ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5287/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 174 din 23 august

2012 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția tardivității formulării acțiunii, excepție invocată de intimatul

Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și, pe cale de

consecință, a respins ca tardiv formulată excepția de nelegalitate, invocată de

SC R. SRL Brașov, privind Certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenurilor din 17 decembrie 1993 emis de Ministerul Industriilor, în

prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în favoarea

pârâtei SC O.A. SA Brașov și a constatat că acest certificat este legal emis.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că la data de 19 iunie 2012, Curtea

de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată

cu soluționarea excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor emis la data de 17 decembrie 1993

emis de Ministerul Industriilor, a cărui continuator este Ministerul Economiei,

Comerțului și Mediului de Afaceri, excepție invocată de reprezentantul pârâtei

din dosarul de fond al Judecătoriei Brașov nr. 5724/197/2011 SC R. SRL Brașov.

Acest pârât a depus

întâmpinare la excepția de nelegalitate invocată de SC R. SRL Brașov prin care

a invocat excepțiile de prematuritate, de inadmisibilitate și de tardivitate a

formulării excepției de nelegalitate.

Instanța de fond a

constatat că are prioritate soluționarea mai întâi a excepției de tardivitate a

invocării excepției de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor, reținând că excepția de nelegalitate a fost

invocată cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, deoarece a fost

formulată cu depășirea termenului de 6 luni, respectiv de un an de la data

emiterii actului.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamanta SC R. Brașov SA a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că instanța de fond a admis tardivitatea formulării

excepției de nelegalitate reținând, în mod greșit, că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Se mai arată că

instanța de contencios administrativ a fost sesizată pentru a soluționa

excepția de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenurilor emis la data de 17 decembrie 1993 către

Ministerul Industriilor și nu cu o cerere prin care se solicită anularea unui

act administrativ individual sau a unui contract administrativ, care sunt

supuse unui termen procedural imperativ de 6 luni prevăzut de dispozițiile art.

11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004.

Examinând cauza și

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la

această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare

arătate.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012

"Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de

data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe

cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

Conform art. 11 din

Legea nr. 554/2004:

"(1) Cererile

prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract

administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se

pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării

răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării

refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării

termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării

termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării

termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea

actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz,

a plângerii prealabile;

e) data încheierii

procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor

administrative.

(2) Pentru motive

temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi

introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an

de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii

cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(2

1

) În cazul

suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii

prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de

la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de

soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2).

(3) În cazul

acțiunilor formulate de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public sau

Agenția Națională a Funcționarilor Publici, termenul curge de la data când s-a

cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile în mod corespunzător

prevederile alin. (2).

(4) Ordonanțele sau

dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și

actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale pot

fi atacate oricând.

(5) Termenul prevăzut

la alin. (1) este termen de prescripție, iar termenul prevăzut la alin. (2)

este termen de decădere."

Din interpretarea

logico-juridică a textului de lege sus citat, rezultă, fără putință de tăgadă,

că prevederile acestuia nu sunt incidente în cazul excepției de nelegalitate.

Acest text de lege stabilește termenele de introducere a acțiunii având ca

obiect anularea unui act administrativ.

Or, este evident că

instanța de fond nu a fost învestită cu o cerere având ca obiect anularea unui

act administrativ, care trebuia să respecte termenele prevăzute de art. 11 din

Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că instanța de fond în mod greșit a constatat că excepția de

nelegalitate este tardiv formulată.

Procedând în acest mod,

instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală care va fi

casată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia

rejudecării, instanța de fond va analiza excepția de nelegalitate invocată

ținând cont de toate apărările și susținerile părților.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 recursul va

fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă spre

rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta SC "R." Brașov împotriva Sentinței nr. 174/F

din 23 august 2012 a Curții de Apel Brașov, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 mai 2013.

Procesat de GGC - CL