ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5287/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 174 din 23 august 2012 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării acțiunii, excepție invocată de intimatul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și, pe cale de consecință, a respins ca tardiv formulată excepția de nelegalitate, invocată de SC R. SRL Brașov, privind Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 17 decembrie 1993 emis de Ministerul Industriilor, în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în favoarea pârâtei SC O.A. SA Brașov și a constatat că acest certificat este legal emis.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că la data de 19 iunie 2012, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 17 decembrie 1993 emis de Ministerul Industriilor, a cărui continuator este Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, excepție invocată de reprezentantul pârâtei din dosarul de fond al Judecătoriei Brașov nr. 5724/197/2011 SC R. SRL Brașov. Acest pârât a depus întâmpinare la excepția de nelegalitate invocată de SC R. SRL Brașov prin care a invocat excepțiile de prematuritate, de inadmisibilitate și de tardivitate a formulării excepției de nelegalitate.

Instanța de fond a constatat că are prioritate soluționarea mai întâi a excepției de tardivitate a invocării excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, reținând că excepția de nelegalitate a fost invocată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, deoarece a fost formulată cu depășirea termenului de 6 luni, respectiv de un an de la data emiterii actului. Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta SC R. Brașov SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că instanța de fond a admis tardivitatea formulării excepției de nelegalitate reținând, în mod greșit, că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Se mai arată că instanța de contencios administrativ a fost sesizată pentru a soluționa excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 17 decembrie 1993 către Ministerul Industriilor și nu cu o cerere prin care se solicită anularea unui act administrativ individual sau a unui contract administrativ, care sunt supuse unui termen procedural imperativ de 6 luni prevăzut de dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate". Conform art. 11 din Legea nr. 554/2004: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(2 1 ) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2). (3) În cazul acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile alin. (2). (4) Ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând.

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere." Din interpretarea logico-juridică a textului de lege sus citat, rezultă, fără putință de tăgadă, că prevederile acestuia nu sunt incidente în cazul excepției de nelegalitate. Acest text de lege stabilește termenele de introducere a acțiunii având ca obiect anularea unui act administrativ. Or, este evident că instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere având ca obiect anularea unui act administrativ, care trebuia să respecte termenele prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004. Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod greșit a constatat că excepția de nelegalitate este tardiv formulată.

Procedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală care va fi casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va analiza excepția de nelegalitate invocată ținând cont de toate apărările și susținerile părților. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC "R." Brașov împotriva Sentinței nr. 174/F din 23 august 2012 a Curții de Apel Brașov, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 mai 2013. Procesat de GGC - CL