ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1695/2014

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1158 din

08 octombrie 2012, Tribunalul Caraș-Severin a respins ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamantul Consiliul Local Reșița prin Serviciul Public - D.A.D.P.P.

al Municipiului Reșița, în contradictoriu cu pârâta SC C.R.M.T. SA București,

prin care a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 112.416 lei

contravaloare prejudiciu creat de pârâtă, asupra sănătății funcționarilor

publici din cadrul acestei instituții, prin amplasarea unei stații de telefonie

mobilă în imediata vecinătate a sediului reclamantului, respectiv din Reșița,

pentru care a obținut în prealabil avizele și autorizațiile necesare și a sumei

de 7.000 lei lunar, ce reprezintă cuantumul acordat de reclamant funcționarilor

care își desfășoară activitatea în condiții vătămătoare.

Pentru a

pronunța această sentință prima instanță a reținut că, din referatul tehnic de

interpretare a buletinului de măsurare a câmpurilor electromagnetice, din 28

noiembrie 2011, emis de către A.N.C.O.M. - Direcția Regională Timiș, pentru verificarea

conformității cu reglementările legale privind expunerea umană și protejarea

sănătății populației generale, a rezultat că densitatea de putere a câmpului

electromagnetic în benzile de frecvență și în punctele în care s-au efectuat

măsurări la adresa din Reșița, județul Caraș-Severin reprezintă mai puțin de

0,14% și sunt de peste 700 de ori mai mici decât nivelurile de referință

prevăzute în Normele privind limitarea expunerii populației generale la câmpuri

electromagnetice, aprobate prin Ordinul M.S.P. din 29 septembrie 2006 și

publicate în M. Of. al României nr. 895 din 3 noiembrie 2006.

În consecință,

s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile

delictuale prevăzute de art. 998-999 C. civ., nici existența faptei ilicite a

pârâtei pentru a se angaja răspunderea acesteia și nici existența prejudiciului

adus angajaților reclamantului prin amplasarea antenelor de telefonie mobilă în

apropierea sediului acestuia.

Curtea de Apel

Timișoara, secția a ll-a civilă, prin Decizia civilă nr. 65 din 26 aprilie 2013

a respins apelul declarat de reclamantul Consiliul Local Reșița prin Serviciul

Public - D.A.D.P. al Municipiului Reșița împotriva sentinței civile nr. 1158

din 08 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.

Pentru a

pronunța această decizie, curtea a reținut că raportat la criticile

reclamantului, fără a minimaliza posibilitatea ca un astfel de efect să se

răsfrângă din punct de vedere al duratei expunerii, asupra sănătății

angajaților reclamantului, cărora li se alătură și susținerile desprinse din

opiniile exprimate de unii specialiști în domeniu, în raport de cadrul

legislativ existent, pârâtei nu i se poate imputa o încălcare a acestor

dispoziții legale.

Că deși

instanța de fond a administrat o probă de specialitate, referatul tehnic de

interpretare a buletinului de măsurare a câmpurilor electromagnetice, din 28

noiembrie 2011, emis de către A.N.C.O.M. - Direcția Regională Timiș, ale cărei

concluzii au confirmat faptul că limitele impuse prin actele normative de

referință nu au fost atinse, în cauză nu se poate reține îndeplinirea

cumulativă a condițiilor impuse pentru antrenarea răspunderii civile

delictuale.

În raport de

cadrul legal cu care reclamantul a investit instanța și având în vedere

susținerile prezentate în apel, prin care chiar reclamantul a învederat faptul

că funcționarii publici beneficiază de un spor de până la 10 % din salariul de

bază dacă activitatea acestora se desfășoară în instituții unde funcționează

instalații care generează câmpuri electromagnetice, stabilind cadrul legal și

limita în care acest spor se poate acorda, în condițiile în care acțiunea face

referire la efectele produse datorită funcționării unui complex de antene

amplasat în proximitatea imobilului în care funcționează reclamantul, în atare

situație s-a apreciat că, nici prejudiciul nu se poate raporta la cuantumul

stabilit prin norme legale ca fiind cel generat de activitatea pârâtei. De

altfel, acordarea sporului se raportează la funcționarii publici a căror

activitate se desfășoară în instituții unde funcționează instalații care generează

câmpuri electromagnetice, rezultând astfel că aceste instalații, din cadrul

propriilor instituiții produc condițiile de muncă deosebite, fără a se putea

face o corelare între starea de fapt rezultată din această împrejurare cu

activitatea pârâtei.

Împotriva Deciziei

civile nr. 65 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția

a ll-a civilă, a declarat recurs reclamantul Consiliul Local Reșița prin

Serviciul Public - D.A.D.P.P. al Municipiului Reșița, întemeiat pe art. 304 pct.

9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie

admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și

acțiunii sale astfel cum a fost formulată.

După o

prezentare a situației de fapt, recurentul a susținut în esență următoarele:

Că prin

acțiunea formulată, reclamantul a arătat faptul că în conformitate cu

legislația U.E. este interzisă instalarea complexelor de antene utilizate în

telefonia mobilă sub limita a 250-500 metri față de școli, spitale, complexe de

locuit, așezăminte de cult și cultură. în acest sens a considerat că se impunea

administrarea probei cu o expertiză de specialitate, pentru a se stabili dacă

sistemul de antene instalat la adresa menționată cauzează prejudiciile

invocate, respectiv dacă acesta a fost plasat la distanta legală fată de sediul

său, probă cu care ar fi făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.

998-999 C. civ., respectiv a existenței faptei ilicite a pârâtei care să

angajeze răspunderea civile delictuală a acesteia.

Mai mult decât

atât, măsurătorile efectuate la solicitarea pârâtei au fost efectuate într-o

altă bandă de frecventă decât cea efectuată de către S.N. R. SA, în banda de

frecvență, care este irelevantă în cauză.

Or, în

condițiile în care nu a fost stabilit cu certitudine că antenele ar avea un

efect periculos pe termen lung, autoritățile ar trebui să protejeze individul

contra riscurilor potențiale, avându-se în vedere că acțiunea sa nu se sprijină

pe răspunderea delictuală clasică, care reclama existența unui prejudiciu cert,

imediat, ci pe răspunderea preventivă care permite repararea și a unui

prejudiciu potențial.

Înalta Curte,

examinând cererea de recurs formulată de reclamantul Consiliul Local Reșița

prin Serviciul Public - D.A.D.P.P. al Municipiului Reșița împotriva Deciziei civile

nr. 65 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a

ll-a civilă, din perspectiva criticilor indicate de parte, astfel cum acestea

au fost circumscrise temeiurilor de drept indicate, reține inexistența motivelor

de nelegalitate, în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

lit.

c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recursul, cale

extraordinară de atac, poate fi exercitat numai pentru motivele de

nelegalitate, în reglementarea expresă și limitativă redată în art. 304 C. proc.

civ.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Conform, art. 304

C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru

motivele de nelegalitate, prevăzute expres și limitativ la punctele 1 - 9, iar

potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (3) din același cod, indicarea greșită a

motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora

face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

Criticile

recurentului reclamant, prin care a susținut că decizia instanței de apel este

greșită întrucât prin acțiunea formulată a arătat că în conformitate cu

legislația U.E. este interzisă instalarea complexelor de antene utilizate în

telefonia mobilă sub limita a 250-500 metri față de școli, spitale, complexe de

locuit, așezăminte de cult și cultură, sens în care se impunea administrarea

probei cu expertiza specialitate solicitată, pentru a se stabili dacă sistemul

de antene instalat la adresa menționată cauzează prejudiciile invocate,

respectiv dacă acesta a fost plasat la distanta legală față de sediul său, că

măsurătorile efectuate în cauză au fost făcute într-o altă bandă de frecventă

decât cea efectuată de către SN R. SA, care este irelevantă în cauză, iar

faptul că nu a fost stabilit cu certitudine dacă antenele ar avea un efect

periculos pe termen lung, situație în care autoritățile ar trebui să protejeze

individul contra riscurilor potențiale, vizează aspecte de netemeinicie legate

de stabilirea situației de fapt și greșita interpretare a probelor administrate

în cauză, elemente ce nu vizează nelegalitatea.

Prin urmare,

recursul nefiind o cale de atac devolutivă care să permită reanalizarea

situației de fapt și reinterpretarea probelor, se constată că în cauză nu se

poate realiza un examen al deciziei atacate, sub aspectul legalității acesteia.

În considerarea

celor ce preced, constatând că recurentul reclamant nu s-a conformat obligației

reglementate de dispozițiile art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs în temeiul art. 302

1

lit. c) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul Consiliul Local Reșița

prin Serviciul Public - D.A.D.P.P. al Municipiului Reșița împotriva Deciziei civile

nr. 65 din 26 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a

ll-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 15 mai 2014.