ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3003/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 443 din 24 februarie 2006, pronunțată în Dosarul nr. 7087/C/2005, modificată prin încheierea din 3 mai 2006 de îndreptare a erorilor materiale, Tribunalul Caraș Severin a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Primăria municipiului Reșița prin primar împotriva pârâtului M.I. și a dispus exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenurilor situate în Țerova, înscrise în C.F., Țerova , livadă în Slatina de 2 . 374 mp. A dispus întabularea dreptului de proprietate obținut asupra acestui teren. A disjuns capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor și cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC C.S.R.

SA. Pentru judecata acestor din urmă cereri s-a înregistrat la Tribunalul Caraș Severin Dosarul nr. 3314/115/2006. Prin acțiune, reclamanta Primăria Reșița, prin primar, a solicitat constatarea exproprierii pentru cauză de utilitate publică a terenului înscris în C.F., Țerova, proprietatea pârâtului M.I. (în calitate de moștenitor al lui J.R.P.) și acordarea despăgubirilor cuvenite la valoarea propusă, respectiv la 4,03 euro (155.490 lei)/mp. În cauză a formulat cerere de intervenție în interes propriu SC C.S.R. SA, prin care a arătat că pe terenul în litigiu, alături de alte terenuri în aceeași zonă, care au fost expropriate de stat în baza Decretului nr. 302/1983, a construit U.C.C., iar terenurile se află în administrarea sa.

Prin sentința civilă nr. 1046 din 28 iunie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 3314/115/2006, Tribunalul Caraș-Severin a admis acțiunea formulată de reclamanta Primăria Reșița prin primar împotriva pârâtului M.I. și i-a acordat pârâtului despăgubiri de 41.760 euro, reprezentând valoarea de circulație a terenului situat în Reșița, Țerova, întabulat în C.F. Țerova, în suprafață de 994 mp și 1.094 mp, în total 2.088 mp. A respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC T.M.K. SA Reșița (fostă SC C.S.R. SA Reșița). Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că terenurile situate în zona Reșița - Țerova au făcut obiectul interesului statului încă din anul 1983, când prin decret s-a aprobat amplasarea în afara perimetrului constructibil al municipiului Reșița a unor obiecte din cadrul obiectivului de investiții denumit „Uzina cocsochimică, bateriile 4-5, inclusiv lucrări de apărare împotriva inundațiilor a platformei Țerova”.

Potrivit adreselor din 30 noiembrie 2005, emise de către Primăria Reșița, terenurile din zona Țerova sunt declarate ca obiectiv de interes public sub denumirea „Zona industrială Valea Țerovei”. În baza constatării exproprierii pentru cauză de utilitate publică, printre care și terenurile din C.F., Țerova, potrivit adresei din 2005 a Consiliului Local al Municipiului Reșița s-a declanșat procedura administrativă pentru declararea utilității publice a terenurilor în cauză. Drept urmare, Consiliul Local al Municipiului Reșița a întocmit memoriu justificativ pentru declararea ca obiectiv de utilitate publică a lucrării denumită „Reabilitare zonă industrială Valea Țerovei - Reșița”, iar Consiliul Județean Caraș-Severin, potrivit Dispoziției nr. 7/2005, a aprobat dispozițiile înscrise în procesul verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării de interes local.

Prin adresa din 2005, Municipiul Reșița prin primar, l-a notificat pe pârât și a confirmat că livada din Slatina, în suprafață de 994 mp și livada din Slatina, în suprafață de 1.094 mp au fost declarate de utilitate publică în temeiul Hotărârii Consiliului Județean nr. 3/2005. Prin cererea de intervenție în interes propriu, SC C.S.R. SA, în prezent cu noua denumire SC T.M.K. SA, a solicitat să se constate că în baza Decretului de expropriere nr. 302/1983, terenul în litigiu trecea în administrarea directă a C.S. Reșița, iar în anul 1990 aceste terenuri au fost cuprinse în patrimoniul C.S.R., motiv pentru care a folosit terenul netulburat perioadă lungă de timp, sens în care a solicitat a se respinge acțiunea.

În ceea ce privește capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor, instanța a reținut că despăgubirea propusă de către reclamant este de 4,03 euro/mp. Potrivit art. 23 din Legea nr. 33/1994 modificată, Tribunalula constatat că instanța verifică dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere, motiv pentru care va stabili cuantumul despăgubirilor și suma cuvenită părții. Referitor la cuantumul sumei propusă de către reclamantă, tribunalul a reținut că aceasta nu a fost acceptată de către moștenitorului pârâtului, motiv pentru care, potrivit art. 25 din același act normativ, a dispus numirea unui expert de specialitate, care a stabilit o valoarea mai mare decât cea propusă, respectiv o valoare de 20 euro/mp.

Tribunalul a reținut că suma stabilită prin raportul de expertiză contabilă este întemeiată, că expertul a ținut cont de valoarea de circulație a imobilului, de caracteristicile zonei evaluate și faptul că reclamanta nu a formulat obiecțiuni, ci a solicitat a se avea în vedere suma impusă la data introducerii acțiunii, care se ridică la valoarea de 4,03 euro/mp. În consecință, tribunalul a admis acțiunea formulată de către reclamantă, în sensul că a acordat despăgubiri pârâtului moștenitor M.I. în cuantum de 41.760 euro, reprezentând valoarea de circulație a terenurilor situate în loc. Reșița, Țerova, intabulat în C.F., Țerova, în suprafață de 994 mp și respectiv 1.094 mp, în total 2.088 mp.

Cererea de intervenție a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că intervenienta, prin extrasele de carte funciară depuse la dosar, nu a dovedit că ar fi fost titulara vreunui drept de proprietate și nici că ar fi folosit terenul conform dispozițiilor Legii nr. 33/1994. Împotriva sentinței civile nr. 1046 din 28 iunie 2012 a Tribunalului Caraș-Severin a declarat apel în termenul legal reclamanta Primăria Reșița, prin primar. Prin Decizia civilă nr. 201 din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul formulat de reclamanții Consiliul Local și primarul municipiului Reșița și a schimbat sentința apelată, în sensul că a redus valoarea despăgubirilor cuvenite pârâtului M.I. la suma de 13.314,24 euro sau echivalentul în lei la data plății efective.

A menținut în rest sentința apelată. În termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs primarul municipiului Reșița și pârâtul M.I. Prin Decizia civilă nr. 3457/115/2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile declarate de reclamanții primarul municipiului Reșița, Consiliul local al municipiului Reșița și de pârâtul M.I. A casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel. Pentru a hotărî astfel, instanța de casare a reținut că instanța de apel a redus cuantumul despăgubirii cuvenite pârâtului bazându-se pe un contract de vânzare-cumpărare întocmit în 2009 și nu în 2012, când a fost efectuat raportul de expertiză la fond și când s-a judecat și cererea de apel, precum și pe prețul cu care reclamanta a concesionat alte terenuri, criterii care sunt străine de cele statuate prin art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Mai mult, calculul despăgubirii s-a făcut eronat, în sensul că instanța de apel s-a raportat la o suprafață de teren mai mare decât cea expropriată, respectiv la o suprafață de 3.082 mp și nu de 2088 mp, cât este în realitate suprafața expropriată. Cât timp instanța de apel, în pronunțarea soluției, nu a respectat reperul temporal consacrat de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nu a exercitat un rol activ și a omis să răspundă apărărilor pârâtului invocate prin întâmpinarea formulată în cauză, care vizau faptul că reclamanta a solicitat, prin cererea de apel să se ia în considerare, în stabilirea despăgubirilor, prețul unui teren pe care se află o uzină cocso-chimică, cu o situație diferită de cea a terenului expropriat, decizia recurată este nelegală, a concluzionat Înalta Curte.

În rejudecare, având în vedere dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., precum și cele ale art. 295 alin. (2) C. proc. civ., instanța a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994. Prin Decizia civilă nr. 71/A din data de 21mai 2014 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a admis apelul declarat de reclamanta Primăria Reșița prin primar împotriva sentinței civile nr. 1046 din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin. A schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a redus la 31.946 euro (sau echivalentul în lei la data plății) cuantumul despăgubirilor la care are dreptul pârâtul M.I.

A obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel. Pentru a adopta această soluție instanța de rejudecare a avut în vedere următoarele considerente: Pârâtului M.I. i-au fost expropriate terenurile de 994 mp, respectiv de 1.094 mp înscrise în C.F. Țerova. Propunerea formulată de reclamantă prin acțiunea din care derivă și prezentul dosar, în ceea ce privește despăgubirile cuvenite pârâtului, a fost de 4,03 euro/mp. Prima instanță a numit o comisie de experți conform cerințelor art. 25 din Legea nr. 33/1994, care însă nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la stabilirea despăgubirilor, acesta fiind și unul dintre motivele pentru care instanța de casare a dispus rejudecarea cauzei.

În rejudecare, instanța a dispus efectuarea unui raport suplimentar de expertiză cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, cuantumul despăgubirilor urmând să fie calculat prin metoda comparației directe cu tranzacții ale unor terenuri similare celui expropriat. Nici experții, care au făcut demersuri în acest sens, și nici părțile în proces nu au fost însă în măsură să obțină contracte de vânzare- cumpărare ale unor terenuri similare, din aceeași zonă. Deși există oferte pentru vânzări ale unor terenuri din zonă, nu există cerere. În această situație, experții au estimat valoarea de piață a terenurilor expropriate prin metoda bonității, având în vedere și ofertele de terenuri găsite pe piața imobiliară locală a municipiului Reșița.

Conform calculului cuprins în anexa nr. 1 a raportului suplimentar de expertiză, valoarea de circulație a terenului de 2.088 mp este de 31.946 euro, fiind luat în considerare prețul de 15,30 euro/mp. La această sumă instanța a redus despăgubirile acordate reclamantului de prima instanță. S-a reținut că nu pot fi acordate despăgubirile calculate de experți pentru prejudiciul (dauna) cauzată expropriatului, întrucât nu a fost dovedit un astfel de prejudiciu. Pârâtul M.I. nu a făcut dovada că urmărește să achiziționeze un alt teren similar celui expropriat și că s-a adresat unei agenții imobiliare în acest sens. De asemenea, nu a făcut dovada faptului că terenul respectiv a fost cultivat și că începând din anul 2006 a fost împiedicat să-l mai cultive și astfel nu a mai obținut venituri.

Față de aceste considerente, instanța de apel a admis apelul declarat de reclamanta Primăria Reșița prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1046 din 28 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin; a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a redus la 31.946 euro (sau echivalentul în lei la data plății) cuantumul despăgubirilor la care are dreptul pârâtul M.I.; a menținut hotărârea atacată în privința respingerii cererii de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC T.M.K. SA. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a fost obligat pârâtul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în apel. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Consiliul local al municipiului Reșița, reclamantul municipiului Reșița prin primar și pârâtul M.I.

Deși separat promovate, recursurile declarate de Consiliul local al municipiului Reșița și de reclamantul municipiului Reșița prin primar, conțin critici identice, după cum urmează: - În urma soluționării litigiului, în rejudecarea apelurilor formulate de către Consiliul local al municipiului Resița și primarul municipiului Reșița, instanța de apel a dispus doar admiterea apelului declarat de Primăria municipiului Reșița prin primar, iar în ceea ce privește apelul Consiliului local al municipiului Reșița, instanța de apel a omis să se pronunțe, nefăcând absolut nici o referire la acesta prin decizia pronunțată; - Valoarea terenului estimată și stabilită de către experții tehnici judiciari numiți în cauză nu este o valoare justă, ci una pur ipotetică, stabilirea acesteia realizându-se în contradicție cu prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Față de actele depuse la dosar, respectiv ofertele de vânzare vizând terenuri similare existente pe piața imobiliară din municipiu Reșița, valoarea stabilită de către experții tehnici judiciari este exagerat de mare. - În contextul pieței imobiliare din municipiul Reșița, prețul de 4,03 euro/mp. reprezintă un preț real și serios pentru terenul expropriat, cel reținut de instanța de apel fiind unul exagerat. În consecință, recurenții au solicitat admiterea recursului, în principal, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii recursului și stabilirea despăgubirilor ce se cuvin pârâtului la valoarea de 4,03 euro/mp., respectiv valoarea de 8.414,64 euro pentru întreaga suprafață a ternului de 2.088 mp.

În recursul său pârâtul M.I. a susținut incidența în cauză a motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a formulat următoarele critici: În mod greșit instanța de apel a admis apelul Primăriei municipiului Reșița prin primar, reducând cuantumul despăgubirilor la suma de 31.946 euro, obligându-l totodată pe pârât la plata în favoarea apelantei a sumei de 4.500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Subliniază că în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel împrejurarea că nu pot fi acordate despăgubirile calculate de experți pentru prejudiciul cauzat de expropriere, urmare a faptului că acest prejudiciu nu a fost dovedit. Apreciază că obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în apel, nu este legală.

Raportat la obiectul cauzei, această dispoziție excede principiilor Legii nr. 33/1994 și jurisprudenței C.E.D.O., plata cheltuielilor de judecată fiind în sarcina exclusivă a expropriatorului. În consecință, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul obligării intimatelor la plata către pârât a sumei de 40.434 euro, precum și a cheltuielilor de judecată efectuate cu soluționarea prezentului litigiu. Analizând recursurile deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele: 1. Recursul declarat de Consiliul local al municipiului Reșița. În cauza supusă analizei, decizia tribunalului nu a fost atacată cu apel de către Consiliul local al municipiului Reșița, care nici nu a fost parte în proces, motiv pentru care, urmează a se respinge, ca inadmisibil, recursul acestuia.

2. Recursul declarat de reclamantul municipiului Reșița prin primar. Critica vizând nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) al Legii nr. 33/1994 este nefondată, pentru următoarele considerente: Prin suplimentul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în fața instanței de apel, conform îndrumărilor de casare, experții au estimat valoarea de piață a terenurilor expropriate prin metoda bonității, având totodată în vedere și ofertele de terenuri găsite pe piața imobiliară locală a municipiului Reșița, întrucât nu existau date referitoare la tranzacții cu imobile similare, pe raza aceluiași teritoriu administrativ.

Atâta vreme cât în cauză nici experții și nici părțile în proces nu au fost în măsură să obțină contracte de vânzare - cumpărare ale unor terenuri similare, din aceeași zonă, deși s-au făcut demersuri în acest sens, s-a constatat, conform calculului cuprins în anexa nr. 1 a raportului suplimentar de expertiză, că valoarea de circulație a terenului de 2088 mp este de 31.946 euro, fiind luat în considerare prețul de 15,30 euro/mp, cu indicarea criteriului avut în vedere. Acestea au fost datele de care au dispus experții, iar lipsirea de proprietate a pârâtului nu se putea face decât cu plata unei despăgubiri, așa cum prevede art. 481 C. civ. (în vigoare la data respectivă) și art. 1 din Legea nr. 33/1994.

În ceea ce privește susținerea potrivit căreia instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la apelul Consiliului Local al municipiului Reșița, Înalta Curte Constată că nu poate fi primită, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, această parte nu a declarat calea de atac a apelului. Drept urmare, recursul declarat de reclamantul municipiului Reșița prin primar urmează a fi respins, ca nefondat. 3. Recursul declarat de pârâtul M.I. Cu privire la critica referitoare la neacordarea despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat de expropriere, este de reținut că pârâtul M.I. nu a formulat apel în cauză, această susținere fiind formulată omisso medio, direct în recurs și nu poate fi primită. Referitor la critica privind cheltuielile de judecată la care pârâtul a fost obligat, Înalta Curte constată că este fondată având în vedere că reclamantul municipiului Reșița prin primar este partea care a ocazionat declanșarea procedurii judiciare.

Potrivit art. 38 din Legea nr. 33/1994 „toate cheltuielile efectuate pentru realizarea procedurilor de expropriere și retrocedare, inclusiv înaintea instanțelor judecătorești se suportă de expropriator.” Obligația de plată a cheltuielilor de judecată care se fundamentează pe ideea de culpă procesuală este reglementată de art. 274 C. proc. civ. În coliziunea dintre cele două texte legale are prioritate dispoziția din legea specială, potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant. Or, dispoziția aplicabilă din Legea nr. 33/1994 stabilește în mod expres și neechivoc în sarcina expropriatorului obligația de a plăti, în procedura exproprierii unui bun imobil, inclusiv cheltuielile efectuate înaintea instanțelor judecătorești.

Pârâtul M.I., în calitate de persoană expropriată, și-a făcut apărările de rigoare în cadrul procedurii inițiate de reclamantul expropriator, iar suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată, în cuantum de 45.00 lei, reprezintă onorariul pentru suplimentul de expertiză încuviințat în cauză de către instanța de judecată. Având în vedere textele legale mai sus enunțate, suma de 4.500 lei nu i se poate imputa pârâtului, această sumă reprezentând cheltuieli de judecată efectuate pe parcursul procedurii exproprierii, astfel cum este reglementată de legea specială aplicabilă în cauză. Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va dmite recursul declarat de pârâtul M.I., va modifică, în parte, decizia, în sensul că va înlătură obligația acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei. Cu aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentul reclamant municipiului Reșița prin primar va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurentul pârât M.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de Consiliul local al municipiului Reșița împotriva Deciziei nr. 71/A din data de 21 mai 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul municipiului Reșița prin primar împotriva aceleiași decizii. Admite recursul declarat de pârâtul M.I. împotriva aceleiași decizii. Modifică, în parte, decizia, în sensul că înlătură obligația pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Obligă pe recurentul reclamant municipiului Reșița prin primar la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către recurentul pârât M.I.. Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.