ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 16.02.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 905/2011

HOTĂRÂRE
16.02.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 905/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 187 din 14 aprilie

2010, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Județean

Caraș-Severin, a respins ca nefondată acțiunea precizată formulată de

reclamanții A.A., A.R.V., B.P. și A.M.H., în calitate de succesor al lui A.C.,

decedat, împotriva pârâților Consiliul Județean Caraș-Severin, SC S.G. SRL

Reșița și SC E.I. SRL Deva, având ca obiect anularea hotărârii din 18 octombrie

2006 emisă de Consiliul Județean Caraș-Severin, prin care s-a declarat de

utilitate publică lucrarea „Realizarea front stradal Reșița” și a hotărârii din

12 ianuarie 2007 a Comisiei din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin prin

care s-a respins întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului

înscris în C.F. nr. X.

Prin aceeași sentință,

s-a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâtei Primăria

Reșița, prin Primar, pe excepția lipsei de calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Referitor la excepția

lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin,

prima instanță a reținut că nu poate fi primită întrucât prin hotărârea din 18

octombrie 2006 s-a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Realizare

front stradal Reșița”, în temeiul dispozițiilor art. 6, 7, 8, 12 și 13 din Legea

nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și reclamanții

au atacat această hotărâre prin procedura reglementată în mod special prin art.

14 din Legea nr. 33/1994, modificată.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că prin hotărârea din 18 octombrie 2006 pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin

a declarat de utilitate publică de interes local lucrarea „Realizare front stradal

Reșița” și prin notificarea din 10 noiembrie 2006, Municipiul Reșița a informat

reclamantul A.C., decedat pe parcursul litigiului, despre faptul că terenul în suprafață

de 363 m.p., înscris în C.F. nr. X, face obiectul lucrării „Realizare front stradal

Reșița”, ce a fost declarată de utilitate publică, de interes local, prin hotărârea

din 18 octombrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin.

Totodată, s-a reținut

că reclamanții au atacat hotărârea din 12 ianuarie 2007 emisă de pârâtul Consiliul

Județean Caraș-Severin, pentru motive formale în ceea ce privește componența Comisiei

de soluționare a întâmpinării, fără a proba că aceasta nu a fost constituită legal,

iar în ceea ce privește motivarea hotărârii, a apreciat că aceasta satisface cerința

motivării actului administrativ, întrucât în conținutul său este invocată hotărârea

din 18 octombrie 2006 emisă de pârâtul Consiliul Județean Caraș-Severin comunicată

anterior reclamanților, potrivit notificării din 10 noiembrie 2006 întocmită de

Municipiul Reșița și prin care li s-a comunicat și oferta de despăgubire pentru

terenul expropriat, de 100 euro/m.p.

În legătură cu susținerile

privind încălcarea dreptului de proprietate asupra terenului expropriat prin decizia

civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 2071.1/290/2006 al

Curții de Apel Timișoara, prima instanță a reținut faptul că s-a stabilit irevocabil

că suprafața de teren ce face obiectul exproprierii este de numai 363 m.p., pentru

că reclamanții sunt proprietari tabulari numai pentru această suprafață de teren

înscrisă în C.F. nr. X, și nu pentru 432 m.p., cum se susține prin acțiune.

Cu referire la justificarea

măsurii de expropriere atacate de reclamanți, prima instanță a constatat că pârâtul

Consiliul Județean Caraș-Severin a demonstrat caracterul legal al acesteia, din

procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea

declarării utilității publice a lucrării în litigiu, încheiat la data de 10

octombrie 2006, rezultând că se justifică interesul local pentru realizarea frontului

stradal, faptul că lucrarea nu poate fi realizată decât prin expropriere.

Concluzionând, judecătorul

fondului a reținut astfel că s-a constatat de către comisie faptul că sunt întrunite

condițiile cerute de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate

publică propunându-se Consiliului Județean Caraș-Severin ca lucrarea „Realizare

front stradal Reșița” să fie declarată de utilitate publică de interes local, având

ca expropriator Municipiul Reșița, în raport cu dispozițiile Constituției neputându-se

pune problema încălcării dreptului de proprietate, câtă vreme exproprierea unor

terenuri proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice, pentru utilitate

publică, constituie o procedură reglementată prin lege.

Împotriva sus-menționatei

sentințe au declarat recurs reclamanții A.M.H., A.R.V., A.A. și B.P.

Cererea de recurs a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a

arătat în esență că instanța nu a lămurit aspectele legate de componența nelegală

a Comisiei din cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin cu atribuții în verificarea

respectării procedurilor prevăzute de art. 15 din Legea nr. 33/1994, că argumentele

invocate prin întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului proprietatea

reclamanților nu au constituit o prioritate pentru instanță, că hotărârea din

12 ianuarie 2007 nu este motivată, toate acestea conducând în mod evident la acceptarea

încălcării flagrante a dreptului la proprietate de către autoritățile administrației

publice pârâte.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurenți și în temeiul art. 304

1

având în vedere probatoriul administrat și normele legale incidente, Înalta Curte

de Casație și Justiție reține că recursul este nefondat.

Obiectul acțiunii în contencios

administrativ a vizat anularea hotărârii din 18 octombrie 2006 a Consiliului Județean

Caraș-Severin și a hotărârii din 12 ianuarie 2007 prin care Comisia din cadrul Consiliului

Județean Caraș-Severin a respins întâmpinarea formulată împotriva exproprierii terenului

înscris în C.F. nr. X.

Contrar celor susținute

de recurenții-reclamanți, așa cum se poate observa din considerentele sentinței

recurate prezentate rezumativ mai înainte, instanța de fond a examinat toate argumentele

de fapt și de drept invocate de reclamanți stabilind în final că nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 18 alin. (1) și art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a dispune

anularea celor două acte administrative.

În mod corect s-a reținut

că afirmația privitoare la componența Comisiei de soluționare a întâmpinărilor din

cadrul Consiliului Județean Caraș-Severin, la faptul că aceasta nu a fost constituită

legal, nu are suport probator, nefiind primită de instanță.

Hotărârea din 12 ianuarie

2007 emisă de Consiliul Județean prin Comisia cu atribuții de soluționare a întâmpinărilor

la exproprierea pentru cauză de utilitate publică conform Legii nr. 33/1994 satisface

cerințele motivării unui act administrativ, observațiile primei instanțe fiind corecte

și sub acest aspect.

Verificându-se justețea

măsurii de expropriere în raport de probele administrate și exigențele impuse de

Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică s-a constatat

că suprafața de teren ce a făcut obiectul exproprierii este de numai 363 m.p., lucru

stabilit irevocabil prin decizia civilă nr. 24 din 13 ianuarie 2010 a Curții de

Apel Timișoara, că din procesul-verbal din 10 octombrie 2006 pentru consemnarea

rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării

„Realizare front stradal Reșița” a rezultat că se justifică interesul local, necesitatea

acestei măsuri prevăzută de lege decurgând din amplasamentul lucrării (zona centrală

a municipiului Reșița, intens circulată) și din scopul urmărit respectiv modernizarea

și ecologizarea zonei în discuție.

Important de reținut este

și faptul că în procesul verbal amintit mai înainte sunt arătate și motivele pentru

care lucrarea nu se poate realiza decât prin expropriere, conform pct. c) din acest

document, asupra căruia judecătorul fondului s-a aplecat cu toată atenția.

Răspunzând argumentelor

invocate de recurenții-reclamanți privitoare la încălcarea dreptului de proprietate

și instanța de control judiciar reține că procedura exproprierii pentru cauză de

utilitate publică este reglementată prin Legea nr. 33/1994, iar în cauză s-a demonstrat

că regulile cuprinse în acest act normativ au fost respectate, fiind în mod evident

că lucrarea în discuție a fost corect și legal propusă Consiliului Județean Caraș-Severin

să fie declarată de utilitate publică de interes local, având ca expropriator Municipiul

Reșița.

În acest context și cum

din actele dosarului nu se poate desprinde o altă situație de fapt și de drept decât

cea reținută și de instanța de fond, văzând și art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

Respinge recursul declarat

de A.M.H., A.R.V., A.A. și B.P. împotriva sentinței nr. 187 din 14 aprilie 2010

a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1954/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 aprilie 2005, astfel cum a fost completată și precizată, reclamantul R.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâț
ÎCCJ 2013-01-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 79/2013
G.D.M., G.M.A. și G.H.M.M. au precizat cadrul procesual la data de 21 februarie 2011 și au chemat în judecată în calitate de pârâți, în temeiul art. 12 pct. 5 din Legea nr. 213/1998, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Munici
ÎCCJ 2014-01-14
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2/2014
. 3/1972 intră în sfera de reglementare a art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 11 alin. (4) și alin. (7) din Legea nr. 10/2001 care impun ca în situația în care imobilul este ocupat funcțional în totalitate de lucrările pentru care a fost reali
ÎCCJ 2010-02-25
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1215/2010
sentința civilă nr. 276 din 9 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B.P.M., împotriva pârâtului Statul Român, prin municipiul Reșița, prin Primar. S-a dispus anularea
ÎCCJ 2009-04-01
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4396/2009
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Caraș Severin sub nr. 940/C/2005 din 2 februarie 2005 reclamantul M.O.I. prin mandatar O.C.M. a acționat în judec
Sursă