ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1242/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea

de chemare în judecată și hotărârea instanței de fond.

Prin cererea depusă

în Dosarul nr. 5724/197/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Brașov reclamanta

reconvențională SC R. SRL Brașov a invocat excepția de nelegalitate a

Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

MO3 nr. 0704 din data de 17 decembrie 1993 emis de fostul Minister al

Industriilor (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri);

Prin

Încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2012 a instanței sus-menționate

judecata cauzei a fost suspendată iar dosarul a fost trimis Curții de Apel

Brașov în vederea soluționării excepției invocate.

Prin

Sentința civilă nr. 174/F din 23 august 2012 a Curții de Apel Brașov a fost

admisa excepția tardivității acțiunii formulată de către petentă și s-a respins

ca tardiv formulată excepția de nelegalitate invocată de reclamanta

reconvențională SC R. SRL Brașov;

Prin

Decizia nr. 5287 din 17 mai 2013 pronunțată de către I.C.C.J., secția de contencios

administrativ și fiscal, - a fost admis recursul declarat de către reclamanta

reconvențională SC R. SRL Brașov și s-a dispus casarea Sentinței nr. 174/F din

23 august 2012 a Curții de Apel Brașov, cauza fiind trimisa spre rejudecare

aceleiași instanțe.

S-a

reținut de către instanța de control judiciar că în mod greșit instanța de fond

a constatat că excepția de nelegalitate este tardiv formulată.

Rejudecând

cauza, Curtea de Apel Brașov a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate

a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor

seria MO3 nr. 0704 din data de 17 decembrie 1993 emis de fostul Minister al

Industriilor (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de

Afaceri).

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că dispozițiile art. 1 și 7 din legea

contenciosului administrativ, coroborate cu dispozițiile art. 4 din același act

normativ, conduc la concluzia că excepția de nelegalitate nu se poate

identifica cu însuși obiectul acțiunii principale, ci poate fi formulată

"oricând" într-un proces având un obiect diferit de contestarea

actului administrativ supus excepției.

Recursul

declarat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC"R."SRL Brașov,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta

a susținut, în esență că în cauză este întrunită condiția prevăzută de art. 4

alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca soluționarea fondului să depindă de actul

administrativ atacat pe cale de excepție.

A arătat

recurenta că dosarul de fond are ca obiect acțiunea în revendicare formulată de

SC "O.A." și cererea reconvențională formulată de SC"R."

întemeiată pe prevederile art. 480 C. civ. și Protocolul 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și nu prevederile Legii nr. 544/2001, cum în mod

greșit a reținut instanța de fond, astfel că, în mod greșit a respins excepția

de nelegalitate, ca inadmisibilă.

Considerentele

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Analizând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat,

pentru următoarele considerente:

Excepția

de nelegalitate a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra

terenurilor seria MO3 nr. 0704 din data de 17 decembrie 1993 emis de fostul

Minister al Industriilor (în prezent Ministerul Economiei, Comerțului și

Mediului de Afaceri) a fost ridicată de reclamanta reconvențională SC R. SRL

Brașov în același dosar în care reclamanta solicitase inițial a se constată

nulitatea absolută parțială a aceluiași Certificat de atestare a dreptului de

proprietate (Dosar nr. 5724/197/2011- "cerere reconvențională"

inițială, Dosar 5724/197/2011- "precizare și modificare cerere

reconvențională").

Motivele

de fapt și de drept invocate de către reclamanta reconvențională atât în

susținerea cererii sale cât și în susținerea excepției de nelegalitate sunt

identice.

Rezultă

așadar că în aceeași cauză legalitatea actului administrativ este contestată

atât pe fond, cât și pe cale de excepție, contravenindu-se condiției de

admisibilitate prevăzută în art. 4 alin. (1) partea finală din Legea nr.

554/2004, ce vizează raportul de dependență dintre actul administrativ cu

privire la care a fost invocată excepția de nelegalitate și soluționarea

litigiului pe fond.

Înalta

Curte reține că dispozițiile art. 4 din Legea contenciosului administrativ

prevăd în alin. (1) că " Legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând, în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate".

Din

economia textului nu rezultă însă că excepția de nelegalitate invocată într-o

cauză, s-ar putea identifica cu însuși obiectul acțiunii principale, ci din

contră, că această excepție se poate formula "oricând", dar într-un

proces cu un obiect diferit de contestarea actului administrativ supus

excepției.

Așa

fiind, se constată că prima instanță a în mod corect a soluționat cauza dedusă

judecății, excepția de nelegalitate formulată fiind inadmisibilă atât timp cât

nu a fost îndeplinită condiția prevăzută de textul legal aplicabil, respectiv

aceea că obiectul cauzei de fond să se constituie într-un raport juridic care

să aibă la bază actul administrativ a cărui nelegalitate se invocă pe cale de

excepție.

În

concluzie, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de SC "R." SRL Brașov împotriva Sentinței nr. 133/F

din 08 august 2013 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 12 martie 2014.

Procesat

de GGC - GV