ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7773/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Rezoluția din data de 21 februarie 2013,

Judecătoria Găești, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și (4) din

Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la art. 101 din

O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de

trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost

modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, a înaintat, pe cale

administrativă, cauza ce face obiectul prezentului dosar, spre competentă

soluționare, Judecătoriei sector 4 București.

Prin Sentința civilă

nr. 10571 din 21 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 București a admis

excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu; a

declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC C.R.C. SRL,

în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA - C., având ca obiect anulare proces-verbal de

contravenție, în favoarea Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria sector 4 București a reținut că, din procesul-verbal de

contravenție întocmit rezultă că locul săvârșirii contravenției este în

localitatea Petrești, jud. Dâmbovița, astfel că, potrivit art. 32 alin. (2) din

O.G. nr. 2/2001, astfel cum era în vigoare la momentul introducerii

contestației, plângerea trebuia depusă la judecătoria în a cărei rază de

competență a fost săvârșită contravenția, respectiv Judecătoria Găești.

Judecătoria sector 4

a mai reținut că, deși Judecătoria Găești a motivat rezoluția de înaintare a

dosarului pe cale administrativă față de dispozițiile art. 101 din O.G nr.

15/2002, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013,

reținând că sunt dispoziții procedurale de imediată aplicare, instanța

apreciază faptul că erau totuși aplicabile dispozițiile art. 725 alin. 2 teza I

din vechiul C. proc. civ., astfel că, odată ce a fost legal învestită la

momentul formulării plângerii contravenționale, Judecătoria Găești trebuia să

continue judecata, fără a aplica o lege de modificare a competenței teritoriale

intrată în vigoare pe parcursul soluționării litigiului.

Totodată, instanța a

reținut că nu sunt aplicabile în cauză nici dispozițiile art. XXIII alin. (1)

și (4) din Legea nr. 2/2013, deoarece legiuitorul a înțeles să facă în Legea

nr. 2/2013 o distincție explicită între materia contravențională și materia

contenciosului administrativ, astfel că art. XXIII alin. (1), întrucât se

referă exclusiv la materia contenciosului administrativ, nu este aplicabil

materiei contravenționale, pe considerentul că materia contravențională ar

putea fi considerată o ramură a materiei contenciosului administrativ.

Deși în cauză nu

există o sentință de declinare de la Judecătoria Găești, ci doar o trimitere pe

cale administrativă a dosarului, Judecătoria sector 4 a apreciat că există

totuși un conflict negativ de competență, întrucât nu este important actul prin

care se declină competența, ci manifestarea de voință în acest sens, iar

Judecătoria Găești și-a negat propria competență, așa cum rezultă din cuprinsul

rezoluției administrative din 21 februarie 2012.

Față de această

soluție, având în vedere declinările reciproce prin care atât Judecătoria

Sectorului 4 București, cât și Judecătoria Găești, s-au declarat necompetente

de a judeca aceeași pricină, în raport de dispozițiile art. 20 pct. 2 și art.

21 C. proc. civ., instanța a constatat ivit conflictul negativ de competență și

a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia, procedura fiind suspendată până la soluționarea conflictului negativ

de competență.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform

art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Găești.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Prin procesul-verbal

de contravenție din 14 noiembrie 2012, întocmit de agentul constatator din

cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -

C., petenta SC "C.R.C." SRL a fost sancționată pentru săvârșirea

contravenției prevăzute de art. 8 alin. (2) din O.G. 15/2002 cu amendă contravențională

în cuantum de 1.750 RON.

S-a constatat că la

data de 1 noiembrie 2012, vehiculul cu număr de înmatriculare x, aparținând

petentei, a circulat pe Autostrada - A1 km 70+460m, în localitatea Petrești,

județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă.

Din procesul-verbal

rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost

în localitatea Petrești, județul Dâmbovița, situată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Găești, județul Dâmbovița.

Înalta Curte constată

că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece

plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare

a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta

contravențională, în temeiul art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul

juridic al contravențiilor.

Astfel, plângerea

contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești la data de 7

decembrie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ., fiind

supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări,

conform prevederilor art. 24 din noul C. proc. civ., potrivit cărora

dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor

silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de

competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data

de 15 februarie 2013.

Înalta Curte

apreciază că în situația specială a stabilirii competenței normele de procedură

civilă nu pot retroactiva decât în situația în care prin norma nouă se prevede

în mod expres aceasta. Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor

contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de

judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării

competenței teritoriale prin introducerea art. 101 în acest act normativ.

Cu toate că prin art.

XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că "procesele în primă instanță,

precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în

curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competențelor instanței legal învestite, se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi", Înalta Curte apreciază că acest text

de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe

dispozițiile O.G. nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste

cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o

identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii

în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată

"modificarea și completarea unor acte normative în materia

contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal".

Pe cale de

consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu

sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001

își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere

contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 15/2002, introduse la

instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Raportat la

circumstanțele cauzei, față de prevederile legale sus-menționate, Înalta Curte

constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentei este localitatea

Petrești, județul Dâmbovița, localitate aflată în raza de competență

teritorială a Judecătoriei Găești și, prin urmare, instanța competentă să

soluționeze pricina este această judecătorie.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petenta SC "C.R.C." SRL și pe

pârâta Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - C.

în favoarea Judecătoriei Găești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL