ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7771/2013

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1049 din 15

februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a instanței

și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea a reținut că obiectul principal al acțiunii îl reprezintă

contestația reclamantului B.M.S.C. împotriva Ordinului nr. 41804/I din 14 septembrie

2011 emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul Spirii"

al Municipiului București, prin care s-a dispus trecerea în rezervă a

reclamantului.

În raport de

prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și având în vedere că

ordinul contestat este emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență

"Dealul Spirii" al Municipiului București, care este o autoritate

publică de nivel județean, Curtea a apreciat că revine Tribunalului București,

secția contencios administrativ și fiscal, competența de a soluționa în fond

prezenta cauză.

Prin Sentința civilă

nr. 3953 din 4 septembrie 2013, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat

competența soluționării cauzei privind pe reclamantul B.M.S.C., în

contradictoriu cu pârâții Ministerul Administrației și Internelor,

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și Inspectoratul pentru

Situații de Urgență "Dealu Spirii" al Municipiului București, în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea

dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

acestuia.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că prin cererea completată reclamantul a

solicitat să se constate nulitatea Ordinului MAI nr. I/658 din 10 iunie 2011, a

Ordinului I.G.S.U. nr. 080211 din 11 iunie 2011, a măsurii de punere la

dispoziție începând cu data de 15 iunie 2011, a măsurilor premergătoare

trecerii în rezervă și a ordinului de trecere în rezervă, precum și repunerea

în situația anterioară emiterii ordinului de trecere în rezervă.

Instanța a mai

reținut că în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

competența de soluționare a capetelor de cerere privind nulitatea Ordinului MAI

nr. I/658 din 10 iunie 2011 și a Ordinului I.G.S.U. nr. 080211 din 11 iunie

2011, aparține curții de apel, fiind vorba de acte emise de autorități publice

centrale, iar capetele de cerere referitoare la constatarea nulității măsurii

de punere la dispoziție, a măsurilor premergătoare trecerii în rezervă și a

ordinului de trecere în rezervă și la repunerea în situația anterioară au

caracter accesoriu față de primele capete de cerere, astfel că potrivit art. 17

C. proc. civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, competența de

soluționare a acestora revine tot curții de apel.

Tribunalul a apreciat

că în raporturile dintre părți sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 80/1995

privind statutul cadrelor militare, nu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind

statutul funcționarilor publici, cadrele militare (inclusiv cele din cadrul

ISU) neavând calitatea de funcționari publici, astfel că nu sunt incidente

prevederile art. XXIII din Legea nr. 2/2013.

Constatându-se ivit

conflictul negativ de competență reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ.,

tribunalul a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea

conflictului de competență.

Înalta Curte de Casație

și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei

în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și

fiscal.

Pentru a adopta

această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare

arătate:

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până

la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel".

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de

contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc.

civ., făcând o dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de

contencios administrativ: în raport cu organul emitent al actului și în funcție

de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o

parte, se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor

administrativ-fiscale) și acte administrative emise sau încheiate de

autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de

contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

Pe de altă parte,

legea distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor

administrativ-fiscale) și acte administrative care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de

500.000 RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel).

În concluzie, față de

textele legale citate și având în vedere că obiectul principal al acțiunii de

față îl reprezintă contestația reclamantului B.M.S.C. împotriva ordinului prin

care s-a dispus trecerea sa în rezervă, respectiv Ordinul nr. 41804/I din 14

septembrie 2011 emis de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealul

Spirii" al Municipiului București, precum și faptul că actul administrativ

contestat este emis de o autoritate publică locală, Înalta Curte apreciază că

în prezenta cauză competența de soluționare revine Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având

în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22

alin. (3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de

soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul B.M.S.C. și pe pârâții

Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

și Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Dealu Spirii" al

Municipiului București în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 13 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL