ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2014
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1707/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată următoarele:
Tribunalul lași, secția a ll-a
civilă contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 949/ CIV
din 27 iunie 2012, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.D.C. în
contradictoriu cu pârâta SC V.R. SA București.
A constat
nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 5 lit. a) din Condițiile speciale
ale convenției de credit din 27 septembrie 2007.
A obligat
pârâtă la plata către reclamant a comisionului de risc în sumă de 0,19 %
aplicat lunar la soldul creditului și a dobânzii legale aferente începând cu data
de 17 februarie 2011 până la data plății efective a debitului.
A constat
nulitatea absolută a clauzei înscrise la art. 3 lit. d) din convenția de credit
din 27 septembrie 2010.
A constat
nulitatea clauzelor menționate la art. 8.1 lit. c) și d) din Condițiile
generale ale convenției de credit din 27 septembrie 2007 și art. 10.2 din
Condițiile generale ale convenției de credit din 27 septembrie 2007.
A dispus continuarea
derulării convenției de credit din 27 septembrie 2007 cu excluderea clauzelor
mai sus menționate.
A obligat pârâta
la întocmirea unui nou plan de rambursare. Curtea de Apel lași, secția civilă,
prin Decizia nr. 9 din 28 ianuarie 2013, a respins excepțiile inadmisibilității
acțiunii și lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocate de
pârâtă.
A respins
apelul formulat de pârâta SC V.R. SA București împotriva sentinței civile nr. 949/
CIV din 27 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul lași, secția II civilă
contencios administrativ și fiscal, păstrând în esență aceeași motivare.
Împotriva
Deciziei nr. 9 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția
civilă, a declarat recurs pârâta SC V.R. SA București întemeiat pe art. 304 pct.
9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie
admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului său și
respingerii acțiunii reclamantului.
Ca o chestiune
prealabilă, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 137 C. proc. civ. raportat
la art. 11 și 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în
examinare aspectul netimbrării recursului, având în vedere că acesta primează
înaintea oricăror alte cereri și excepții, formulate în fața instanțelor de
judecată și a reținut următoarele:
Art. 1 din
Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că
acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor
judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de
persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc
anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit art. 20
alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act
normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea
părții se anulează ca netimbrată.
Față de
dispozițiile legale evocate, se constată că, cererea de recurs formulată de
pârâta SC V.R. SA București nu a fost însoțită de dovada achitării taxei de
timbru, recurenta fiind citată pentru termenul de judecată de astăzi, 15 mai 2014,
cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 496 lei și
timbru judiciar în cuantum de 5 lei, conform dovezii aflate la fila 27 din
dosarul de recurs.
Cum problema
timbrajului se analizează prioritar oricăror cereri, excepții, motive de
recurs, constatând că cererea de recurs nu a fost timbrată anticipat și nici
până la termenul stabilit de instanță, 15 mai 2014, pentru când procedura de
citare a fost legal îndeplinită și că în cauză nu operează scutirea legală de
la plata taxei de timbru, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.
20 alin. (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5)
din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997 modificată și art. 9
din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului pârâtei, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca
netimbrat recursul declarat de pârâta SC V.R. SA București împotriva Deciziei nr.
9 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel lași, secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 15 mai 2014.