ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu, petentul B.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, anularea

procesului-verbal de constatare a contravenției din 10 septembrie 2012 încheiat

de autoritatea pârâtă.

Prin Sentința nr.

4345 din 4 iunie 2013, Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Găești, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. XXIII alin.

(1) și (4) din Legea nr. 2/2013.

Prin Sentința nr.

1612 din 3 septembrie 2013, Judecătoria Găești a admis excepția necompetenței

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Cornetu, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform

cărora competența de judecată aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția.

Constatându-se ivirea

conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru

pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.

Examinând actele

dosarului, se constată că, în raport cu dispozițiile legale în vigoare la data

formulării plângerii contravenționale, competența teritorială revine

Judecătoriei Cornetu.

Astfel, obiectul

acțiunii în cauza de față îl constituie anularea procesului-verbal de

contravenție din 10 septembrie 2012 încheiat de autoritatea pârâtă, prin care

reclamantul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de

dispozițiile art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului

de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din

România, conform cărora "Fapta de a circula fără a deține rovinieta

valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă".

Potrivit art. 32

alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,

competența de judecată a plângerii formulate împotriva procesului-verbal de

constatare a contravenției aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția.

De asemenea, conform

prevederilor art. 10 pct. 8 din C. proc. civ., în cererile ce izvorăsc dintr-un

fapt ilicit, competentă este instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit

acel fapt.

Or, din conținutul

procesului-verbal de contravenție contestat reiese că fapta pentru care

reclamantul a fost sancționat a fost săvârșită în localitatea Buda, județul

Ilfov, competența de soluționare a plângerii contravenționale revenind, deci,

potrivit dispozițiilor legale sus-menționate, Judecătoriei Cornetu, în a cărei

circumscripție se află locul săvârșirii contravenției.

În cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 și

art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002.

Se reține, astfel, că

normele de procedură pentru stabilirea competenței de judecată nu pot fi aplicate

retroactiv, decât în mod excepțional, atunci când prin legea nouă se prevede în

mod expres aceasta.

Or, dispozițiile art.

10

1

din O.G. nr. 15/2002, conform cărora, "Prin derogare de la

dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (…) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal

de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei

circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul", nu erau în

vigoare la data de 22 octombrie 2012, când a fost formulată plângerea

contravențională, fiind introduse prin Legea nr. 2/2013, act normativ care nu

conține dispoziții care să prevadă că această normă de procedură

retroactivează.

Legea nr. 2/2013

prevede, într-adevăr, la art. XXIII alin. (1), ca normă tranzitorie, că

"Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia

contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării,

potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competențelor instanței legal

învestite, se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei

legi".

Așa cum rezultă,

însă, în mod explicit, din textul de lege citat, acesta vizează exclusiv

materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind, deci, aplicabil

plângerilor contravenționale.

Așadar, dispozițiile

art. XXIII alin. (1) și (4) din Legea nr. 2/2013 nu sunt incidente în cauză,

prevederile art. 32 din O.G. nr. 2/2001 păstrându-și aplicabilitatea pentru

cauzele având ca obiect plângere contravențională, întemeiată pe dispozițiile

O.G. nr. 15/2002, înregistrate la instanță înainte de intrarea în vigoare a

Legii nr. 2/2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe petentul B.I., în contradictoriu cu intimata

Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, în favoarea

Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 18 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS