ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5183/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5183/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cererii de
recurs de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată Curții de Apel
Ploiești, P.D.N. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 19 din 13
ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 3849/63/2006
în calea de atac a recursului.
Hotărârea
instanței sesizată cu cererea de revizuire
Prin Decizia nr. 873
din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Ploiești a fost respinsă ca inadmisibilă
cererea de revizuire formulată în cauză.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a reținut că prin Decizia nr. 19 din 13 ianuarie
2009, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.D.N.
împotriva Sentinței nr. 1268 din data de 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul
Dolj, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Craiova, Primarul
Municipiului Craiova și Primăria Municipiului Craiova, judecarea cauzei fiind
strămutată de la Curtea de Apel Craiova potrivit Încheierii nr. 3462 din data
de 14 octombrie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța
această decizie, instanța de recurs a reținut că instanța de fond a avut în
vedere la soluționarea cauzei atât situația de fapt dedusă judecății, cât și
legislația incidentă, apreciind că imobilul edificat în baza contractului de
închiriere nu a îndeplinit cerințele legale, în sensul că nu a avut autorizație
de construire potrivit Legii nr. 50/1991.
Împotriva acestei
Decizii nr. 19 din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, P.D.N. a formulat
cerere de revizuire, prin care a solicitat admiterea revizuirii, casarea în tot
a deciziei pronunțate în recurs, admiterea acțiunii și recunoașterea dreptului
pretins, restabilirea situației anterioare, acordarea de despăgubiri, cu
aplicarea unei penalități de întârziere de 10 RON pe zi de întârziere de la
data aplicării hotărârii judecătorești și fixarea unui termen de executare și a
unei amenzi prevăzute de prevederile art. 24 alin. (2) și art. 25 alin. (1) din
Legea nr. 554/2004 de la pronunțarea hotărârii definitive.
În subsidiar, arată
revizuentul că litigiul vizează încălcarea obligațiilor contractuale de către
autoritățile intimate, impunându-se acordarea de despăgubiri și obligația de a
face, în conformitate cu prevederile art. 580
2
- 580
5
C.
proc. civ. și obligarea autorității de a se conforma hotărârii instanței
judecătorești.
Pe cale de excepție,
revizuentul a solicitat: 1) cercetarea excepției de nelegalitate - dată fiind
neprezentarea de către autoritățile intimate a actului
administrativ-jurisdicțional; 2) reconsiderarea Contractului de închiriere din
22 septembrie 2004, solicitând a se avea în vedere că este un act administrativ
asimilat, întrucât obiectul contractului îl constituie punerea în valoare a
bunurilor proprietate publică; 3) reconsiderarea legalității construcției
deținute; 4) cercetarea neexplicității și nelegalității prevederilor art. 33,
alin. (1) din Legea nr. 50/2001 prin raportarea la obiectul acțiunii și a
probatoriului propus și a prevederilor art. 52, alin. (1) - Constituția
României.
Instanța de revizuire
a reținut că potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ.,
revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin
neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când
evocă fondul se poate cere în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege la
punctele 1 - 9.
Instanța de revizuire
a constatat că pentru a se putea revizui o hotărâre pronunțată de o instanță de
recurs, se cere a fi îndeplinită condiția conform căreia hotărârea trebuie să
evoce fondul, iar în cauza de față, instanța de recurs nu a evocat fondul
cauzei. Instanța a constatat că evocarea fondului presupune schimbarea
situației de fapt, în urma analizei probelor. Drept urmare, a concluzionat
instanța că hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se
situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Cererea de recurs
formulată de P.D.N.
Împotriva acestei
hotărâri pronunțate pe cererea de revizuire a formulat recurs P.D.N., criticând
soluția pronunțată ca netemeinică și nelegală, invocând ca motive de recurs,
fără a dezvolta motivele arătate, următoarele: lipsa de procedură, nulitatea
actelor de procedură, lipsa disponibilității de soluționare, prin raportare la
probatoriu și obiectul dosarului.
II. Decizia Înaltei
Curți de Casație și Justiție
Înalta Curte sesizată
cu cererea de față și procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că
recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în
continuare.
În conformitate cu
dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și
procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor
judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de
atac, în condițiile legii.
În conformitate cu
dispozițiile C. proc. civ., în prezent sunt instituționalizate mai multe căi de
atac a hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în
anulare, revizuirea și recursul în interesul legii.
C. proc. civ.
reglementează în Titlul V - Cap. II, revizuirea hotărârilor, cale extraordinară
de atac, iar în art. 328 alin. (1) C. proc. civ. se precizează că hotărârea
dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru
hotărârea revizuită.
Înalta Curte, văzând
actele și lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a
fost pronunțată în calea de atac a revizuirii, hotărâre irevocabilă, întrucât
hotărârea atacată cu cererea de revizuire este o hotărâre pronunțată în recurs.
Înalta Curte a
constatat că cererea de față nu îndeplinește cerințele minime de admisibilitate
pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac și, în consecință, va
respinge recursul declarat ca inadmisibil, ca o consecință a nesocotirii
prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României, privind obligativitatea
respectării legilor, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
formulat de P.D.N. împotriva Deciziei nr. 873 din 13 aprilie 2011 a Curții de
Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 25 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ