ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5583/2013

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamantul P.G.G. a chemat în judecată pe pârâții Baroul Bacău, Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând anularea Deciziei nr. 39 din 16 martie 2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău și menținută prin decizia UNBR din 16 iunie 2011, înscrierea direct pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei ori înscrierea direct pe tabloul avocaților incompatibili, întrucât în prezent este asistent judiciar în cadrul Tribunalului Bacău. A solicitat obligarea pârâților să îi permită depunerea jurământului de avocat, precum și plata daunelor morale de 100.000 euro și 100.000 euro pentru discriminare.

De asemenea, a solicitat ca prin dispozitiv să fie obligate conducerile celor două pârâte, la un termen de executare de 30 de zile, iar în cazul nerespectării acestuia, să fie aplicată amenda legală, precum și daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi întârziere, cu cheltuieli de judecată. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1031 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București a fost anulată ca netimbrată acțiunea formulată de reclamantul P.G.G., în contradictoriu cu pârâții Baroul Bacău - Consiliul Baroului, Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului Baroul Bacău cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin rezoluție i s-a pus în vedere reclamantului să timbreze cererea de chemare în judecată cu suma de 47 RON taxă de timbru și 5,60 RON timbru judiciar. Pentru termenul din 15 februarie 2012 reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei datorate, iar reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor impuse de instanța de fond, motiv pentru care instanța a aplicat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând cererea introductivă. 3. Recursul declarat de P.G.G. Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că la data de 13 februarie 2012 a trimis instanței de fond o cerere pentru acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, arătând că în perioada menționată vremea era nefavorabilă, cu furtuni de zăpadă, viscol și ger, iar instanța nu s-a pronunțat în nici un fel pe cererea formulată.

A arătat că solicitarea de acordare a unui termen de judecată privea și plata taxelor judiciare, iar prin hotărârea pronunțată instanța de fond au fost încălcate principiile ce guvernează procesul civil, al contradictorialității, al dreptului la apărare, al egalității armelor, fiindu-i încălcat dreptul de a fi prezent la propriul proces, arătând că instanța a acționat de o manieră inversă, blocând accesul liber la justiție. II.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează: Instanța de control judiciar nu poate primi criticile formulate de recurent în legătură cu încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, având în vedere faptul că, mai înainte de a solicita respectarea dreptului la un proces echitabil, orice persoană ce se adresează justiției are îndatorirea, conform prevederilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului.

De asemenea, are obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările. Înalta Curte a constatat nefondată excepția de necompetență invocată în cauză, întrucât în cauza dedusă judecății obiectul cauzei îl reprezintă atacarea unei hotărâri emise de UNBR, act ce putea fi contestat pe calea acțiunii în justiție și nu hotărârea emisă de Baroul Bacău, care este supusă contestației la autoritatea centrală responsabilă de reglementarea activității avocaților.

Înalta Curte a constatat că acțiunea ce face obiectul acțiunii introductive este supusă taxelor judiciare de timbru, iar instanța, mai înainte de a analiza cererea, cu care a fost sesizată, este datoare să analizeze corecta sesizare, atât în privința competenței materiale de soluționare a cauzei, cât și în privința achitării taxelor judiciare, iar în situația în care constată că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru sesizarea instanței, aceasta să dispună în consecință.

Constatând că recurentul-reclamant a nesocotit dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, în conformitate cu care taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat și văzând că recurentul-reclamant nu a achitat taxele judiciare datorate pentru soluționarea acțiunii introductive, taxe ce trebuie a fi achitate mai înainte ca instanța să analizeze vreo cerere ori mai înainte de a lua vreo măsură în dosarul dedus judecății, Înalta Curte nu poate primi apărările formulate în recurs și nici nu poate considera ca fiind achitată taxa judiciară pentru fondul cererii, taxe depuse la dosarul de recurs, având în vedere că aceste taxe au fost achitate după pronunțarea hotărârii atacate și fără a se invoca motive care ar justifica imposibilitatea de achitare a acestor taxe la acel moment.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 156 C. proc. civ. prevăd posibilitatea acordării de către instanță a unui termen pentru lipsă de apărare și nu o obligativitate în acest sens, însă pentru ca instanța să poată aprecia asupra temeiniciei cererii de amânare formulate pentru lipsă de apărare, trebuie ca instanța să fie legal sesizată, respectiv trebuie ca cererea de chemare în judecată să fie legal timbrată. Analizând actele și înscrisurile dosarului, Înalta Curte a constatat că instanța de primă jurisdicție a procedat corect și a pronunțat o sentință legală și temeinică. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare a sentinței atacate, Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de P.G.G. împotriva Sentinței nr. 1031 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Obligă recurentul la plata sumei de 500 RON către intimata Uniunea Națională a Barourilor din România, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - CL