ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5293/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 118 din 5 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul I.D., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin actul de constatare nr. 87433/S/II/2010, întocmit de către pârâta Agenția Națională de Integritate la data de 26 octombrie 2011, la sesizarea Instituției Prefectului Județului Buzău, s-a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat contestatorul I.D., în perioada 31 august 2005 - 24 mai 2010, întrucât ar fi desfășurat personal, respectiv prin interpuși, activități într-un domeniu de activitate din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.

În constatările intimatei, potrivit cărora din informațiile primite precum și a mențiunilor cuprinse în declarațiile de avere și de interese depuse la datele de 7 ianuarie 2008, 9 ianuarie 2009 și 5 ianuarie 2010, rezultă că la data de 1 august 1997 reclamantul a fost numit în funcție publică de execuție, respectiv inginer agronom în cadrul Compartimentului agricol al comunei Podgoria, județul Buzău (conform mențiunilor din carnetul său de muncă); Scopul principal al postului ocupat (potrivit fișelor postului nr. 3 din datele de 9 iulie 2003 și 6 august 2009 emise de Primăria Podgoria) este consultanța pe linie agricolă și participarea la finalizarea legilor funciare respectiv atribuții de execuție în domeniul agricol, iar atribuțiile sunt consultanță pe linia tehnologiei agricole și participarea la aplicarea legilor funciare; participarea la acțiunea de delimitare a teritoriului administrativ al comunei; efectuarea de măsurători în vederea punerii în posesie; întocmirea proceselor-verbale de punere în posesie, în vederea emiterii titlurilor de proprietate; întocmirea răspunsurilor la sesizările venite din partea cetățenilor care vizează domeniul de competență; întocmirea evidenței cadastrale a terenurilor din intravilan și extravilan, proprietate a Primăriei Podgoria; întocmirea, împreună cu agentul agricol, a dărilor de seamă solicitate de diferite instituții.

În perioada 1 ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009 reclamantul "a desfășurat activitate de prestări servicii agricole pentru care avea obligația înregistrării ca persoană fizică autorizată" (conform Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 31 martie 2011 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și Decizia nr. 259 din 31 martie 2011 privind impozitul pe venit, stabilit de inspecția fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău). Contractele de arendă încheiate de către reclamant în calitate de arendaș, în perioada 2005 - 2010, cu diferiți proprietari de terenuri sunt înregistrate la Primăria Podgoria, iar în Registrul agricol figurează cu toate suprafețele de teren luate în arendă pentru care a beneficiat de subvenții (conform mențiunilor din Rezoluția de încetare a urmăririi penale întocmită la data de 16 mai 2011 în Dosarul nr. 111/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău).

De asemenea, s-a constatat că soția reclamantului, I.G.A. (de profesie cadru didactic) este, începând cu data de 25 mai 2010, unic asociat și administrator al SC A.L.I. SRL având ca obiect de activitate efectuarea de lucrări în agricultură (conform adresei din 6 iunie 2011 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului). Reclamantul a declarat că după orele de program o sprijină pe soție în administrarea acestei societăți comerciale "atât tehnic cât și prin muncă manuală (conform mențiunilor de la pagina 5, paragrafele 2 și 3, din Rezoluția de încetare a urmăririi penale întocmită la data de 16 mai 2011 în Dosarul nr. 111/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău).

Din analiza documentelor și a informațiilor solicitate și primite în scopul desfășurării activității de evaluare, a rezultat că reclamantul în perioada 31 august 2005 (data încheierii primului contract de arendă înregistrat în evidențele Primăriei Podgoria) - 24 mai 2010 (data anterioară înregistrării la Registrul Comerțului a SC A.L.I. SRL) a exercitat, personal, activități în alte domenii de activitate din sectorul privat, care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului (respectiv în calitate de inginer agronom angajat al Primăriei Podgoria în cadrul Compartimentului agricol, a exercitat activități agricole ca arendaș, în baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria).

Curtea de apel a mai reținut că, în mod corect intimata a constatat starea de incompatibilitate pentru perioada 31 august 2005 - 24 mai 2010, întrucât ar fi desfășurat personal, respectiv prin interpuși, activități într-un domeniu de activitate din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului. Instanța de fond a mai apreciat că întrucât reclamantul este funcționar public cu statut special din anul 2007 și până în prezent, potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010, poate face obiectul activității de evaluare pentru întreaga perioadă de exercitare a funcției publice, nefiind aplicabil termenul de prescripție de trei ani, termen care s-ar fi calculat de la data încetării activității.

De asemenea, s-a mai reținut că în calitatea sa de inginer agronom angajat al Primăriei Podgoria în cadrul Compartimentului agricol, reclamantul nu a respectat dispozițiile legale, întrucât începând cu data de 31 august 2005 desfășoară, personal respectiv prin interpuși, activități agricole care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului. Mai mult decât atât, organele penale au fost sesizate, în vederea efectuării de cercetări față de I.D. sub aspectul infracțiunii de conflict de interese. Împotriva hotărârii instanței de fond, reclamantul I.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că sentința atacată nu este motivată.

Ca atare, judecătorul a pronunțat o soluție nemotivată de respingere a contestației, practica judiciară fiind unanimă în a reține că nemotivarea echivalează practic cu nepronunțarea, judecătorul de fond neintrând în cercetarea temeiului de drept prevăzut de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ci a apreciat că sunt încălcate dispozițiile art. 87 alin. (3) lit. d) din aceeași lege, care se referă la incompatibilitățile aleșilor locali, nu ale funcționarilor publici. Instanța fondului a reținut doar că nu s-au respectat dispozițiile legale în materie și că reclamantul desfășoară activități agricole care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.

De asemenea, instanța de fond a reținut că organele penale au fost sesizate, sub aspectul infracțiunii de conflict de interese, fără a valorifica împrejurarea că la dosarul cauzei a fost depusă rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești pronunțată în Dosarul nr. 443/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Recurentul mai arată că Agenția Națională de Integritate București a comunicat Raportul de evaluare din 4 mai 2012, din conținutul căruia rezultă că dosarul având ca obiect evaluarea averii și respectării regimului juridic al conflictelor de interese a fost clasat. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Pentru a putea ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În cauză, este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată. În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., instanța de fond rezumându-se la a prezenta situația de fapt și la expunerea cronologică a precizărilor făcute de părți. Înalta Curte a constatat că în cauza dedusă judecății, instanța de fond, fără a analiza în vreun fel susținerile formulate de pârât a respins contestația.

Față de considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt întemeiate, ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanța de fond să analizeze motivele invocate, urmând ca hotărârea să fie motivată corespunzător cu cerințele legii, în sensul analizării apărărilor formulate de toate părțile implicate în litigiu. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza contestația având în vedere și raportul de evaluare din 4 mai 2012 precum și rezoluția de scoatere de sub urmărire penală, pronunțată în Dosarul nr. 443/P/2011. De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond, pentru a ajunge la o soluție temeinică și legală, va pune în dezbaterea părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la dezlegarea pricinii, putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul I.D. împotriva Sentinței nr. 118 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2013. Procesat de GGC - CL