ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Cererea de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond. Prin cererea depusă în Dosarul nr. 5724/197/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Brașov reclamanta reconvențională SC R. SRL Brașov a invocat excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 0704 din data de 17 decembrie 1993 emis de fostul Minister al Industriilor (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri); Prin Încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2012 a instanței sus-menționate judecata cauzei a fost suspendată iar dosarul a fost trimis Curții de Apel Brașov în vederea soluționării excepției invocate.

Prin Sentința civilă nr. 174/F din 23 august 2012 a Curții de Apel Brașov a fost admisa excepția tardivității acțiunii formulată de către petentă și s-a respins ca tardiv formulată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta reconvențională SC R. SRL Brașov; Prin Decizia nr. 5287 din 17 mai 2013 pronunțată de către I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, - a fost admis recursul declarat de către reclamanta reconvențională SC R. SRL Brașov și s-a dispus casarea Sentinței nr. 174/F din 23 august 2012 a Curții de Apel Brașov, cauza fiind trimisa spre rejudecare aceleiași instanțe. S-a reținut de către instanța de control judiciar că în mod greșit instanța de fond a constatat că excepția de nelegalitate este tardiv formulată.

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Brașov a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 0704 din data de 17 decembrie 1993 emis de fostul Minister al Industriilor (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri). Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 1 și 7 din legea contenciosului administrativ, coroborate cu dispozițiile art. 4 din același act normativ, conduc la concluzia că excepția de nelegalitate nu se poate identifica cu însuși obiectul acțiunii principale, ci poate fi formulată "oricând" într-un proces având un obiect diferit de contestarea actului administrativ supus excepției.

Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC"R."SRL Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență că în cauză este întrunită condiția prevăzută de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca soluționarea fondului să depindă de actul administrativ atacat pe cale de excepție. A arătat recurenta că dosarul de fond are ca obiect acțiunea în revendicare formulată de SC "O.A." și cererea reconvențională formulată de SC"R." întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ. și Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu prevederile Legii nr. 544/2001, cum în mod greșit a reținut instanța de fond, astfel că, în mod greșit a respins excepția de nelegalitate, ca inadmisibilă.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Excepția de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria MO3 nr. 0704 din data de 17 decembrie 1993 emis de fostul Minister al Industriilor (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri) a fost ridicată de reclamanta reconvențională SC R. SRL Brașov în același dosar în care reclamanta solicitase inițial a se constată nulitatea absolută parțială a aceluiași Certificat de atestare a dreptului de proprietate (Dosar nr. 5724/197/2011- "cerere reconvențională" inițială, Dosar 5724/197/2011- "precizare și modificare cerere reconvențională"). Motivele de fapt și de drept invocate de către reclamanta reconvențională atât în susținerea cererii sale cât și în susținerea excepției de nelegalitate sunt identice.

Rezultă așadar că în aceeași cauză legalitatea actului administrativ este contestată atât pe fond, cât și pe cale de excepție, contravenindu-se condiției de admisibilitate prevăzută în art. 4 alin. (1) partea finală din Legea nr. 554/2004, ce vizează raportul de dependență dintre actul administrativ cu privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate și soluționarea litigiului pe fond.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ prevăd în alin. (1) că " Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând, în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate". Din economia textului nu rezultă însă că excepția de nelegalitate invocată într-o cauză, s-ar putea identifica cu însuși obiectul acțiunii principale, ci din contră, că această excepție se poate formula "oricând", dar într-un proces cu un obiect diferit de contestarea actului administrativ supus excepției.

Așa fiind, se constată că prima instanță a în mod corect a soluționat cauza dedusă judecății, excepția de nelegalitate formulată fiind inadmisibilă atât timp cât nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de textul legal aplicabil, respectiv aceea că obiectul cauzei de fond să se constituie într-un raport juridic care să aibă la bază actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă pe cale de excepție. În concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC "R." SRL Brașov împotriva Sentinței nr. 133/F din 08 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 martie 2014. Procesat de GGC - GV