ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5694/2013

Asupra conflictului de competență; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Circumstanțele cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 4 ianuarie 2010, sub numărul 10/2/2010, reclamantul P.I. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale - prin ministrul G.O., Guvernul României prin Primul Ministrul E.B. și M.S. a solicitat constatarea nulității parțiale a OMAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001, a Deciziei nr. 093045 din 21 ianuarie 2008 și a actelor care au stat la baza emiterii deciziei. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul MAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001 s-a dispus trecerea sa în rezervă, iar prin Decizia nr. 093045 din 9 iulie 2001 i s-au stabilit drepturile de pensie după 9 zile de la aplicarea ordinului.

Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâților la plata tuturor drepturilor salariale la nivelul salariilor aflate în plată lunară pentru gradul, funcția, vechimea și sporurile avute la data trecerii în rezervă și recunoașterea integrală a vechimii și drepturilor militare în continuitatea lor. A solicitat anularea în parte a OMAN nr. MP-660/2001, care constituie baza emiterii deciziei de pensie, întrucât prin acest act i s-a încheiat prematur cariera militară, după 20 de ani de activitate. În drept, acțiunea a fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă nr. 2490 din 26 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a constatat că susținerea reclamantului în sensul că solicită pe cale principală și nu accesorie constatarea nulității OMAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001 nu are relevanță juridică în privința stabilirii competenței instanței în soluționarea cauzei, întrucât OMAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001 este un act emis anterior Deciziei nr. 093045/2008, astfel că, ultimul act producător de efecte juridice este Decizia de pensionare și nu ordinul nr. 660/2001 ale cărui efecte se regăsesc în decizia de pensionare.

A apreciat instanță că această situație de fapt trebuie avută în vedere la aprecierea capătului de cerere principal și în raport de acesta a capetelor de cerere accesorii. Cum potrivit art. 54 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, raportat la prevederile Legii nr. 19/2000, litigiile având ca obiect deciziile de pensii sunt de competența tribunalelor cu secții specializate în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale, a dispus declinarea competenței. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub numărul 47365/3/2011, care prin Încheierea pronunțată în data de 10 octombrie 2011 a dispus disjungerea capătului de cerere privind anularea Ordinului nr. 660 din 30 martie 2001 fiind format Dosarul nr. 65822/3/2011.

Prin Sentința civilă nr. 8576 din 10 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 65822/3/2011, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că, astfel cum a precizat și reclamantul prin notele de ședință, obiectul litigiului îl constituie anularea unui act administrativ, iar potrivit art. 1 și 3 din Legea nr. 29/1990, competența aparține instanței de contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub numărul 65822/3/2011, care prin Încheierea de ședință din data de 6 martie 2013 a constatat ivit conflictul de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție. II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență 1. Argumente de fapt și de drept relevante. Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii. Obiectul acțiunii îl constituie cererea disjunsă, de anulare a Ordinului Ministerului Apărării Naționale nr. MP-660 din 30 iunie 2001 prin care reclamantul P.I.

a fost trecut în rezervă. În soluția de declinare a competenței, Curtea de Apel a reținut că în raport de cererea cu care a fost învestită, competența aparține tribunalului, secția specializată în conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât capătul de cerere privind anularea ordinului este subsidiar celui prin care s-a contestat Decizia nr. 093045/2008, de pensionare, apreciată ca fiind ultimul act producător de efecte juridice.

Însă, Înalta Curte de Casație și Justiție ia act că prin disjungere a fost sesizată cu soluționarea conflictului de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, doar în ceea ce privește cererea de constatare nulității Ordinului Ministerului Apărării Naționale nr. MP-660 din 30 iunie 2001. Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În concluzie, față de textele legale citate și având în vedere că organul emitent reprezintă o autoritate publică centrală, Înalta Curte constată că litigiul este de competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, dispozițiile speciale prevăzute de art. 54 din Legea nr. 164/2001, aplicându-se doar capătului de cerere privind anularea deciziei de acordare a pensiei militare de stat, care însă, astfel cum s-a arătat, nu face obiectul prezentei cauze. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe P.I., S.M., Ministerul Apărării Naționale și Guvernul României în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2013. Procesat de GGC - LM