ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5455/2013

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, la data de 11 aprilie 2012, petentul D.I.G. a contestat procesul-verbal de contravenție din 21 martie 2012, emis de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Centrul de studii tehnice rutiere și informatică, prin care a fost amendată cu suma de 750 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 15/2002. Judecătoria Cornetu, prin Sentința civilă nr. 3752 din 17 mai 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, reținând incidența dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, respectiv că este competentă să judece cauza judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul petentului.

Prin Sentința civilă nr. 2626 din 28 iunie 2013, Judecătoria Pitești, la rândul său, a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cornetu și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Pitești a reținut că norma introdusă de legiuitor prin Legea nr. 2/2013, care statuează că instanța de la domiciliul contravenientului este cea competentă a soluționa plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție, a intrat în vigoare la 15 februarie 2013 și vizează doar procesele începute după această dată, nefiind aplicabilă în cauză, întrucât cererea a fost introdusă la 11 aprilie 2012, deci, anterior perioadei de referință a legii în discuție.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru argumentele ce succed: Obiectul cauzei de față îl reprezintă plângerea contravențională prin care a fost contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din 21 martie 2012, întocmit de intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA. Prin acest proces-verbal încheiat, la data de 21 martie 2012, la sediul agentului constatator, s-a reținut că la data de 21 octombrie 2011, locul A2 Km 12 + 450 m, în localitatea Glina județul Ilfov, vehiculul aparținând lui D.I.G., ar fi circulat fără a deține rovinieta valabilă, proba făcându-se cu imaginea foto.

Potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., aduce modificări O.G. nr. 15/2002, prin art. III alin. (2) care prevede introducerea, după art. 10 din O.G. nr. 15/2002, a art. 10 1 , astfel: "prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 (..) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul". Această normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 este cuprinsă în Secțiunea a 2-a din Legea nr. 2/2013, ce poartă denumirea de Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând așadar, distincția între cele două materii.

Însă, potrivit dispozițiilor art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cuprinse în capitolul Dispoziții tranzitorii și finale: "procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi." De asemenea, alin. (2) și (3) din art. XXIII precizează în mod detaliat la ce instanțe și la ce cauze se referă alin. (1), respectiv: (2) "Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel" și (3) "Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale." Drept urmare, din interpretarea teleologică și sistematică a dispozițiilor legii, se constată că art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se referă în mod restrictiv la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională.

Așadar, de vreme ce art. XXIII nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la materia contravențională, prevederile acestui text nu sunt aplicabile decât pentru materia contenciosului administrativ și fiscal, chiar dacă materia contravențiilor constituie dispoziții de drept public și nu de drept privat. Totodată, prevederile Legii nr. 2/2013 se impun a fi interpretate în mod unitar, deoarece prin acest act normativ se aduc modificări în mai multe materii (procedură penală, contravenții, contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale), iar dispozițiile art. XXIII alin. (1) se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, nefiind posibilă o interpretare extensivă, în sensul că ar fi aplicabile și proceselor în alte materii.

Având în vedere considerentele reținute, dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se aplică numai proceselor în materia contenciosului administrativ și fiscal, în timp ce prevederile art. III din Legea nr. 2/2013 de modificare a O.G. nr. 15/2002 se aplică plângerilor contravenționale formulate în temeiul acestei ordonanțe, după intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, nu și celor în curs de soluționare. Or, în speță, plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, la data de 11 aprilie 2012. Locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului a fost A2 Km 12 + 450 m, este Glina județul Ilfov, localitate situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, așa încât această instanță este competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 32 alin. (1) din O.G.

nr. 2/2001, având în vedere caracterul absolut al competenței teritoriale reglementate în materie contravențională. Față de cele ce preced, soluționarea pricinii este de competența Judecătoriei Cornetu, în favoarea căreia urmează a fi stabilită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 noiembrie 2013. Procesat de GGC - AS