ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7774/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 10582/2012 din 11 decembrie 2012, Judecătoria Giurgiu, secția cauze generale a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a plângerii formulate de contestatoarea SC M.R.B. SRL împotriva procesului-verbal de contravenție încheiat pe data de 21 martie 2012 de agentul constatator Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., în favoarea Judecătoriei Găești. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 competența de soluționare a plângerii formulată împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, iar din cuprinsul procesului-verbal atacat reiese că în speță contravenția a fost comisă pe autostrada A1 Km 70+460 m, pe raza localității Petrești, jud. Dâmbovița, aflată în circumscripția Judecătoriei Găești. Prin încheierea din data de 21 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Găești în Dosar nr. 6713/236/2012, instanța a dispus scoaterea de pe rol a plângerii formulate de petenta SC M.R.B. SRL, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - C. și înaintarea dosarului Judecătoriei Sectorului 4 București, instanța competentă de la domiciliul petentului.

Prin Sentința civilă nr. 10298 din 14 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu; a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC M.R.B. SRL, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C., având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria sector 4 București a reținut că, din procesul-verbal de contravenție întocmit rezultă că locul săvârșirii contravenției este în localitatea Petrești, jud. Dâmbovița, astfel că, potrivit art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii contestației, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția, respectiv Judecătoria Găești. Judecătoria sector 4 a mai reținut că art. III din Legea nr. 2/2013, prin care competența teritorială de soluționare a plângerilor referitoare la contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 a fost modificată, urmând ca aceste plângeri să se soluționeze, prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, de judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul și nu de judecătoria în raza căreia a fost săvârșită contravenția, a intrat în vigoare la data de 15 februarie 2013, iar potrivit art. 725 alin. (2) C. proc.

civ. procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. S-a mai reținut că, având în vedere faptul că prezenta plângere contravențională se afla la momentul intrării în vigoare a legii noi pe rolul Judecătoriei Sector 4 București, iar competența se determină în funcție de legea în vigoare la data sesizării instanței, în cauza de față data de 17 aprilie 2012, instanța competentă să soluționeze plângerea este Judecătoria Găești, în raport de dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001.

Totodată, instanța a reținut că nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, deoarece, deși materia contravențională reprezintă o formă de contencios administrativ, punând în discuție legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ce constituie un act administrativ, această materie nu este guvernată de dreptul comun al contenciosului administrativ, respectiv Legea nr. 554/2004, ci este reglementată prin O.G. nr. 2/2001, ce instituie norme speciale, iar în Legea nr. 2/2013 s-a făcut distincție între materia contravențională și materia administrativ-fiscală, impunându-se astfel concluzia că art. XXIII nu se poate aplica materiei contravenționale.

Față de această soluție, având în vedere declinările reciproce prin care atât Judecătoria Sectorului 4 București, cât și Judecătoria Găești, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, în raport de dispozițiile art. 20 pct. 2 și art. 21 C. proc. civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia, procedura fiind suspendată până la soluționarea conflictului negativ de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Prin procesul-verbal de contravenție din 21 martie 2012, întocmit de agentul constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C., petenta SC "M.R.B." SRL a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 RON. S-a constatat că la data de 31 octombrie 2011, vehiculul cu număr de înmatriculare x, aparținând petentei, a circulat pe Autostrada - A1 km 70+460 m, în localitatea Petrești, județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă. Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost în localitatea Petrești, județul Dâmbovița, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.

Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Giurgiu la data de 17 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din noul C. proc.

civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.

Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată "modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal". Pe cale de consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea Petrești, județul Dâmbovița, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Găești și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea SC "M.R.B." SRL și pe pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - C. în favoarea Judecătoriei Găești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2013. Procesat de GGC - CL