ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5293/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 118 din 5 aprilie

2012 Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, contencios administrativ și

fiscal a respins contestația formulată de reclamantul I.D., în contradictoriu

cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că prin actul de constatare nr.

87433/S/II/2010, întocmit de către pârâta Agenția Națională de Integritate la

data de 26 octombrie 2011, la sesizarea Instituției Prefectului Județului

Buzău, s-a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat

contestatorul I.D., în perioada 31 august 2005 - 24 mai 2010, întrucât ar fi

desfășurat personal, respectiv prin interpuși, activități într-un domeniu de

activitate din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu

atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.

În constatările

intimatei, potrivit cărora din informațiile primite precum și a mențiunilor

cuprinse în declarațiile de avere și de interese depuse la datele de 7 ianuarie

2008, 9 ianuarie 2009 și 5 ianuarie 2010, rezultă că la data de 1 august 1997

reclamantul a fost numit în funcție publică de execuție, respectiv inginer

agronom în cadrul Compartimentului agricol al comunei Podgoria, județul Buzău

(conform mențiunilor din carnetul său de muncă); Scopul principal al postului

ocupat (potrivit fișelor postului nr. 3 din datele de 9 iulie 2003 și 6 august

2009 emise de Primăria Podgoria) este consultanța pe linie agricolă și

participarea la finalizarea legilor funciare respectiv atribuții de execuție în

domeniul agricol, iar atribuțiile sunt consultanță pe linia tehnologiei

agricole și participarea la aplicarea legilor funciare; participarea la

acțiunea de delimitare a teritoriului administrativ al comunei; efectuarea de

măsurători în vederea punerii în posesie; întocmirea proceselor-verbale de

punere în posesie, în vederea emiterii titlurilor de proprietate; întocmirea

răspunsurilor la sesizările venite din partea cetățenilor care vizează domeniul

de competență; întocmirea evidenței cadastrale a terenurilor din intravilan și

extravilan, proprietate a Primăriei Podgoria; întocmirea, împreună cu agentul

agricol, a dărilor de seamă solicitate de diferite instituții.

În perioada 1

ianuarie 2007 - 31 decembrie 2009 reclamantul "a desfășurat activitate de

prestări servicii agricole pentru care avea obligația înregistrării ca persoană

fizică autorizată" (conform Raportului de inspecție fiscală încheiat la

data de 31 martie 2011 de Direcția Generală a Finanțelor Publice Buzău și

Decizia nr. 259 din 31 martie 2011 privind impozitul pe venit, stabilit de

inspecția fiscală din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Buzău).

Contractele de arendă

încheiate de către reclamant în calitate de arendaș, în perioada 2005 - 2010,

cu diferiți proprietari de terenuri sunt înregistrate la Primăria Podgoria, iar

în Registrul agricol figurează cu toate suprafețele de teren luate în arendă

pentru care a beneficiat de subvenții (conform mențiunilor din Rezoluția de încetare

a urmăririi penale întocmită la data de 16 mai 2011 în Dosarul nr. 111/P/2011

al Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău).

De asemenea, s-a

constatat că soția reclamantului, I.G.A. (de profesie cadru didactic) este,

începând cu data de 25 mai 2010, unic asociat și administrator al SC A.L.I. SRL

având ca obiect de activitate efectuarea de lucrări în agricultură (conform

adresei din 6 iunie 2011 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului).

Reclamantul a

declarat că după orele de program o sprijină pe soție în administrarea acestei

societăți comerciale "atât tehnic cât și prin muncă manuală (conform

mențiunilor de la pagina 5, paragrafele 2 și 3, din Rezoluția de încetare a

urmăririi penale întocmită la data de 16 mai 2011 în Dosarul nr. 111/P/2011 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul Buzău).

Din analiza

documentelor și a informațiilor solicitate și primite în scopul desfășurării

activității de evaluare, a rezultat că reclamantul în perioada 31 august 2005

(data încheierii primului contract de arendă înregistrat în evidențele

Primăriei Podgoria) - 24 mai 2010 (data anterioară înregistrării la Registrul

Comerțului a SC A.L.I. SRL) a exercitat, personal, activități în alte domenii

de activitate din sectorul privat, care sunt în legătură directă sau indirectă

cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului

(respectiv în calitate de inginer agronom angajat al Primăriei Podgoria în

cadrul Compartimentului agricol, a exercitat activități agricole ca arendaș, în

baza contractelor de arendă încheiate cu locuitorii comunei Podgoria).

Curtea de apel a mai

reținut că, în mod corect intimata a constatat starea de incompatibilitate

pentru perioada 31 august 2005 - 24 mai 2010, întrucât ar fi desfășurat

personal, respectiv prin interpuși, activități într-un domeniu de activitate

din sectorul privat care este în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile

exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.

Instanța de fond a

mai apreciat că întrucât reclamantul este funcționar public cu statut special

din anul 2007 și până în prezent, potrivit art. 11 din Legea nr. 176/2010,

poate face obiectul activității de evaluare pentru întreaga perioadă de

exercitare a funcției publice, nefiind aplicabil termenul de prescripție de

trei ani, termen care s-ar fi calculat de la data încetării activității.

De asemenea, s-a mai

reținut că în calitatea sa de inginer agronom angajat al Primăriei Podgoria în

cadrul Compartimentului agricol, reclamantul nu a respectat dispozițiile

legale, întrucât începând cu data de 31 august 2005 desfășoară, personal

respectiv prin interpuși, activități agricole care sunt în legătură directă sau

indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei

postului.

Mai mult decât atât,

organele penale au fost sesizate, în vederea efectuării de cercetări față de

I.D. sub aspectul infracțiunii de conflict de interese.

Împotriva hotărârii

instanței de fond, reclamantul I.D. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că sentința atacată nu este motivată. Ca atare, judecătorul a

pronunțat o soluție nemotivată de respingere a contestației, practica judiciară

fiind unanimă în a reține că nemotivarea echivalează practic cu nepronunțarea,

judecătorul de fond neintrând în cercetarea temeiului de drept prevăzut de art.

96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea

transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în

mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, ci a apreciat că sunt

încălcate dispozițiile art. 87 alin. (3) lit. d) din aceeași lege, care se

referă la incompatibilitățile aleșilor locali, nu ale funcționarilor publici.

Instanța fondului a

reținut doar că nu s-au respectat dispozițiile legale în materie și că

reclamantul desfășoară activități agricole care sunt în legătură directă sau

indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei

postului.

De asemenea, instanța

de fond a reținut că organele penale au fost sesizate, sub aspectul

infracțiunii de conflict de interese, fără a valorifica împrejurarea că la

dosarul cauzei a fost depusă rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Ploiești pronunțată în Dosarul nr. 443/P/2011, prin care s-a dispus neînceperea

urmăririi penale.

Recurentul mai arată

că Agenția Națională de Integritate București a comunicat Raportul de evaluare

din 4 mai 2012, din conținutul căruia rezultă că dosarul având ca obiect

evaluarea averii și respectării regimului juridic al conflictelor de interese a

fost clasat.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii,

inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că

recursul este fondat.

Pentru a putea ajunge

la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

În cauză, este

incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se

referă la cazul în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

când aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

În dreptul intern,

nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de

la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil,

drept consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

Astfel, conform

jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil

presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa,

să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse

și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte,

dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a

prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenția

Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în

discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în

mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța

sesizată.

Cu alte cuvinte, art.

6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în

sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a

le aprecia pertinența.

Înalta Curte

apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al

termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe

judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față,

instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu

îndeplinește cerințele impuse de art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

instanța de fond rezumându-se la a prezenta situația de fapt și la expunerea

cronologică a precizărilor făcute de părți.

Înalta Curte a

constatat că în cauza dedusă judecății, instanța de fond, fără a analiza în

vreun fel susținerile formulate de pârât a respins contestația.

Față de

considerentele expuse mai sus, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt

întemeiate, ceea ce va conduce la casarea cu trimitere a cauzei, pentru ca instanța

de fond să analizeze motivele invocate, urmând ca hotărârea să fie motivată

corespunzător cu cerințele legii, în sensul analizării apărărilor formulate de

toate părțile implicate în litigiu.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond va analiza contestația având în vedere și

raportul de evaluare din 4 mai 2012 precum și rezoluția de scoatere de sub

urmărire penală, pronunțată în Dosarul nr. 443/P/2011.

De asemenea, în

temeiul dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanța de fond,

pentru a ajunge la o soluție temeinică și legală, va pune în dezbaterea

părților orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la dezlegarea

pricinii, putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviință, chiar dacă

părțile se împotrivesc.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa sentința recurată, cu

trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul I.D. împotriva Sentinței nr. 118 din 5 aprilie 2012 a

Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2013.

Procesat de GGC - CL