ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.10.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3955/2012

HOTĂRÂRE
11.10.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3955/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Cererea înregistrată inițial la

Judecătoria Târgu Secuiesc și ulterior pe rolul Tribunalului Covasna, după

casare cu trimitere spre competentă soluționare, reclamanta SC C.H. SA, în

contradictoriu cu pârâtele BCR - E.B. SA Sucursala Târgu Secuiesc și SC S.C.

SRL, în calitate de cesionar al BCR SA, a solicitat ca prin hotărârea pe care

se va pronunța să se dispună întoarcerea executării și restabilirea situației

anterioare începând cu Publicația de vânzare nr. 190 din 22 septembrie 2005 în

privința plăților efectuate pentru plata prețului și celelalte cheltuieli

aferente, în sensul obligării pârâtei BCR - E.B. SA la plata prețului de

adjudecare a imobilului cumpărat în baza Publicației de vânzare nr. 190 din 22

septembrie 2005, în sumă de 202.300 RON, plus dobânzi în valoare de 77.356 RON

și daune pricinuite societății creditoare, în valoare de 2.076 RON impozit

clădire și teren, 2.123,00 RON taxa de intabulare imobil, 5.000 RON onorariu

executor judecătoresc, 1.484,00 RON cost transport pentru evacuare-predare

silită; 623,10 RON; 4.320 RON contravaloarea serviciilor de pază pentru 2 luni;

297,50 RON taxă notar public și 517,45 RON taxă O.R.C. Harghita pentru punctul

de lucru Târgu Secuiesc, cu cheltuieli de judecată constând din taxa judiciară

de timbru și onorariul de avocat.

Prin Sentința civilă

nr. 769 din 25 martie 2011 Tribunalul Covasna a respins excepția necompetenței

materiale invocată de reclamantă, a respins excepțiile prematurității acțiunii,

lipsei concilierii directe și a puterii de lucru judecat invocate de pârâtă. A

admis excepția lipsei calității procesuale pasive a SC S.C. SRL și a respins

cererea pârâtei de introducere în cauză a acestei societăți ca și cesionar. A

luat act că excepția lipsei capacității de folosință a Sucursalei BCR Târgu

Secuiesc a rămas fără obiect.

A admis acțiunea

comercială introdusă de reclamanta SC C.H. SA în contradictoriu cu pârâta BCR -

E.B. SA și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de

233.414,58 RON compusă din următoarele sume: 186.758,66 RON cu titlu de preț

adjudecare, 11.497,95 RON cu titlu de daune interese, 35.157,97 RON dobândă

comercială din data de 10 aprilie 2008.

A obligat pârâta să

plătească reclamantei 10.480,67 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această sentință instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia civilă

nr. 483/R din 28 septembrie 2010 Tribunalul Covasna a statuat că litigiul de

față este unul comercial, al cărui obiect are o valoare de peste 100.000 RON și

competent să judece în primă instanță este tribunalul, drept care excepția de

necompetență materială a fost respinsă avându-se în vedere dispozițiile art. 2

alin. (1) C. proc. civ.

Relativ la excepțiile

prematurității promovării acțiunii și a lipsei concilierii directe prevăzută la

art. 720

1

suficiente documente care emană de la reclamantă, la care se adaugă cele din

dosarul Judecătoriei Târgu Secuiesc care demonstrează cu prisosință că acțiunea

reclamantei nu poate fi privită ca prematură ori că aceasta nu ar fi îndeplinit

cerințele prevăzute de art. 720 și următoarele C. proc. civ. relativ la

dispozițiile privind soluționarea litigiilor în materie comercială, drept care

cele două excepții evocate de pârâtă nu se justifică, scopul evocării acestora

fiind doar tergiversarea achitării plății datorate reclamantei.

Tripla identitate de

elemente (același obiect, aceeași cauză, aceleași părți) nu se regăsește în

prezenta cauză pentru a uza de dispozițiile art. 1200 - 1201 C. civ. cum în mod

eronat a încercat pârâta să se apere, excepție a puterii lucrului judecat

neîntemeiată.

Întrucât creanța

solicitată de reclamantă nu se regăsește printre cele cedate terței persoane SC

S.C. SRL, aceasta fiind încasată de pârâtă la data adjudecării imobilului, nu

există temei pentru introducerea în cauză a acestei terțe persoane, pe cale de

consecință, SC S.C. SRL nu poate sta în judecată în prezentul litigiu dintre

cele două părți.

În temeiul art. 246

renunțat la judecată în contradictoriu cu Sucursala Târgu Secuiesc a

reclamantei.

S-a constatat că prin

Decizia civilă nr. 455/R din 13 noiembrie 2007 reclamantei i s-a născut dreptul

asupra întoarcerii prețului plătit, ca atare procedând în mod legal a promovat

prezenta acțiune.

Din analiza hotărârii

judecătorești prin care s-a dispus anularea tuturor actelor de executare din

Dosarul de executare nr. 835/2005, dispunându-se totodată restabilirea

situației de carte funciară anterioară actului de adjudecare cu privire la

imobilul înscris în c.f. nr. ..... Târgu Secuiesc, număr cadastral .....,

instanța (primă) nu a dispus și asupra întoarcerii executării silite în

privința sumei achitate de reclamantă, ca atare nu suntem în prezența puterii

lucrului judecat, prevăzută de art. 1201 C. civ.

În contractul de

cesiune prin care pârâta BCR E.B. SA a cesionat creanțele și drepturile sale

procesuale rezultate din împrumuturi de care a beneficiat terțul SC M. SRL,

cesionarei SC S.C. SRL, lipsind însuși suma cedată, iar anexele la care face

referire cesionara nefiind depuse la dosar, instanța a constatat lipsa

calității procesuale pasive a cesionarei.

S-a constatat că

potrivit art. 1088 C. civ., la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele-interese

pentru neexecutare pot cuprinde și dobânda legală, iar potrivit art. 1081 C.

civ., daunele nu sunt debite decât atunci când debitorul este în întârziere de

a îndeplini obligația sa.

Având în vedere că

obligația pârâtei de restituire a sumei încasate pe nedrept este una

comercială, s-au aplicat și dispozițiile art. 43 C. com.

Instanța de fond a

constatat de asemenea că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1079 C.

civ., în condițiile în care reclamanta a făcut dovada punerii în întârziere

potrivit art. 1079 C. civ. și a dat eficiență dispozițiilor art. 1088 alin. (2)

teza a II-a C. civ., în sensul că a admis acest petit, urmând ca dobânda să

curgă de la data introducerii acțiunii - 10 aprilie 2008 (calculată la suma de

35.157,97 RON) și până la achitarea efectivă a sumei de 186.758,66 RON.

S-a conchis că

reclamanta are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate cu transcrierea

și administrarea imobilului și anume pârâta a fost obligată la plata sumelor de

2.076 RON impozit clădire și teren, 2.123,00 RON taxă de intabulare imobil,

1.484,00 RON cost transport pentru evacuare-predare silită, 297,50 RON taxă

notar public, 5.000 RON onorariu executor judecătoresc și 517,45 RON taxa

O.R.C. Harghita pentru punctul de lucru Târgu Secuiesc, în total la plata sumei

de 11.497,95 RON, reprezentând daune produse în urma anulării actului de

adjudecare. Suma totală de plată a fost de 233.414,58 RON.

Curtea de Apel

Brașov, secția comercială prin Decizia nr. 66/Ap din 22 septembrie 2011 a

respins apelul declarat de pârâta BCR - E.B. SA împotriva Sentinței civile nr.

769 din 25 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Covasna, pe care a menținut-o

și a anulat-o ca insuficient timbrat apelul declarat de SC S.C. SRL împotriva

aceleiași sentințe. Au fost obligate apelantele să plătească intimatei SC C.H.

SA suma de 4.960 RON cheltuieli de judecată în apel.

În argumentarea

acestei decizii instanța de apel a reținut, în esență, că potrivit art. 404 în

toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea

silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea

situației anterioare acesteia.

În ipoteza prevăzută

de art. 404 alin. (3) C. proc. civ. dacă nu s-a dispus restabilirea situației

anterioare executării în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va

putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii. Sintagma instanță

competentă face trimitere la competența materială de soluționare a litigiului

în primă instanță, aceasta aparținând în speță tribunalului care a și

pronunțat.

Astfel s-a constatat

că instanța de fond a respins excepția de necompetență materială invocată de

apelantă, fiind o eroare materială faptul că s-a menționat că această excepție

a fost invocată de reclamantă, față de dispozițiile Deciziei civile nr. 483/R

din 28 septembrie 2010 Tribunalul Covasna a statuat că litigiul de față este

unul comercial, al cărui obiect are o valoare de peste 100.000 RON și competent

să judece în primă instanță este tribunalul.

S-a apreciat că

excepția prematurității acțiunii și a lipsei concilierii directe sunt

neîntemeiate, apreciindu-se că în speță s-a îndeplinit procedura prealabilă în

raport de notificarea emisă la 28 noiembrie 2007.

S-a apreciat de

asemenea, că nu există nici autoritate de lucru judecat întrucât nu există

identitate de obiect între cele două cauze, în prima cauză nu s-a solicitat

întoarcerea executării și obligarea pârâtei la plata prețului de adjudecare, ci

doar anularea formelor de executare și restabilirea situației anterioare de carte

funciară.

Instanța de apel a

apreciat că nu s-au încălcat dispozițiile art. 261 C. proc. civ. și art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea instanței este motivată și

nu există confuzii între instituțiile juridice, că problema întoarcerii

executării se pune în acele situații în care titlul pus în executare a fost

ulterior desființat, urmând a se restabili situația anterioară a executării, în

speță restituirea prețului care nu a făcut obiectul Dosarului nr. 47/322/2005.

De asemenea s-a constatat

că nu s-a încălcat puterea de lucru judecat a primei sentințe, ci pe baza

dispozițiilor acesteia s-a dispus ca o consecință firească restabilirea

situației anterioare, iar reclamanta nu avea interes să formuleze o cerere de

lămurire a dispozitivului pentru că acesta este clar.

Apelul SC S.C. SRL nu

a fost timbrat, astfel că în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 a

fost respins.

Împotriva acestei

decizii reclamanta BCR SA a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 9 C. proc. civ., în susținerea căruia a arătat, în esență, că hotărârea

recurată nu a analizat și nu cuprinde nici un paragraf referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive a SC S.C. SRL, instanța de apel

nepronunțându-se pe motivele de apel cuprinzând această excepție.

Recurenta susține că

motivarea respingerii excepției puterii de lucru judecat este netemeinică,

nelegală și dată cu interpretarea eronată a dispozițiilor legale și a

principiilor disponibilității, fiind inadmisibil ca motivarea respingerii unei

excepții de lucru judecat să se bazeze pe invocarea unei alte instituții de

drept total diferite, fără nici o relevanță față de motivele excepției

invocate.

Totodată, recurenta

consideră că, chiar dacă nefiind în prezența triplei identități solicitate de

art. 1201 C. civ. pentru invocarea excepției de lucru judecat, decizia

irevocabilă dată în litigiul soluționat anterior își păstrează următoarele

caracteristici exclusivitatea, incontestabilitatea, obligativitatea și

executorialitatea.

Recurenta redând

textual dispozițiile art. 404 C. proc. civ. consideră că aceste dispoziții sunt

incidente, instanța care a desființat titlul pronunțându-se și asupra măsurii

restabilirii situației anterioare executării, drept pentru care - interpretând

per a contrario - prezentul litigiu este fără obiect.

Totodată, recurenta

consideră că instanța de fond s-a pronunțat total netemeinic omițând

îndeplinirea condițiilor de aplicabilitate a excepției puterii de lucru

judecat, iar instanța de control a menținut cu totul netemeinic această

soluție.

Referitor la excepția

lipsei competentei materiale a Judecătoriei Târgu Secuiesc, recurenta susține

că, instanța de apel în virtutea rolului activ trebuia doar să constate că,

competența materială fusese soluționată irevocabil de către Tribunalul Covasna

cu ocazia pronunțării Deciziei civile nr. 483/R din 28 septembrie 2010 și să nu

mai pună în discuția părților o excepție soluționată.

Cât privește excepția

prematurității formulării cererii de chemare în judecată, recurenta consideră că

procedura concilierii directe este o procedura prealabilă și nicidecum

concomitentă cu cea a soluționării cererii de chemare în judecată.

Ori, în contextul în

care reclamanta se adresase deja instanțelor de judecată cu o cerere având ca

obiect pretenții și un vădit caracter comercial (Decizia civilă 483/R a

Tribunalului Covasna), concilierea directă nu mai putea fi o procedură

prealabilă în care părțile, prin negociere directă, să soluționeze un potențial

litigiu.

Motivarea instanței

de fond este una nelegală și netemeinică, reclamanta reușind, prin multitudinea

de documente depuse în dovedirea acestei lacune a acțiunii (lipsa concilierii)

să disimuleze atenția acesteia către fondul cauzei pentru a încerca evitarea

verificării cerințelor de valabilitate ale cererii formulate.

Astfel, consideră

recurenta, reclamanta nu a îndeplinit procedura concilierii prealabile așa cum

imperativ cere art. 720

1

judecată formulată de reclamantă a fost prematură.

Recurenta susține că

motivele referitoare la art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului au fost tratate sumar fără o motivare a acestora și raportându-se la

art. 261 alin. (5) C. proc. civ., consideră că sentința recurată nu poate fi

calificată decât nelegală și netemeinică și dată cu aplicarea greșită a legii.

Pentru aceste motive

recurenta a solicitat admiterea recursului, schimbarea în tot a deciziei

recurate ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar intimata reclamantă SC C.H. SA, răspunzând punctual criticilor

formulate de reclamantă, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este

nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:

Susținerea recurentei

în sensul că instanța de apel nu a analizat excepția lipsei calității

procesuale pasive a SC S.C. SRL nu poate fi primită.

Din analiza deciziei

recurate în raport de motivele de apel formulate, se constată că apelanta

(recurenta în prezenta cauză) în susținerea greșitei respingeri a excepției

puterii de lucru judecat a argumentat și prin respingerea excepției lipsei

calității procesuale pasive a SC S.C. SRL, susținând în concret că „ignorând

acest aspect (al calității procesuale pasive a SC C.S. SRL) instanța de fond a

încălcat autoritatea de lucru judecat a soluției definitive și irevocabile

pronunțată de instanța de recurs".

Astfel că nu se poate

reține o culpă a instanței de apel având în vedere faptul că această critică a

fost calificată ca fiind un argument în susținerea greșitei respingeri a

excepției puterii de lucru judecat, pe care instanța de apel, de altfel, a

analizat-o.

Critica recurentei

referitoare la respingerea excepției puterii de lucru judecat este nefondată.

Astfel, se constată că instanța de apel analizând această excepție a constatat

în mod corect că între Dosarul nr. 47/322/2005 și prezenta cauză nu există

identitate de obiect, cerință esențială pentru a putea fi reținută puterea

lucrului judecat.

Întreaga argumentare

a recurentei privind caracteristicile deciziei soluționate anterior prezentei cauze,

privind exclusivitatea, incontestabilitatea, obligativitatea și

executorialitatea hotărârii, nu poate fi reținută, întrucât cerințele triplei

identității de părți, obiect și cauză ce trebuiesc îndeplinite pentru existența

lucrului judecat sunt cerințe imperative ce nu pot fi interpretate sau

analizate prin analogie.

Este totodată

adevărat că hotărârile își păstrează caracteristicile privind exclusivitatea,

incontestabilitatea, obligativitatea și executorialitatea, însă aceste

caracteristici nu pot înlocui sau a fi asimilate cu lipsa identității de obiect

în a putea fi reținută excepția puterii lucrului judecat.

Susținerea recurentei

conform căreia instanța de apel în virtutea rolului activ trebuia doar să

constate că, competența materială fusese soluționată irevocabil de către

Tribunalul Covasna cu ocazia pronunțării Deciziei civile nr. 483/R din 28

septembrie 2010 și să nu mai pună în discuția părților o excepție soluționată,

este nefondată.

Potrivit

dispozițiilor art. 129 alin. (4) C. proc. civ., cu privire la situația de fapt

și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și

apărărilor lor, judecătorul este în drept să ceară părților să prezinte

explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări

de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în

întâmpinare.

Nu se poate reține că

instanța de apel prin punerea în discuția părților a excepției necompetenței

materiale, care de altfel reprezenta un motiv de apel indicat de parte, a

încălcat rolul său activ în soluționarea cauzei și a pronunțat o hotărâre

nelegală.

Întreaga argumentare

făcută de către recurentă referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile

prevăzută de dispozițiile art. 720 C. proc. civ., nu poate fi reținută.

Astfel, în analiza

efectuării procedurii prealabile, instanța de apel în baza probatoriului

administrat, a apreciat în mod corect că în speță s-a îndeplinit procedura în

raport de notificarea emisă la data de 28 noiembrie 2007 și că recomandările

făcute de legiuitor în alin. (2) al art. 720 C. proc. civ. nu reprezintă

condiții cerute imperios de lege, nerespectarea unora nu atrage în mod automat

nulitatea concilierii prealabile ci numai dacă se dovedește o vătămare, ceea ce

în speță nu s-a demonstrat.

Cât privește

susținerea recurentei conform căreia instanța de apel a tratat sumar motivele

referitoare la art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și că

fără o motivare a acestora, raportându-se la art. 261 alin. (5) C. proc. civ.,

decizia recurată nu poate fi calificată decât nelegală și netemeinică și dată

cu aplicarea greșită a legii, nu poate fi reținută ca fondată.

Este de necontestat

art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o

largă accepție, asigurarea și recunoașterea, aplicarea universală și efectivă a

obligației de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană

are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen

rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială,

instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor

sale cu caracter civil.

În soluționarea

cauzei, instanța de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate

spiritul european al echității juridice, ținând cont de toate garanțiile

conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare,

contradictorialitate și al egalității armelor în procesul civil.

Nemulțumirea

recurentei referitoare la faptul că instanța nu a dezvoltat aplicarea art. 6

din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate fi reținută ca o

nemotivare în sensul dispozițiilor art. 261 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 261

alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. referitoare la arătarea motivelor de fapt și de

drept care au format convingerea instanței, precum și a celor pentru care au

fost înlăturate cererile părților, au fost respectate de instanța de apel,

aspect care rezultă din chiar considerentele deciziei recurate.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

Având în vedere

faptul că înscrisul (chitanța) nu cuprinde elementele esențiale pentru a se

identifica dacă plata a fost efectuată în prezenta cauză și a se putea face

aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., cererea intimatei reclamante SC

C.H. SA privind cheltuielile de judecată va fi respinsă.

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta BCR SA împotriva Deciziei nr. 66/Ap din 22 septembrie

2011 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Respinge cererea

formulată de intimata-reclamantă SC C.H. SA privind cheltuielile de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-10-18
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6394/2012
ța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, în temeiul art. 158-159 C. proc. civ. raportat la art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Învestit cu soluționarea litigiului, prin sentința civilă nr. 278 d
ÎCCJ 2011-04-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1500/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința civilă cu nr. 409 din 29 aprilie 2010 pronunțată de către Tribunalul Covasna s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune
ÎCCJ 2012-09-12
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3390/2012
Asupra conflictului negativ de competență, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 12 septembrie 2008 pe rolul Judecătoriei Piatra-Neamț, sub numărul 5648/279/2008, reclamanta SC S. SR
ÎCCJ 2011-06-02
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2168/2011
Ședința publică de la 2 iunie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Harghita, prin sentința nr. 1790 din 25 mai 2010, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC Ș
ÎCCJ 2010-03-10
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 969/2010
Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 471/270/2008 la Judecătoria Onești, așa cum fost precizată, reclamanta SC T. SRL Târgu Ocna a chemat în judecat
Sursă