ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7771/2013

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 1049 din 15 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă contestația reclamantului B.M.S.C. împotriva Ordinului nr. 41804/I din 14 septembrie 2011 emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" al Municipiului București, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a reclamantului.

În raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că ordinul contestat este emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" al Municipiului București, care este o autoritate publică de nivel județean, Curtea a apreciat că revine Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal, competența de a soluționa în fond prezenta cauză.

Prin Sentința civilă nr. 3953 din 4 septembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul B.M.S.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealu Spirii" al Municipiului București, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin cererea completată reclamantul a solicitat să se constate nulitatea Ordinului MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011, a Ordinului I.G.S.U.

nr. 080211 din 11 iunie 2011, a măsurii de punere la dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă și a ordinului de trecere în rezervă, precum și repunerea în situația anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă. Instanța a mai reținut că în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a capetelor de cerere privind nulitatea Ordinului MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011 și a Ordinului I.G.S.U. nr. 080211 din 11 iunie 2011, aparține curții de apel, fiind vorba de acte emise de autorități publice centrale, iar capetele de cerere referitoare la constatarea nulității măsurii de punere la dispoziție, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă și a ordinului de trecere în rezervă și la repunerea în situația anterioară au caracter accesoriu față de primele capete de cerere, astfel că potrivit art. 17 C. proc.

civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a acestora revine tot curții de apel. Tribunalul a apreciat că în raporturile dintre părți sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, cadrele militare (inclusiv cele din cadrul ISU) neavând calitatea de funcționari publici, astfel că nu sunt incidente prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013. Constatându-se ivit conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență. Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate: Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel". Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat. Astfel, pe de o parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte, legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel). În concluzie, față de textele legale citate și având în vedere că obiectul principal al acțiunii de față îl reprezintă contestația reclamantului B.M.S.C.

împotriva ordinului prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, respectiv Ordinul nr. 41804/I din 14 septembrie 2011 emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii" al Municipiului București, precum și faptul că actul administrativ contestat este emis de o autoritate publică locală, Înalta Curte apreciază că în prezenta cauză competența de soluționare revine Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.M.S.C. și pe pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealu Spirii" al Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 decembrie 2013. Procesat de GGC - CL