat nici o critică

referitoare la hotărârea atacată, ci s-a limitat la indicarea motivelor de

recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304

1

C.

proc. civ., fără însă să dezvolte și să structureze critici subsumate textului

legal menționat indicat, care să prezinte relevanță față de decizia atacată.

Așa fiind, cum

casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar conform

alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să

cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se

sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurentul-reclamant

nu s-a conformat acestor dispoziții legale și având în vedere, deopotrivă,

inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența

prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează să facă aplicarea

prevederilor la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să

constate nulitatea recursului declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de reclamantul N.B. împotriva Deciziei comerciale nr. 107 din

19 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2013.