ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 905/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 905/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 187 din 14 aprilie
2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a
respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Județean
Caraș-Severin, a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de
reclamanții A.A., A.R.V., B.P. și A.M.H., în calitate de succesor al lui A.C.,
decedat, împotriva pârâților Consiliul Județean Caraș-Severin, SC S.G. SRL
Reșița și SC E.I. SRL Deva, având ca obiect anularea hotărârii din 18 octombrie
2006 emisă de Consiliul Județean Caraș-Severin, prin care s-a declarat de
utilitate publică lucrarea „Realizarea front stradal Reșița” și a hotărârii din
12 ianuarie 2007 a Comisiei din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin prin
care s-a respins întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului
înscris în C.F. nr. X.
Prin aceeași sentință,
s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâtei Primăria
Reșița, prin Primar, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
Referitor la excepția
lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin,
prima instanță a reținut că nu poate fi primită întrucât prin hotărârea din 18
octombrie 2006 s-a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Realizare
front stradal Reșița”, în temeiul dispozițiilor art. 6, 7, 8, 12 și 13 din Legea
nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și reclamanții
au atacat această hotărâre prin procedura reglementată în mod special prin art.
14 din Legea nr. 33/1994, modificată.
Pe fondul cauzei, s-a
reținut că prin hotărârea din 18 octombrie 2006 pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin
a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Realizare front stradal
Reșița” și prin notificarea din 10 noiembrie 2006, Municipiul Reșița a informat
reclamantul A.C., decedat pe parcursul litigiului, despre faptul că terenul în suprafață
de 363 m.p., înscris în C.F. nr. X, face obiectul lucrării „Realizare front stradal
Reșița”, ce a fost declarată de utilitate publică, de interes local, prin hotărârea
din 18 octombrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin.
Totodată, s-a reținut
că reclamanții au atacat hotărârea din 12 ianuarie 2007 emisă de pârâtul Consiliul
Județean Caraș-Severin, pentru motive formale în ceea ce privește componența Comisiei
de soluționare a întâmpinării, fără a proba că aceasta nu a fost constituită legal,
iar în ceea ce privește motivarea hotărârii, a apreciat că aceasta satisface cerința
motivării actului administrativ, întrucât în conținutul său este invocată hotărârea
din 18 octombrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin comunicată
anterior reclamanților, potrivit notificării din 10 noiembrie 2006 întocmită de
Municipiul Reșița și prin care li s-a comunicat și oferta de despăgubire pentru
terenul expropriat, de 100 euro/m.p.
În legătură cu susținerile
privind încălcarea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat prin decizia
civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2071.1/290/2006 al
Curții de Apel Timișoara, prima instanță a reținut faptul că s-a stabilit irevocabil
că suprafața de teren ce face obiectul exproprierii este de numai 363 m.p., pentru
că reclamanții sunt proprietari tabulari numai pentru această suprafață de teren
înscrisă în C.F. nr. X, și nu pentru 432 m.p., cum se susține prin acțiune.
Cu referire la justificarea
măsurii de expropriere atacate de reclamanți, prima instanță a constatat că pârâtul
Consiliul Județean Caraș-Severin a demonstrat caracterul legal al acesteia, din
procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea
declarării utilității publice a lucrării în litigiu, încheiat la data de 10
octombrie 2006, rezultând că se justifică interesul local pentru realizarea frontului
stradal, faptul că lucrarea nu poate fi realizată decât prin expropriere.
Concluzionând, judecătorul
fondului a reținut astfel că s-a constatat de către comisie faptul că sunt întrunite
condițiile cerute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică propunându-se Consiliului Județean Caraș-Severin ca lucrarea „Realizare
front stradal Reșița” să fie declarată de utilitate publică de interes local, având
ca expropriator Municipiul Reșița, în raport cu dispozițiile Constituției neputându-se
pune problema încălcării dreptului de proprietate, câtă vreme exproprierea unor
terenuri proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, pentru utilitate
publică, constituie o procedură reglementată prin lege.
Împotriva sus-menționatei
sentințe au declarat recurs reclamanții A.M.H., A.R.V., A.A. și B.P.
Cererea de recurs a fost
întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a
arătat în esență că instanța nu a lămurit aspectele legate de componența nelegală
a Comisiei din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin cu atribuții în verificarea
respectării procedurilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 33/1994, că argumentele
invocate prin întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului proprietatea
reclamanților nu au constituit o prioritate pentru instanță, că hotărârea din
12 ianuarie 2007 nu este motivată, toate acestea conducând în mod evident la acceptarea
încălcării flagrante a dreptului la proprietate de către autoritățile administrației
publice pârâte.
Examinând cauza prin prisma
criticilor formulate de recurenți și în temeiul art. 304
1
C. proc. civ.,
având în vedere probatoriul administrat și normele legale incidente, Înalta Curte
de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.
Obiectul acțiunii în contencios
administrativ a vizat anularea hotărârii din 18 octombrie 2006 a Consiliului Județean
Caraș-Severin și a hotărârii din 12 ianuarie 2007 prin care Comisia din cadrul Consiliului
Județean Caraș-Severin a respins întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului
înscris în C.F. nr. X.
Contrar celor susținute
de recurenții-reclamanți, așa cum se poate observa din considerentele sentinței
recurate prezentate rezumativ mai înainte, instanța de fond a examinat toate argumentele
de fapt și de drept invocate de reclamanți stabilind în final că nu sunt aplicabile
dispozițiile art. 18 alin. (1) și art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune
anularea celor două acte administrative.
În mod corect s-a reținut
că afirmația privitoare la componența Comisiei de soluționare a întâmpinărilor din
cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, la faptul că aceasta nu a fost constituită
legal, nu are suport probator, nefiind primită de instanță.
Hotărârea din 12 ianuarie
2007 emisă de Consiliul Județean prin Comisia cu atribuții de soluționare a întâmpinărilor
la exproprierea pentru cauză de utilitate publică conform Legii nr. 33/1994 satisface
cerințele motivării unui act administrativ, observațiile primei instanțe fiind corecte
și sub acest aspect.
Verificându-se justețea
măsurii de expropriere în raport de probele administrate și exigențele impuse de
Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică s-a constatat
că suprafața de teren ce a făcut obiectul exproprierii este de numai 363 m.p., lucru
stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2010 a Curții de
Apel Timișoara, că din procesul-verbal din 10 octombrie 2006 pentru consemnarea
rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării
„Realizare front stradal Reșița” a rezultat că se justifică interesul local, necesitatea
acestei măsuri prevăzută de lege decurgând din amplasamentul lucrării (zona centrală
a municipiului Reșița, intens circulată) și din scopul urmărit respectiv modernizarea
și ecologizarea zonei în discuție.
Important de reținut este
și faptul că în procesul verbal amintit mai înainte sunt arătate și motivele pentru
care lucrarea nu se poate realiza decât prin expropriere, conform pct. c) din acest
document, asupra căruia judecătorul fondului s-a aplecat cu toată atenția.
Răspunzând argumentelor
invocate de recurenții-reclamanți privitoare la încălcarea dreptului de proprietate
și instanța de control judiciar reține că procedura exproprierii pentru cauză de
utilitate publică este reglementată prin Legea nr. 33/1994, iar în cauză s-a demonstrat
că regulile cuprinse în acest act normativ au fost respectate, fiind în mod evident
că lucrarea în discuție a fost corect și legal propusă Consiliului Județean Caraș-Severin
să fie declarată de utilitate publică de interes local, având ca expropriator Municipiul
Reșița.
În acest context și cum
din actele dosarului nu se poate desprinde o altă situație de fapt și de drept decât
cea reținută și de instanța de fond, văzând și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de A.M.H., A.R.V., A.A. și B.P. împotriva sentinței nr. 187 din 14 aprilie 2010
a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 16 februarie 2011.