ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7773/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7773/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Rezoluția din data de 21 februarie 2013,
Judecătoria Găești, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și (4) din
Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea
instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 101 din
O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de
trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost
modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, a înaintat, pe cale
administrativă, cauza ce face obiectul prezentului dosar, spre competentă
soluționare, Judecătoriei sector 4 București.
Prin Sentința civilă
nr. 10571 din 21 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 București a admis
excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu; a
declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C.R.C. SRL,
în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri
Naționale din România SA - C., având ca obiect anulare proces-verbal de
contravenție, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița și, constatând
ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație
și Justiție pentru soluționarea conflictului.
Pentru a hotărî
astfel, Judecătoria sector 4 București a reținut că, din procesul-verbal de
contravenție întocmit rezultă că locul săvârșirii contravenției este în
localitatea Petrești, jud. Dâmbovița, astfel că, potrivit art. 32 alin. (2) din
O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii
contestației, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de
competență a fost săvârșită contravenția, respectiv Judecătoria Găești.
Judecătoria sector 4
a mai reținut că, deși Judecătoria Găești a motivat rezoluția de înaintare a
dosarului pe cale administrativă față de dispozițiile art. 101 din O.G nr.
15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013,
reținând că sunt dispoziții procedurale de imediată aplicare, instanța
apreciază faptul că erau totuși aplicabile dispozițiile art. 725 alin. 2 teza I
din vechiul C. proc. civ., astfel că, odată ce a fost legal învestită la
momentul formulării plângerii contravenționale, Judecătoria Găești trebuia să
continue judecata, fără a aplica o lege de modificare a competenței teritoriale
intrată în vigoare pe parcursul soluționării litigiului.
Totodată, instanța a
reținut că nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. XXIII alin. (1)
și (4) din Legea nr. 2/2013, deoarece legiuitorul a înțeles să facă în Legea
nr. 2/2013 o distincție explicită între materia contravențională și materia
contenciosului administrativ, astfel că art. XXIII alin. (1), întrucât se
referă exclusiv la materia contenciosului administrativ, nu este aplicabil
materiei contravenționale, pe considerentul că materia contravențională ar
putea fi considerată o ramură a materiei contenciosului administrativ.
Deși în cauză nu
există o sentință de declinare de la Judecătoria Găești, ci doar o trimitere pe
cale administrativă a dosarului, Judecătoria sector 4 a apreciat că există
totuși un conflict negativ de competență, întrucât nu este important actul prin
care se declină competența, ci manifestarea de voință în acest sens, iar
Judecătoria Găești și-a negat propria competență, așa cum rezultă din cuprinsul
rezoluției administrative din 21 februarie 2012.
Față de această
soluție, având în vedere declinările reciproce prin care atât Judecătoria
Sectorului 4 București, cât și Judecătoria Găești, s-au declarat necompetente
de a judeca aceeași pricină, în raport de dispozițiile art. 20 pct. 2 și art.
21 C. proc. civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și
a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea
acestuia, procedura fiind suspendată până la soluționarea conflictului negativ
de competență.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform
art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a
cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.
Pentru a adopta
această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare
arătate:
Prin procesul-verbal
de contravenție din 14 noiembrie 2012, întocmit de agentul constatator din
cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -
C., petenta SC "C.R.C." SRL a fost sancționată pentru săvârșirea
contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. 15/2002 cu amendă contravențională
în cuantum de 1.750 RON.
S-a constatat că la
data de 1 noiembrie 2012, vehiculul cu număr de înmatriculare x, aparținând
petentei, a circulat pe Autostrada - A1 km 70+460m, în localitatea Petrești,
județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă.
Din procesul-verbal
rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost
în localitatea Petrești, județul Dâmbovița, situată în raza de competență
teritorială a Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.
Înalta Curte constată
că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece
plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare
a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta
contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor.
Astfel, plângerea
contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 7
decembrie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind
supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări,
conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora
dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor
silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de
competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data
de 15 februarie 2013.
Înalta Curte
apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură
civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede
în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor
contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de
judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării
competenței teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.
Cu toate că prin art.
XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanță,
precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în
curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a
competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite
competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text
de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe
dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste
cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o
identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii
în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată
"modificarea și completarea unor acte normative în materia
contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal".
Pe cale de
consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu
sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001
își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere
contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, introduse la
instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.
Raportat la
circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte
constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea
Petrești, județul Dâmbovița, localitate aflată în raza de competență
teritorială a Judecătoriei Găești și, prin urmare, instanța competentă să
soluționeze pricina este această judecătorie.
În consecință, având
în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22
alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Găești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petenta SC "C.R.C." SRL și pe
pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C.
în favoarea Judecătoriei Găești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 13 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL