ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5694/2013

Asupra conflictului

de competență;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 4

ianuarie 2010, sub numărul 10/2/2010, reclamantul P.I. în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Apărării Naționale - prin ministrul G.O., Guvernul României

prin Primul Ministrul E.B. și M.S. a solicitat constatarea nulității parțiale a

OMAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001, a Deciziei nr. 093045 din 21 ianuarie 2008

și a actelor care au stat la baza emiterii deciziei.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin Ordinul MAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001

s-a dispus trecerea sa în rezervă, iar prin Decizia nr. 093045 din 9 iulie 2001

i s-au stabilit drepturile de pensie după 9 zile de la aplicarea ordinului.

Ulterior, reclamantul

și-a precizat acțiunea în sensul că a solicitat obligarea pârâților la plata

tuturor drepturilor salariale la nivelul salariilor aflate în plată lunară

pentru gradul, funcția, vechimea și sporurile avute la data trecerii în rezervă

și recunoașterea integrală a vechimii și drepturilor militare în continuitatea

lor.

A solicitat anularea

în parte a OMAN nr. MP-660/2001, care constituie baza emiterii deciziei de

pensie, întrucât prin acest act i s-a încheiat prematur cariera militară, după

20 de ani de activitate.

În drept, acțiunea a

fost întemeiată pe Legea nr. 554/2004.

Prin Sentința civilă

nr. 2490 din 26 mai 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței

materiale a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a constatat că susținerea reclamantului în

sensul că solicită pe cale principală și nu accesorie constatarea nulității

OMAN nr. MP-660 din 30 iunie 2001 nu are relevanță juridică în privința stabilirii

competenței instanței în soluționarea cauzei, întrucât OMAN nr. MP-660 din 30

iunie 2001 este un act emis anterior Deciziei nr. 093045/2008, astfel că,

ultimul act producător de efecte juridice este Decizia de pensionare și nu

ordinul nr. 660/2001 ale cărui efecte se regăsesc în decizia de pensionare.

A apreciat instanță

că această situație de fapt trebuie avută în vedere la aprecierea capătului de

cerere principal și în raport de acesta a capetelor de cerere accesorii.

Cum potrivit art. 54

din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, raportat la

prevederile Legii nr. 19/2000, litigiile având ca obiect deciziile de pensii

sunt de competența tribunalelor cu secții specializate în soluționarea

conflictelor de muncă și asigurări sociale, a dispus declinarea competenței.

Cauza a fost

înregistrată la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale sub numărul 47365/3/2011, care prin Încheierea pronunțată în

data de 10 octombrie 2011 a dispus disjungerea capătului de cerere privind

anularea Ordinului nr. 660 din 30 martie 2001 fiind format Dosarul nr.

65822/3/2011.

Prin Sentința civilă

nr. 8576 din 10 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a

VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. 65822/3/2011,

s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța

această soluție, tribunalul a constatat că, astfel cum a precizat și

reclamantul prin notele de ședință, obiectul litigiului îl constituie anularea

unui act administrativ, iar potrivit art. 1 și 3 din Legea nr. 29/1990,

competența aparține instanței de contencios administrativ.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, sub numărul 65822/3/2011, care prin Încheierea de

ședință din data de 6 martie 2013 a constatat ivit conflictul de competență și

a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

și de drept relevante.

Înalta Curte

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 alin. (2), art. 21, art.

22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în

raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul acțiunii îl

constituie cererea disjunsă, de anulare a Ordinului Ministerului Apărării

Naționale nr. MP-660 din 30 iunie 2001 prin care reclamantul P.I. a fost trecut

în rezervă.

În soluția de

declinare a competenței, Curtea de Apel a reținut că în raport de cererea cu

care a fost învestită, competența aparține tribunalului, secția specializată în

conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât capătul de cerere privind

anularea ordinului este subsidiar celui prin care s-a contestat Decizia nr.

093045/2008, de pensionare, apreciată ca fiind ultimul act producător de efecte

juridice.

Însă, Înalta Curte de

Casație și Justiție ia act că prin disjungere a fost sesizată cu soluționarea

conflictului de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a VIII-a

conflicte de muncă și asigurări sociale, doar în ceea ce privește cererea de

constatare nulității Ordinului Ministerului Apărării Naționale nr. MP-660 din

30 iunie 2001.

Contenciosul

administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr.

554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele

de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în

care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a

născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în

sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul

nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim,

astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii

judiciare.

Actul administrativ

este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate

publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere,

modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială

a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de

dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora

„Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la

500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau

încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și

impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai

mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială

nu se prevede altfel”.

În concluzie, față de

textele legale citate și având în vedere că organul emitent reprezintă o

autoritate publică centrală, Înalta Curte constată că litigiul este de

competența Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, dispozițiile speciale prevăzute de art. 54 din Legea nr. 164/2001,

aplicându-se doar capătului de cerere privind anularea deciziei de acordare a pensiei

militare de stat, care însă, astfel cum s-a arătat, nu face obiectul prezentei

cauze.

regulatorului de competență

Având în vedere

considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe P.I., S.M., Ministerul Apărării Naționale și

Guvernul României în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 iunie 2013.

Procesat de GGC - LM