ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5457/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu, la data de 7 noiembrie 2012, petentul SC M.F.I. a

contestat procesul-verbal de contravenție din 22 februarie 2012, emis de

intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA -

Centrul de studii tehnice rutiere și informatică, prin care a fost amendat

pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 15/2002,

solicitând, în principal anularea acestuia, iar, în subsidiar, înlocuirea

amenzii cu avertisment.

Judecătoria Cornetu,

prin Sentința civilă nr. 3827 din 20 mai 2013, a admis excepția necompetenței

teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Constanța, reținând incidența dispozițiilor art. XXIII

alin. (1) din Legea nr. 2/2013, respectiv că este competentă să judece cauza,

judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul petentului.

Prin Sentința civilă

nr. 10872 din 10 septembrie 2013, Judecătoria Constanța, la rândul său, a

declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu și, constatând ivit

conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație

și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Judecătoria Constanța

a reținut că norma introdusă de legiuitor prin Legea nr. 2/2013, care statuează

că instanța de la domiciliul contravenientului este cea competentă a soluționa

plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, a intrat în vigoare la

15 februarie 2013 și vizează doar procesele începute după această dată, nefiind

aplicabilă în cauză, întrucât cererea în anulare a fost introdusă la 7

noiembrie 2012, deci, anterior perioadei de referință a legii în discuție.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu,

pentru argumentele ce succed:

Obiectul cauzei de

față îl reprezintă plângerea contravențională prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 22 februarie

2012, întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri

Naționale din România SA.

Prin acest

proces-verbal încheiat, la data de 22 februarie 2012, la sediul agentului

constatator, s-a reținut că la data de 10 septembrie 2011, locul A2 Km 12 + 450

m, localitatea Glina județul Ilfov, vehiculul aparținând lui SC M.F.I. ar fi

circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., aduce modificări O.G. nr. 15/2002, prin art. III alin. (2) care prevede

introducerea, după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, a art. 10

1

, astfel:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită

de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul."

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este

cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de

Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și

în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar,

distincția între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de

judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a

competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite

competente potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în

materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie

contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile acestui text nu sunt aplicabile decât pentru

materia contenciosului administrativ și fiscal, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod

unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1)

se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materia contenciosului administrativ și fiscal, în timp ce

prevederile art. III din Legea nr. 2/2013 de modificare a O.G. nr. 15/2002 se

aplică plângerilor contravenționale formulate în temeiul acestei ordonanțe,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de

soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 7 noiembrie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în

sarcina petentului a fost A2 Km 12 + 450 m, Glina județul Ilfov, localitate

situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este

competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr.

2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 22 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS