ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3955/2012
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3955/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Cererea înregistrată inițial la
Judecătoria Târgu Secuiesc și ulterior pe rolul Tribunalului Covasna, după
casare cu trimitere spre competentă soluționare, reclamanta SC C.H. SA, în
contradictoriu cu pârâtele BCR - E.B. SA Sucursala Târgu Secuiesc și SC S.C.
SRL, în calitate de cesionar al BCR SA, a solicitat ca prin hotărârea pe care
se va pronunța să se dispună întoarcerea executării și restabilirea situației
anterioare începând cu Publicația de vânzare nr. 190 din 22 septembrie 2005 în
privința plăților efectuate pentru plata prețului și celelalte cheltuieli
aferente, în sensul obligării pârâtei BCR - E.B. SA la plata prețului de
adjudecare a imobilului cumpărat în baza Publicației de vânzare nr. 190 din 22
septembrie 2005, în sumă de 202.300 RON, plus dobânzi în valoare de 77.356 RON
și daune pricinuite societății creditoare, în valoare de 2.076 RON impozit
clădire și teren, 2.123,00 RON taxa de intabulare imobil, 5.000 RON onorariu
executor judecătoresc, 1.484,00 RON cost transport pentru evacuare-predare
silită; 623,10 RON; 4.320 RON contravaloarea serviciilor de pază pentru 2 luni;
297,50 RON taxă notar public și 517,45 RON taxă O.R.C. Harghita pentru punctul
de lucru Târgu Secuiesc, cu cheltuieli de judecată constând din taxa judiciară
de timbru și onorariul de avocat.
Prin Sentința civilă
nr. 769 din 25 martie 2011 Tribunalul Covasna a respins excepția necompetenței
materiale invocată de reclamantă, a respins excepțiile prematurității acțiunii,
lipsei concilierii directe și a puterii de lucru judecat invocate de pârâtă. A
admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC S.C. SRL și a respins
cererea pârâtei de introducere în cauză a acestei societăți ca și cesionar. A
luat act că excepția lipsei capacității de folosință a Sucursalei BCR Târgu
Secuiesc a rămas fără obiect.
A admis acțiunea
comercială introdusă de reclamanta SC C.H. SA în contradictoriu cu pârâta BCR -
E.B. SA și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de
233.414,58 RON compusă din următoarele sume: 186.758,66 RON cu titlu de preț
adjudecare, 11.497,95 RON cu titlu de daune interese, 35.157,97 RON dobândă
comercială din data de 10 aprilie 2008.
A obligat pârâta să
plătească reclamantei 10.480,67 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța
această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia civilă
nr. 483/R din 28 septembrie 2010 Tribunalul Covasna a statuat că litigiul de
față este unul comercial, al cărui obiect are o valoare de peste 100.000 RON și
competent să judece în primă instanță este tribunalul, drept care excepția de
necompetență materială a fost respinsă avându-se în vedere dispozițiile art. 2
alin. (1) C. proc. civ.
Relativ la excepțiile
prematurității promovării acțiunii și a lipsei concilierii directe prevăzută la
art. 720
1
C. proc. civ., tribunalul a constatat că la dosar există
suficiente documente care emană de la reclamantă, la care se adaugă cele din
dosarul Judecătoriei Târgu Secuiesc care demonstrează cu prisosință că acțiunea
reclamantei nu poate fi privită ca prematură ori că aceasta nu ar fi îndeplinit
cerințele prevăzute de art. 720 și următoarele C. proc. civ. relativ la
dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială, drept care
cele două excepții evocate de pârâtă nu se justifică, scopul evocării acestora
fiind doar tergiversarea achitării plății datorate reclamantei.
Tripla identitate de
elemente (același obiect, aceeași cauză, aceleași părți) nu se regăsește în
prezenta cauză pentru a uza de dispozițiile art. 1200 - 1201 C. civ. cum în mod
eronat a încercat pârâta să se apere, excepție a puterii lucrului judecat
neîntemeiată.
Întrucât creanța
solicitată de reclamantă nu se regăsește printre cele cedate terței persoane SC
S.C. SRL, aceasta fiind încasată de pârâtă la data adjudecării imobilului, nu
există temei pentru introducerea în cauză a acestei terțe persoane, pe cale de
consecință, SC S.C. SRL nu poate sta în judecată în prezentul litigiu dintre
cele două părți.
În temeiul art. 246
C. proc. civ., instanța a luat act că la data de 29 octombrie 2009 reclamanta a
renunțat la judecată în contradictoriu cu Sucursala Târgu Secuiesc a
reclamantei.
S-a constatat că prin
Decizia civilă nr. 455/R din 13 noiembrie 2007 reclamantei i s-a născut dreptul
asupra întoarcerii prețului plătit, ca atare procedând în mod legal a promovat
prezenta acțiune.
Din analiza hotărârii
judecătorești prin care s-a dispus anularea tuturor actelor de executare din
Dosarul de executare nr. 835/2005, dispunându-se totodată restabilirea
situației de carte funciară anterioară actului de adjudecare cu privire la
imobilul înscris în c.f. nr. ..... Târgu Secuiesc, număr cadastral .....,
instanța (primă) nu a dispus și asupra întoarcerii executării silite în
privința sumei achitate de reclamantă, ca atare nu suntem în prezența puterii
lucrului judecat, prevăzută de art. 1201 C. civ.
În contractul de
cesiune prin care pârâta BCR E.B. SA a cesionat creanțele și drepturile sale
procesuale rezultate din împrumuturi de care a beneficiat terțul SC M. SRL,
cesionarei SC S.C. SRL, lipsind însuși suma cedată, iar anexele la care face
referire cesionara nefiind depuse la dosar, instanța a constatat lipsa
calității procesuale pasive a cesionarei.
S-a constatat că
potrivit art. 1088 C. civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese
pentru neexecutare pot cuprinde și dobânda legală, iar potrivit art. 1081 C.
civ., daunele nu sunt debite decât atunci când debitorul este în întârziere de
a îndeplini obligația sa.
Având în vedere că
obligația pârâtei de restituire a sumei încasate pe nedrept este una
comercială, s-au aplicat și dispozițiile art. 43 C. com.
Instanța de fond a
constatat de asemenea că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1079 C.
civ., în condițiile în care reclamanta a făcut dovada punerii în întârziere
potrivit art. 1079 C. civ. și a dat eficiență dispozițiilor art. 1088 alin. (2)
teza a II-a C. civ., în sensul că a admis acest petit, urmând ca dobânda să
curgă de la data introducerii acțiunii - 10 aprilie 2008 (calculată la suma de
35.157,97 RON) și până la achitarea efectivă a sumei de 186.758,66 RON.
S-a conchis că
reclamanta are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate cu transcrierea
și administrarea imobilului și anume pârâta a fost obligată la plata sumelor de
2.076 RON impozit clădire și teren, 2.123,00 RON taxă de intabulare imobil,
1.484,00 RON cost transport pentru evacuare-predare silită, 297,50 RON taxă
notar public, 5.000 RON onorariu executor judecătoresc și 517,45 RON taxa
O.R.C. Harghita pentru punctul de lucru Târgu Secuiesc, în total la plata sumei
de 11.497,95 RON, reprezentând daune produse în urma anulării actului de
adjudecare. Suma totală de plată a fost de 233.414,58 RON.
Curtea de Apel
Brașov, secția comercială prin Decizia nr. 66/Ap din 22 septembrie 2011 a
respins apelul declarat de pârâta BCR - E.B. SA împotriva Sentinței civile nr.
769 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care a menținut-o
și a anulat-o ca insuficient timbrat apelul declarat de SC S.C. SRL împotriva
aceleiași sentințe. Au fost obligate apelantele să plătească intimatei SC C.H.
SA suma de 4.960 RON cheltuieli de judecată în apel.
În argumentarea
acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit art. 404 în
toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea
silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea
situației anterioare acesteia.
În ipoteza prevăzută
de art. 404 alin. (3) C. proc. civ. dacă nu s-a dispus restabilirea situației
anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va
putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii. Sintagma instanță
competentă face trimitere la competența materială de soluționare a litigiului
în primă instanță, aceasta aparținând în speță tribunalului care a și
pronunțat.
Astfel s-a constatat
că instanța de fond a respins excepția de necompetență materială invocată de
apelantă, fiind o eroare materială faptul că s-a menționat că această excepție
a fost invocată de reclamantă, față de dispozițiile Deciziei civile nr. 483/R
din 28 septembrie 2010 Tribunalul Covasna a statuat că litigiul de față este
unul comercial, al cărui obiect are o valoare de peste 100.000 RON și competent
să judece în primă instanță este tribunalul.
S-a apreciat că
excepția prematurității acțiunii și a lipsei concilierii directe sunt
neîntemeiate, apreciindu-se că în speță s-a îndeplinit procedura prealabilă în
raport de notificarea emisă la 28 noiembrie 2007.
S-a apreciat de
asemenea, că nu există nici autoritate de lucru judecat întrucât nu există
identitate de obiect între cele două cauze, în prima cauză nu s-a solicitat
întoarcerea executării și obligarea pârâtei la plata prețului de adjudecare, ci
doar anularea formelor de executare și restabilirea situației anterioare de carte
funciară.
Instanța de apel a
apreciat că nu s-au încălcat dispozițiile art. 261 C. proc. civ. și art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea instanței este motivată și
nu există confuzii între instituțiile juridice, că problema întoarcerii
executării se pune în acele situații în care titlul pus în executare a fost
ulterior desființat, urmând a se restabili situația anterioară a executării, în
speță restituirea prețului care nu a făcut obiectul Dosarului nr. 47/322/2005.
De asemenea s-a constatat
că nu s-a încălcat puterea de lucru judecat a primei sentințe, ci pe baza
dispozițiilor acesteia s-a dispus ca o consecință firească restabilirea
situației anterioare, iar reclamanta nu avea interes să formuleze o cerere de
lămurire a dispozitivului pentru că acesta este clar.
Apelul SC S.C. SRL nu
a fost timbrat, astfel că în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a
fost respins.
Împotriva acestei
decizii reclamanta BCR SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304
pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia a arătat, în esență, că hotărârea
recurată nu a analizat și nu cuprinde nici un paragraf referitor la excepția
lipsei calității procesuale pasive a SC S.C. SRL, instanța de apel
nepronunțându-se pe motivele de apel cuprinzând această excepție.
Recurenta susține că
motivarea respingerii excepției puterii de lucru judecat este netemeinică,
nelegală și dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale și a
principiilor disponibilității, fiind inadmisibil ca motivarea respingerii unei
excepții de lucru judecat să se bazeze pe invocarea unei alte instituții de
drept total diferite, fără nici o relevanță față de motivele excepției
invocate.
Totodată, recurenta
consideră că, chiar dacă nefiind în prezența triplei identități solicitate de
art. 1201 C. civ. pentru invocarea excepției de lucru judecat, decizia
irevocabilă dată în litigiul soluționat anterior își păstrează următoarele
caracteristici exclusivitatea, incontestabilitatea, obligativitatea și
executorialitatea.
Recurenta redând
textual dispozițiile art. 404 C. proc. civ. consideră că aceste dispoziții sunt
incidente, instanța care a desființat titlul pronunțându-se și asupra măsurii
restabilirii situației anterioare executării, drept pentru care - interpretând
per a contrario - prezentul litigiu este fără obiect.
Totodată, recurenta
consideră că instanța de fond s-a pronunțat total netemeinic omițând
îndeplinirea condițiilor de aplicabilitate a excepției puterii de lucru
judecat, iar instanța de control a menținut cu totul netemeinic această
soluție.
Referitor la excepția
lipsei competentei materiale a Judecătoriei Târgu Secuiesc, recurenta susține
că, instanța de apel în virtutea rolului activ trebuia doar să constate că,
competența materială fusese soluționată irevocabil de către Tribunalul Covasna
cu ocazia pronunțării Deciziei civile nr. 483/R din 28 septembrie 2010 și să nu
mai pună în discuția părților o excepție soluționată.
Cât privește excepția
prematurității formulării cererii de chemare în judecată, recurenta consideră că
procedura concilierii directe este o procedura prealabilă și nicidecum
concomitentă cu cea a soluționării cererii de chemare în judecată.
Ori, în contextul în
care reclamanta se adresase deja instanțelor de judecată cu o cerere având ca
obiect pretenții și un vădit caracter comercial (Decizia civilă 483/R a
Tribunalului Covasna), concilierea directă nu mai putea fi o procedură
prealabilă în care părțile, prin negociere directă, să soluționeze un potențial
litigiu.
Motivarea instanței
de fond este una nelegală și netemeinică, reclamanta reușind, prin multitudinea
de documente depuse în dovedirea acestei lacune a acțiunii (lipsa concilierii)
să disimuleze atenția acesteia către fondul cauzei pentru a încerca evitarea
verificării cerințelor de valabilitate ale cererii formulate.
Astfel, consideră
recurenta, reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii prealabile așa cum
imperativ cere art. 720
1
C. proc. civ. iar cererea de chemare în
judecată formulată de reclamantă a fost prematură.
Recurenta susține că
motivele referitoare la art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor
Omului au fost tratate sumar fără o motivare a acestora și raportându-se la
art. 261 alin. (5) C. proc. civ., consideră că sentința recurată nu poate fi
calificată decât nelegală și netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.
Pentru aceste motive
recurenta a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei
recurate ca fiind netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar intimata reclamantă SC C.H. SA, răspunzând punctual criticilor
formulate de reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este
nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Susținerea recurentei
în sensul că instanța de apel nu a analizat excepția lipsei calității
procesuale pasive a SC S.C. SRL nu poate fi primită.
Din analiza deciziei
recurate în raport de motivele de apel formulate, se constată că apelanta
(recurenta în prezenta cauză) în susținerea greșitei respingeri a excepției
puterii de lucru judecat a argumentat și prin respingerea excepției lipsei
calității procesuale pasive a SC S.C. SRL, susținând în concret că „ignorând
acest aspect (al calității procesuale pasive a SC C.S. SRL) instanța de fond a
încălcat autoritatea de lucru judecat a soluției definitive și irevocabile
pronunțată de instanța de recurs".
Astfel că nu se poate
reține o culpă a instanței de apel având în vedere faptul că această critică a
fost calificată ca fiind un argument în susținerea greșitei respingeri a
excepției puterii de lucru judecat, pe care instanța de apel, de altfel, a
analizat-o.
Critica recurentei
referitoare la respingerea excepției puterii de lucru judecat este nefondată.
Astfel, se constată că instanța de apel analizând această excepție a constatat
în mod corect că între Dosarul nr. 47/322/2005 și prezenta cauză nu există
identitate de obiect, cerință esențială pentru a putea fi reținută puterea
lucrului judecat.
Întreaga argumentare
a recurentei privind caracteristicile deciziei soluționate anterior prezentei cauze,
privind exclusivitatea, incontestabilitatea, obligativitatea și
executorialitatea hotărârii, nu poate fi reținută, întrucât cerințele triplei
identității de părți, obiect și cauză ce trebuiesc îndeplinite pentru existența
lucrului judecat sunt cerințe imperative ce nu pot fi interpretate sau
analizate prin analogie.
Este totodată
adevărat că hotărârile își păstrează caracteristicile privind exclusivitatea,
incontestabilitatea, obligativitatea și executorialitatea, însă aceste
caracteristici nu pot înlocui sau a fi asimilate cu lipsa identității de obiect
în a putea fi reținută excepția puterii lucrului judecat.
Susținerea recurentei
conform căreia instanța de apel în virtutea rolului activ trebuia doar să
constate că, competența materială fusese soluționată irevocabil de către
Tribunalul Covasna cu ocazia pronunțării Deciziei civile nr. 483/R din 28
septembrie 2010 și să nu mai pună în discuția părților o excepție soluționată,
este nefondată.
Potrivit
dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la situația de fapt
și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și
apărărilor lor, judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte
explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări
de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în
întâmpinare.
Nu se poate reține că
instanța de apel prin punerea în discuția părților a excepției necompetenței
materiale, care de altfel reprezenta un motiv de apel indicat de parte, a
încălcat rolul său activ în soluționarea cauzei și a pronunțat o hotărâre
nelegală.
Întreaga argumentare
făcută de către recurentă referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile
prevăzută de dispozițiile art. 720 C. proc. civ., nu poate fi reținută.
Astfel, în analiza
efectuării procedurii prealabile, instanța de apel în baza probatoriului
administrat, a apreciat în mod corect că în speță s-a îndeplinit procedura în
raport de notificarea emisă la data de 28 noiembrie 2007 și că recomandările
făcute de legiuitor în alin. (2) al art. 720 C. proc. civ. nu reprezintă
condiții cerute imperios de lege, nerespectarea unora nu atrage în mod automat
nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă se dovedește o vătămare, ceea ce
în speță nu s-a demonstrat.
Cât privește
susținerea recurentei conform căreia instanța de apel a tratat sumar motivele
referitoare la art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că
fără o motivare a acestora, raportându-se la art. 261 alin. (5) C. proc. civ.,
decizia recurată nu poate fi calificată decât nelegală și netemeinică și dată
cu aplicarea greșită a legii, nu poate fi reținută ca fondată.
Este de necontestat
că art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o
largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a
obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană
are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen
rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,
instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor
sale cu caracter civil.
În soluționarea
cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate
spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile
conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare,
contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.
Nemulțumirea
recurentei referitoare la faptul că instanța nu a dezvoltat aplicarea art. 6
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi reținută ca o
nemotivare în sensul dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.
Dispozițiile art. 261
alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitoare la arătarea motivelor de fapt și de
drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care au
fost înlăturate cererile părților, au fost respectate de instanța de apel,
aspect care rezultă din chiar considerentele deciziei recurate.
Pentru aceste
considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul va fi respins ca nefondat.
Având în vedere
faptul că înscrisul (chitanța) nu cuprinde elementele esențiale pentru a se
identifica dacă plata a fost efectuată în prezenta cauză și a se putea face
aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cererea intimatei reclamante SC
C.H. SA privind cheltuielile de judecată va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat
recursul declarat de pârâta BCR SA împotriva Deciziei nr. 66/Ap din 22 septembrie
2011 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.
Respinge cererea
formulată de intimata-reclamantă SC C.H. SA privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM