ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5077/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul C.I.Î.S.T.E. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (4) și art. 257 lit. d) din C. fisc., susținând că art. 250 alin. (4) potrivit căruia clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii sunt „clădirile care constituie patrimoniul unităților și instituțiilor de învățământ de stat, confesional sau particular autorizate să funcționeze provizoriu, ori acreditate, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice”. Potrivit art. 257 lit. d) „impozitul pe teren nu se datorează pentru orice teren al unei instituții de învățământ preuniversitar și universitar, autorizată provizoriu sau acreditată”.

Reclamantul a susținut că aceste articole sunt contrare dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi, art. 32 referitoare la dreptul la învățătură, art. 44 referitoare la protecția proprietății private, art. 53 referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi și art. 56 alin. (2) din Constituție referitoare la așezarea justă a sarcinilor, precum și art. 135 alin. (2). S-a mai susținut că dispozițiile art. 250 alin. (4) și cele ale art. 257 lit. d) din C. fisc. instituie o inegalitate între instituțiile de învățământ superior particular înființate înainte de anul 1993 și cele înființate după acest an. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 25 octombrie 2010 a dispus respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 250 alin. (4) și art. 257 lit. d) din C. fisc.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că nu se poate susține că aceste prevederi ar crea o discriminare dintre instituțiile de învățământ superior de stat sau particulare înființate înainte sau după anul 1993, întrucât statutul reclamantei este acela de societate comercială cu răspundere limitată, fiind înființată în temeiul Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale și, are autorizație de funcționare în temeiul acestei legii. Astfel fiind, reține prima instanță, nu se impune sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate, nefiind întrunite dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C.I.Î.S.T.E.

Așa cum rezultă din analiza actelor dosarului, recursul a fost declarat la data de 3 noiembrie 2010 fără a fi motivat, recurentul precizând că va face acest lucru după redactarea încheierii de ședință. Or potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale „dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Așadar termenul de recurs fiind de 48 de ore, recurentul nu ar fi trebuit să aștepte redactarea încheierii, recursul formulat peste acest termen fiind tardiv.

Totuși, partea decăzută din dreptul de a exercita recursul poate solicita instanței repunerea în termen, dovedind că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voința ei. În termen de 15 zile de la încetarea împiedicării, partea va solicita repunerea în termen. În cauză, recurentul nu a invocat astfel de motive, așa încât cererea de repunere în termen fiind neîntemeiată a fost respinsă, Înalta Curte rămânând în pronunțare pe excepția de tardivitate. Prin urmare, constatând că recursul declarat în cauză a fost formulat peste termenul prevăzut de lege, acesta va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere în termen. Respinge recursul declarat de C.I.Î.S.T.E. împotriva încheierii din 25 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2010.