ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 25/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, la data de 13 iunie 2012, petenta A.M. a chemat în judecată pe intimata C.N.A.D.N.R. SA – C., solicitând instanței anularea procesului verbal de contravenție seria R12 nr. 0331694 din 15 mai 2012 2. Hotărârea primei instanțe aflate în conflict Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria Găești, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă raportat la art. 10 1 din O.G.

nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/2013, a înaintat, pe cale administrativă, cauza de față spre competentă soluționare judecătoriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul petentei, respectiv Judecătoriei Sectorului 4 București. 3. Hotărârea celei de-a doua instanțe aflate în conflict Prin sentința civilă nr. 10732 din 22 octombrie 2013, Judecătoria Sectorului 4 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de instanță și, în consecință, a declinat în favoarea Judecătoriei Găești competența de soluționare a plângerii contravenționale formulată de petenta A.M., în contradictoriu cu C.N.A.D.N.R.

– C., a constatat apărut conflictul negativ de competența intre Judecătoria Sectorului 4 București si Judecătoria Găești si a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut că, din procesul verbal de contravenție contestat în cauză, se constată că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost localitatea Petrești, din județul Dâmbovița, care, în raport de prevederile H.G. nr. 337/1993, cu modificările și completările ulterioare, se afla în circumscripția Judecătoriei Găești . Prin urmare, având în vedere caracterul absolut, de ordine publică, al competenței teritoriale exclusive reglementată în materie contravențională, față de dispozițiile art. 159 pct. 3 C. proc.

civ., raportat la art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis excepția de necompetentă teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București. Referitor la incidența art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 introdus prin Legea nr. 2/2013 si înaintarea in baza art. XXIII alin. (1) și (4) din aceeași lege, pe cale administrativa a dosarului cauzei, instanța a reținut ca temeiurile invocate în această privință sunt aplicabile numai în materie de contencios administrativ și fiscal după cum prevede expres textul articolului XXIII din Legea nr. 2/2013, nu și în materie contravenționala. Referitor la incidența prevederilor art. 10 1 din O.G. nr. 15/2002 prin care se stabilește competența in favoarea instanței de la domiciliul contravenientului, instanța a reținut ca acest articol se va aplica numai in raport cu faptele săvârșite după intrarea sa in vigoare nu si pentru cele anterioare, neexistând o prevedere legală in aceasta privință.

4. Regulatorul de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ., va pronunța, în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Găești pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Prin procesul-verbal de contravenție seria R12 nr. 0331694 din 15 mai 2012, întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA – C., petenta A.M. a fost sancționată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei.

S-a constatat că vehiculul cu număr de înmatriculare aparținând petentei a circulat pe Autostrada A1 Km 70 + 460 m pe raza localității Petrești, județul Dâmbovița, fără a deține rovinietă valabilă. Din procesul-verbal rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentei a fost în localitatea Petrești, județul Dâmbovița, situată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Găești. Înalta Curte constată că, la data introducerii plângerii contravenționale, competentă să judece plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii era judecătoria în circumscripția căreia s-a săvârșit fapta contravențională, în temeiul art. 32 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, în mod corect a reținut Judecătoria Sector 4 București că plângerea contravențională a fost înregistrată la data de 13 iunie 2012, anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanței competente, vechii reglementări, conform prevederilor art. 24 din Noul C. proc. civ., potrivit cărora dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare și că, prin urmare, norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013. Înalta Curte apreciază că, în situația specială a stabilirii competenței, normele de procedură civilă nu pot retroactiva decât în cazul în care prin norma nouă se prevede în mod expres aceasta.

Or, Legea nr. 2/2013 nu prevede în privința plângerilor contravenționale întemeiate pe O.G. nr. 15/2002, aflate pe rolul instanțelor de judecată, obligativitatea declinării acestor cauze ca urmare a modificării competenței teritoriale prin introducerea art. 10 1 în acest act normativ. Cu toate că prin art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal investite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi”, Înalta Curte apreciază că acest text de lege nu este aplicabil și plângerilor contravenționale întemeiate pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002, deoarece legiuitorul nu a considerat că aceste cereri fac parte din materia contenciosului administrativ și fiscal, ci au o identitate proprie, chiar legiuitorul făcând distincție între cele două materii în secțiunea a II-a din același act normativ, secțiune intitulată „modificarea și completarea unor acte normative în materia contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”. Pe cale de consecință, dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză, sens în care dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 își păstrează aplicabilitatea, pentru cauzele având ca obiect plângere contravențională întemeiată pe dispozițiile O.G.

nr. 15/2002 introduse la instanță înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013. Raportat la circumstanțele cauzei, față de prevederile legale susmenționate, Înalta Curte constată că locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului este localitatea Petrești, județul Dâmbovița, localitate aflată în raza de competență teritorială a Judecătoriei Găești și, prin urmare, instanța competentă să soluționeze pricina este această judecătorie. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Găești.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A.M. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N. – C. în favoarea Judecătoriei Găești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014