ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 905/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 187 din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin, a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamanții A.A., A.R.V., B.P. și A.M.H., în calitate de succesor al lui A.C., decedat, împotriva pârâților Consiliul Județean Caraș-Severin, SC S.G. SRL Reșița și SC E.I. SRL Deva, având ca obiect anularea hotărârii din 18 octombrie 2006 emisă de Consiliul Județean Caraș-Severin, prin care s-a declarat de utilitate publică lucrarea „Realizarea front stradal Reșița” și a hotărârii din 12 ianuarie 2007 a Comisiei din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin prin care s-a respins întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului înscris în C.F.

nr. X. Prin aceeași sentință, s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâtei Primăria Reșița, prin Primar, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Referitor la excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin, prima instanță a reținut că nu poate fi primită întrucât prin hotărârea din 18 octombrie 2006 s-a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Realizare front stradal Reșița”, în temeiul dispozițiilor art. 6, 7, 8, 12 și 13 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și reclamanții au atacat această hotărâre prin procedura reglementată în mod special prin art. 14 din Legea nr. 33/1994, modificată.

Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin hotărârea din 18 octombrie 2006 pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Realizare front stradal Reșița” și prin notificarea din 10 noiembrie 2006, Municipiul Reșița a informat reclamantul A.C., decedat pe parcursul litigiului, despre faptul că terenul în suprafață de 363 m.p., înscris în C.F. nr. X, face obiectul lucrării „Realizare front stradal Reșița”, ce a fost declarată de utilitate publică, de interes local, prin hotărârea din 18 octombrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin.

Totodată, s-a reținut că reclamanții au atacat hotărârea din 12 ianuarie 2007 emisă de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin, pentru motive formale în ceea ce privește componența Comisiei de soluționare a întâmpinării, fără a proba că aceasta nu a fost constituită legal, iar în ceea ce privește motivarea hotărârii, a apreciat că aceasta satisface cerința motivării actului administrativ, întrucât în conținutul său este invocată hotărârea din 18 octombrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin comunicată anterior reclamanților, potrivit notificării din 10 noiembrie 2006 întocmită de Municipiul Reșița și prin care li s-a comunicat și oferta de despăgubire pentru terenul expropriat, de 100 euro/m.p.

În legătură cu susținerile privind încălcarea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat prin decizia civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2071.1/290/2006 al Curții de Apel Timișoara, prima instanță a reținut faptul că s-a stabilit irevocabil că suprafața de teren ce face obiectul exproprierii este de numai 363 m.p., pentru că reclamanții sunt proprietari tabulari numai pentru această suprafață de teren înscrisă în C.F. nr. X, și nu pentru 432 m.p., cum se susține prin acțiune.

Cu referire la justificarea măsurii de expropriere atacate de reclamanți, prima instanță a constatat că pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin a demonstrat caracterul legal al acesteia, din procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării în litigiu, încheiat la data de 10 octombrie 2006, rezultând că se justifică interesul local pentru realizarea frontului stradal, faptul că lucrarea nu poate fi realizată decât prin expropriere.

Concluzionând, judecătorul fondului a reținut astfel că s-a constatat de către comisie faptul că sunt întrunite condițiile cerute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică propunându-se Consiliului Județean Caraș-Severin ca lucrarea „Realizare front stradal Reșița” să fie declarată de utilitate publică de interes local, având ca expropriator Municipiul Reșița, în raport cu dispozițiile Constituției neputându-se pune problema încălcării dreptului de proprietate, câtă vreme exproprierea unor terenuri proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, pentru utilitate publică, constituie o procedură reglementată prin lege. Împotriva sus-menționatei sentințe au declarat recurs reclamanții A.M.H., A.R.V., A.A.

și B.P. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat în esență că instanța nu a lămurit aspectele legate de componența nelegală a Comisiei din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin cu atribuții în verificarea respectării procedurilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 33/1994, că argumentele invocate prin întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului proprietatea reclamanților nu au constituit o prioritate pentru instanță, că hotărârea din 12 ianuarie 2007 nu este motivată, toate acestea conducând în mod evident la acceptarea încălcării flagrante a dreptului la proprietate de către autoritățile administrației publice pârâte.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurenți și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., având în vedere probatoriul administrat și normele legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat. Obiectul acțiunii în contencios administrativ a vizat anularea hotărârii din 18 octombrie 2006 a Consiliului Județean Caraș-Severin și a hotărârii din 12 ianuarie 2007 prin care Comisia din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin a respins întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului înscris în C.F. nr. X. Contrar celor susținute de recurenții-reclamanți, așa cum se poate observa din considerentele sentinței recurate prezentate rezumativ mai înainte, instanța de fond a examinat toate argumentele de fapt și de drept invocate de reclamanți stabilind în final că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (1) și art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune anularea celor două acte administrative.

În mod corect s-a reținut că afirmația privitoare la componența Comisiei de soluționare a întâmpinărilor din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, la faptul că aceasta nu a fost constituită legal, nu are suport probator, nefiind primită de instanță. Hotărârea din 12 ianuarie 2007 emisă de Consiliul Județean prin Comisia cu atribuții de soluționare a întâmpinărilor la exproprierea pentru cauză de utilitate publică conform Legii nr. 33/1994 satisface cerințele motivării unui act administrativ, observațiile primei instanțe fiind corecte și sub acest aspect.

Verificându-se justețea măsurii de expropriere în raport de probele administrate și exigențele impuse de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică s-a constatat că suprafața de teren ce a făcut obiectul exproprierii este de numai 363 m.p., lucru stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2010 a Curții de Apel Timișoara, că din procesul-verbal din 10 octombrie 2006 pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării „Realizare front stradal Reșița” a rezultat că se justifică interesul local, necesitatea acestei măsuri prevăzută de lege decurgând din amplasamentul lucrării (zona centrală a municipiului Reșița, intens circulată) și din scopul urmărit respectiv modernizarea și ecologizarea zonei în discuție.

Important de reținut este și faptul că în procesul verbal amintit mai înainte sunt arătate și motivele pentru care lucrarea nu se poate realiza decât prin expropriere, conform pct. c) din acest document, asupra căruia judecătorul fondului s-a aplecat cu toată atenția. Răspunzând argumentelor invocate de recurenții-reclamanți privitoare la încălcarea dreptului de proprietate și instanța de control judiciar reține că procedura exproprierii pentru cauză de utilitate publică este reglementată prin Legea nr. 33/1994, iar în cauză s-a demonstrat că regulile cuprinse în acest act normativ au fost respectate, fiind în mod evident că lucrarea în discuție a fost corect și legal propusă Consiliului Județean Caraș-Severin să fie declarată de utilitate publică de interes local, având ca expropriator Municipiul Reșița.

În acest context și cum din actele dosarului nu se poate desprinde o altă situație de fapt și de drept decât cea reținută și de instanța de fond, văzând și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M.H., A.R.V., A.A. și B.P. împotriva sentinței nr. 187 din 14 aprilie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 februarie 2011.