ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7774/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 10582/2012 din 11

decembrie 2012, Judecătoria Giurgiu, secția cauze generale a admis excepția de

necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a plângerii

formulate de contestatoarea SC M.R.B. SRL împotriva procesului-verbal de

contravenție încheiat pe data de 21 martie 2012 de agentul constatator Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în favoarea

Judecătoriei Găești.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2)

din O.G. nr. 2/2001 competența de soluționare a plângerii formulată împotriva

procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii

aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția,

iar din cuprinsul procesului-verbal atacat reiese că în speță contravenția a

fost comisă pe autostrada A1 Km 70+460 m, pe raza localității Petrești, jud.

Dâmbovița, aflată în circumscripția Judecătoriei Găești.

Prin încheierea din

data de 21 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Găești în Dosar nr.

6713/236/2012, instanța a dispus scoaterea de pe rol a plângerii formulate de

petenta SC M.R.B. SRL, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de

Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C. și înaintarea dosarului

Judecătoriei Sectorului 4 București, instanța competentă de la domiciliul

petentului.

Prin Sentința civilă

nr. 10298 din 14 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 București a admis

excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu; a

declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC M.R.B. SRL,

în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România S.A. - C., având ca obiect anulare proces-verbal de

contravenție, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria sector 4 București a reținut că, din procesul-verbal de

contravenție întocmit rezultă că locul săvârșirii contravenției este în

localitatea Petrești, jud. Dâmbovița, astfel că, potrivit art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii

contestației, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de

competență a fost săvârșită contravenția, respectiv Judecătoria Găești.

Judecătoria sector 4

a mai reținut că art. III din Legea nr. 2/2013, prin care competența

teritorială de soluționare a plângerilor referitoare la contravențiile

prevăzute de O.G. nr. 15/2002 a fost modificată, urmând ca aceste plângeri să

se soluționeze, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, de

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul și nu de judecătoria în raza căreia a fost săvârșită

contravenția, a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar potrivit

art. 725 alin. (2) C. proc. civ. procesele în curs de judecată la data

schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate

de acele instanțe.

S-a mai reținut că,

având în vedere faptul că prezenta plângere contravențională se afla la

momentul intrării în vigoare a legii noi pe rolul Judecătoriei Sector 4

București, iar competența se determină în funcție de legea în vigoare la data

sesizării instanței, în cauza de față data de 17 aprilie 2012, instanța

competentă să soluționeze plângerea este Judecătoria Găești, în raport de

dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Totodată, instanța a

reținut că nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. XXIII alin. (1)

din Legea nr. 2/2013, deoarece, deși materia contravențională reprezintă o

formă de contencios administrativ, punând în discuție legalitatea

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ce constituie

un act administrativ, această materie nu este guvernată de dreptul comun al

contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004, ci este

reglementată prin O.G. nr. 2/2001, ce instituie norme speciale, iar în Legea

nr. 2/2013 s-a făcut distincție între materia contravențională și materia

administrativ-fiscală, impunându-se astfel concluzia că art. XXIII nu se poate

aplica materiei contravenționale.

Față de această

soluție, având în vedere declinările reciproce prin care atât Judecătoria

Sectorului 4 București, cât și Judecătoria Găești, s-au declarat necompetente

de a judeca aceeași pricină, în raport de dispozițiile art. 20 pct. 2 și art.

21 C. proc. civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și

a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia, procedura fiind suspendată până la soluționarea conflictului negativ

de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Prin procesul-verbal

de contravenție din 21 martie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul

Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C.,

petenta SC "M.R.B." SRL a fost sancționată pentru săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. 15/2002 cu amendă

contravențională în cuantum de 250 RON.

S-a constatat că la

data de 31 octombrie 2011, vehiculul cu număr de înmatriculare x, aparținând

petentei, a circulat pe Autostrada - A1 km 70+460 m, în localitatea Petrești,

județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost

în localitatea Petrești, județul Dâmbovița, situată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.

Înalta Curte constată

că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta

contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor.

Astfel, plângerea

contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de

17 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind

supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări,

conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora

dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor

silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de

competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data

de 15 februarie 2013.

Înalta Curte

apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură

civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede

în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor

contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de

judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării

competenței teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanță,

precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în

curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text

de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe

dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste

cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o

identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii

în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată

"modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională

și în materia contenciosului administrativ și fiscal".

Pe cale de

consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu

sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001

își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere

contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, introduse la

instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la circumstanțele cauzei, față de

prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii

contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea Petrești, județul

Dâmbovița, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei

Găești și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această

judecătorie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC "M.R.B." SRL și

pe pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România

S.A. - C. în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL