ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5583/2013

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel

București, reclamantul P.G.G. a chemat în judecată pe pârâții Baroul Bacău,

Uniunea Națională a Barourilor din România, Consiliul Național pentru

Combaterea Discriminării, solicitând anularea Deciziei nr. 39 din 16 martie

2011 emisă de Consiliul Baroului Bacău și menținută prin decizia UNBR din 16

iunie 2011, înscrierea direct pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a

profesiei ori înscrierea direct pe tabloul avocaților incompatibili, întrucât

în prezent este asistent judiciar în cadrul Tribunalului Bacău.

A solicitat obligarea

pârâților să îi permită depunerea jurământului de avocat, precum și plata

daunelor morale de 100.000 euro și 100.000 euro pentru discriminare.

De asemenea, a

solicitat ca prin dispozitiv să fie obligate conducerile celor două pârâte, la

un termen de executare de 30 de zile, iar în cazul nerespectării acestuia, să

fie aplicată amenda legală, precum și daune cominatorii în cuantum de 100 RON/zi

întârziere, cu cheltuieli de judecată.

instanței de fond

Prin Sentința nr.

1031 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București a fost anulată ca

netimbrată acțiunea formulată de reclamantul P.G.G., în contradictoriu cu

pârâții Baroul Bacău - Consiliul Baroului, Uniunea Națională a Barourilor din

România și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Reclamantul a fost

obligat să plătească pârâtului Baroul Bacău cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că prin rezoluție i s-a pus în vedere

reclamantului să timbreze cererea de chemare în judecată cu suma de 47 RON taxă

de timbru și 5,60 RON timbru judiciar.

Pentru termenul din

15 februarie 2012 reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei

datorate, iar reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor impuse de instanța de

fond, motiv pentru care instanța a aplicat sancțiunea prevăzută de dispozițiile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, anulând cererea introductivă.

de P.G.G.

Recurentul a criticat

hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că la data de

13 februarie 2012 a trimis instanței de fond o cerere pentru acordarea unui

termen pentru lipsă de apărare, arătând că în perioada menționată vremea era

nefavorabilă, cu furtuni de zăpadă, viscol și ger, iar instanța nu s-a

pronunțat în nici un fel pe cererea formulată.

A arătat că

solicitarea de acordare a unui termen de judecată privea și plata taxelor

judiciare, iar prin hotărârea pronunțată instanța de fond au fost încălcate

principiile ce guvernează procesul civil, al contradictorialității, al

dreptului la apărare, al egalității armelor, fiindu-i încălcat dreptul de a fi

prezent la propriul proces, arătând că instanța a acționat de o manieră inversă,

blocând accesul liber la justiție.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat

pentru considerentele ce urmează:

Instanța de control

judiciar nu poate primi criticile formulate de recurent în legătură cu

încălcarea principiilor care guvernează procesul civil, având în vedere faptul

că, mai înainte de a solicita respectarea dreptului la un proces echitabil,

orice persoană ce se adresează justiției are îndatorirea, conform prevederilor

art. 129 alin. (1) C. proc. civ., să urmărească desfășurarea și finalizarea

procesului. De asemenea, are obligația să îndeplinească actele de procedură în

condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și

exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1),

precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

Înalta Curte a

constatat nefondată excepția de necompetență invocată în cauză, întrucât în

cauza dedusă judecății obiectul cauzei îl reprezintă atacarea unei hotărâri

emise de UNBR, act ce putea fi contestat pe calea acțiunii în justiție și nu

hotărârea emisă de Baroul Bacău, care este supusă contestației la autoritatea

centrală responsabilă de reglementarea activității avocaților.

Înalta Curte a

constatat că acțiunea ce face obiectul acțiunii introductive este supusă

taxelor judiciare de timbru, iar instanța, mai înainte de a analiza cererea, cu

care a fost sesizată, este datoare să analizeze corecta sesizare, atât în

privința competenței materiale de soluționare a cauzei, cât și în privința

achitării taxelor judiciare, iar în situația în care constată că nu sunt

îndeplinite condițiile legale pentru sesizarea instanței, aceasta să dispună în

consecință.

Constatând că

recurentul-reclamant a nesocotit dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997, în conformitate cu care taxele judiciare de timbru se plătesc

anticipat și văzând că recurentul-reclamant nu a achitat taxele judiciare

datorate pentru soluționarea acțiunii introductive, taxe ce trebuie a fi

achitate mai înainte ca instanța să analizeze vreo cerere ori mai înainte de a

lua vreo măsură în dosarul dedus judecății, Înalta Curte nu poate primi

apărările formulate în recurs și nici nu poate considera ca fiind achitată taxa

judiciară pentru fondul cererii, taxe depuse la dosarul de recurs, având în

vedere că aceste taxe au fost achitate după pronunțarea hotărârii atacate și

fără a se invoca motive care ar justifica imposibilitatea de achitare a acestor

taxe la acel moment.

Înalta Curte reține

că dispozițiile art. 156 C. proc. civ. prevăd posibilitatea acordării de către

instanță a unui termen pentru lipsă de apărare și nu o obligativitate în acest

sens, însă pentru ca instanța să poată aprecia asupra temeiniciei cererii de

amânare formulate pentru lipsă de apărare, trebuie ca instanța să fie legal

sesizată, respectiv trebuie ca cererea de chemare în judecată să fie legal

timbrată.

Analizând actele și

înscrisurile dosarului, Înalta Curte a constatat că instanța de primă

jurisdicție a procedat corect și a pronunțat o sentință legală și temeinică.

Pentru aceste

considerente, constatând că nu sunt motive de casare a sentinței atacate,

Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de P.G.G. împotriva Sentinței nr. 1031 din 15 februarie 2012 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca

nefondat.

Obligă recurentul la

plata sumei de 500 RON către intimata Uniunea Națională a Barourilor din

România, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - CL