ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5455/2013

Asupra conflictului

de competență de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Cornetu, la data de 11 aprilie 2012, petentul D.I.G. a contestat

procesul-verbal de contravenție din 21 martie 2012, emis de intimata Compania

Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de studii

tehnice rutiere și informatică, prin care a fost amendată cu suma de 750 RON,

pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 15/2002.

Judecătoria Cornetu,

prin Sentința civilă nr. 3752 din 17 mai 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale

a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Vaslui, reținând incidența dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din

Legea nr. 2/2013, respectiv că este competentă să judece cauza judecătoria în

circumscripția căreia se află domiciliul petentului.

Prin Sentința civilă

nr. 2626 din 28 iunie 2013, Judecătoria Pitești, la rândul său, a declinat

competența în favoarea Judecătoriei Cornetu și constatând ivit conflictul

negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și

Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, Judecătoria Pitești a reținut că norma introdusă de legiuitor prin

Legea nr. 2/2013, care statuează că instanța de la domiciliul contravenientului

este cea competentă a soluționa plângerea împotriva procesului-verbal de

contravenție, a intrat în vigoare la 15 februarie 2013 și vizează doar

procesele începute după această dată, nefiind aplicabilă în cauză, întrucât

cererea a fost introdusă la 11 aprilie 2012, deci, anterior perioadei de

referință a legii în discuție.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu,

pentru argumentele ce succed:

Obiectul cauzei de

față îl reprezintă plângerea contravențională prin care a fost contestat

procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 21 martie

2012, întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale

din România SA.

Prin acest

proces-verbal încheiat, la data de 21 martie 2012, la sediul agentului

constatator, s-a reținut că la data de 21 octombrie 2011, locul A2 Km 12 + 450

m, în localitatea Glina județul Ilfov, vehiculul aparținând lui D.I.G., ar fi

circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit

dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal

de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în

a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și

pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., aduce modificări O.G. nr. 15/2002, prin art. III alin. (2) care prevede

introducerea, după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, a art. 10

1

, astfel:

"prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită

de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la

judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul

contravenientul".

Această normă de

competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 este cuprinsă

în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și

completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia

contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția

între cele două materii.

Însă, potrivit

dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul

Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și

căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată

la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței

instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente

potrivit prezentei legi."

De asemenea, alin.

(2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce

cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și

fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei

legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel"

și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia

contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a

prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt

de competența tribunalelor se trimit la tribunale."

Drept urmare, din

interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că

art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia

contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce

art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia

contravențională, prevederile acestui text nu sunt aplicabile decât pentru

materia contenciosului administrativ și fiscal, chiar dacă materia

contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat.

Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod

unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe

materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal,

conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1)

se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal,

nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și

proceselor în alte materii.

Având în vedere

considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică

numai proceselor în materia contenciosului administrativ și fiscal, în timp ce

prevederile art. III din Legea nr. 2/2013 de modificare a O.G. nr. 15/2002 se

aplică plângerilor contravenționale formulate în temeiul acestei ordonanțe,

după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de

soluționare.

Or, în speță,

plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr.

2/2013, la data de 11 aprilie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în

sarcina petentului a fost A2 Km 12 + 450 m, este Glina județul Ilfov,

localitate situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această

instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din

O.G. nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale

reglementate în materie contravențională.

Față de cele ce

preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în

favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 22 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - AS