ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5183/2013

Asupra cererii de recurs de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești, P.D.N. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 19 din 13 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 3849/63/2006 în calea de atac a recursului. 2. Hotărârea instanței sesizată cu cererea de revizuire Prin Decizia nr. 873 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată în cauză. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia nr. 19 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.D.N.

împotriva Sentinței nr. 1268 din data de 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Craiova, Primarul Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, judecarea cauzei fiind strămutată de la Curtea de Apel Craiova potrivit Încheierii nr. 3462 din data de 14 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei atât situația de fapt dedusă judecății, cât și legislația incidentă, apreciind că imobilul edificat în baza contractului de închiriere nu a îndeplinit cerințele legale, în sensul că nu a avut autorizație de construire potrivit Legii nr. 50/1991.

Împotriva acestei Decizii nr. 19 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, P.D.N. a formulat cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea revizuirii, casarea în tot a deciziei pronunțate în recurs, admiterea acțiunii și recunoașterea dreptului pretins, restabilirea situației anterioare, acordarea de despăgubiri, cu aplicarea unei penalități de întârziere de 10 RON pe zi de întârziere de la data aplicării hotărârii judecătorești și fixarea unui termen de executare și a unei amenzi prevăzute de prevederile art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de la pronunțarea hotărârii definitive. În subsidiar, arată revizuentul că litigiul vizează încălcarea obligațiilor contractuale de către autoritățile intimate, impunându-se acordarea de despăgubiri și obligația de a face, în conformitate cu prevederile art. 580 2 - 580 5 C. proc.

civ. și obligarea autorității de a se conforma hotărârii instanței judecătorești. Pe cale de excepție, revizuentul a solicitat: 1) cercetarea excepției de nelegalitate - dată fiind neprezentarea de către autoritățile intimate a actului administrativ-jurisdicțional; 2) reconsiderarea Contractului de închiriere din 22 septembrie 2004, solicitând a se avea în vedere că este un act administrativ asimilat, întrucât obiectul contractului îl constituie punerea în valoare a bunurilor proprietate publică; 3) reconsiderarea legalității construcției deținute; 4) cercetarea neexplicității și nelegalității prevederilor art. 33, alin. (1) din Legea nr. 50/2001 prin raportarea la obiectul acțiunii și a probatoriului propus și a prevederilor art. 52, alin. (1) - Constituția României.

Instanța de revizuire a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege la punctele 1 - 9. Instanța de revizuire a constatat că pentru a se putea revizui o hotărâre pronunțată de o instanță de recurs, se cere a fi îndeplinită condiția conform căreia hotărârea trebuie să evoce fondul, iar în cauza de față, instanța de recurs nu a evocat fondul cauzei. Instanța a constatat că evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt, în urma analizei probelor.

Drept urmare, a concluzionat instanța că hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire. 3. Cererea de recurs formulată de P.D.N. Împotriva acestei hotărâri pronunțate pe cererea de revizuire a formulat recurs P.D.N., criticând soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală, invocând ca motive de recurs, fără a dezvolta motivele arătate, următoarele: lipsa de procedură, nulitatea actelor de procedură, lipsa disponibilității de soluționare, prin raportare la probatoriu și obiectul dosarului. II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Înalta Curte sesizată cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În conformitate cu dispozițiile C. proc. civ., în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii. C. proc. civ. reglementează în Titlul V - Cap. II, revizuirea hotărârilor, cale extraordinară de atac, iar în art. 328 alin. (1) C. proc. civ. se precizează că hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunțată în calea de atac a revizuirii, hotărâre irevocabilă, întrucât hotărârea atacată cu cererea de revizuire este o hotărâre pronunțată în recurs. Înalta Curte a constatat că cererea de față nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac și, în consecință, va respinge recursul declarat ca inadmisibil, ca o consecință a nesocotirii prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, privind obligativitatea respectării legilor, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de P.D.N. împotriva Deciziei nr. 873 din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ