ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.04.2013

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE
18.04.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin Sentința penală nr. 1059 din 23 iunie 2011, Judecătoria Giurgiu, în baza art. 9 alin. (1) lit. b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.N. la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu executarea în regim de detenție.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a), b) C. pen. A constatat achitat prejudiciul în cuantum de 4100 lei (RON). A admis în parte acțiunea civilă formulată de Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF- DGFP Giurgiu.

A obligat pe inculpat la plata sumei de 8.965.424,86 lei (RON) despăgubiri civile către partea civilă Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF- DGFP Giurgiu.

A dispus anularea a 287 facturi fiscale pretins emise și a chitanțelor aferente, a borderourilor false de achiziție deșeuri de la persoane fizice, corespunzătoare operațiunilor de ridicare numerar aflate în documentele bancare atașate la dosar.

A obligat pe inculpat la plata sumei de 35.000 lei (RON) cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că în perioada aprilie 2005 - decembrie 2007 inculpatul, în calitate de administrator al SC P.X. SRL care avea ca obiect de activitate colectarea deșeurilor metalice industriale reciclabile, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, a omis să înregistreze în evidența contabilă, în parte, operațiunile comerciale efectuate și veniturile astfel realizate și a înregistrat cheltuieli care nu au avut la bază operațiuni reale. Astfel, inculpatul s-a sustras de la plata unor obligații fiscale față de bugetul general consolidat constând în impozit pe profit și TVA în valoare totală de 8.969.524,86 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, inculpatul G.N. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Giurgiu.

Prin Decizia penală nr. 168 A din 31 mai 2012 Curtea de Apel București, a admis excepția lipsei competenței funcționale a Curții și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect apel, privind pe inculpatul G.N. și partea civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.F.P. Giurgiu, împotriva Sentinței penale nr. 1059 din data de 23 iunie 2011 pronunțată de către Judecătoria Giurgiu la Tribunalul Giurgiu.

Pentru a reține astfel, Curtea de Apel București a avut în vedere că „potrivit art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul”.

Procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, dispozițiile referitoare la competența instanțelor C. proc. pen., republicat, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, aplicându-se numai cauzelor cu care instanțele au fost sesizate după intrarea în vigoare a prezentei legi.

În caz de desființare sau casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile prezentei legi privitoare la competență sunt aplicabile”.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, iar la termenul de judecată din data de 22 octombrie 2012, reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, a ridicat excepția de necompetență materială a tribunalului în soluționarea cauzei de față.

Constatând că toate hotărârile pronunțate de judecătorii după data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010 vor fi supuse numai căii de atac a recursului a cărei soluționare este, potrivit art. 281 pct. 3 C. proc. pen., modificat prin legea menționată, de competența Curții de Apel, prin Decizia penală nr. 5 din 22 octombrie 2012, Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 39 alin. (1) C. proc. pen., art. 42 C. proc. pen. a admis excepția de necompetență materială ridicată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, a constatat ivit conflictul negativ de necompetență și, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen., a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin Sentința penală nr. 1059 din 23 iunie 2011, Judecătoria Giurgiu, în baza art. 9 alin. (1) lit. b), c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.N. la 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, cu executarea în regim de detenție.

Prin Legea nr. 202/2010, infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 au fost trecute din competența de judecată în primă instanță a judecătoriei în competența de judecată în primă instanță a tribunalului, fiindu-le menținute căile de atac ale apelului și recursului.

Dispozițiile legale în materie nu instituie competența materială a Curților de Apel pentru soluționarea unui apel promovat împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii.

Prin urmare, nici înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, nici după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sentințele privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005 nu sunt supuse unei singure căi de atac (recursul), ci atât apelului, cât și recursului, astfel că prin legea anterior menționată nu s-a operat nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul acestora.

Neoperând prin Legea nr. 202/2010 nicio modificare referitoare la numărul căilor de atac în cazul sentințelor privind infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute în art. 9 din Legea nr. 241/2005, normele tranzitorii referitoare la numărul căilor de atac (art. XXIV alin. (1) din Legea nr. 202/2010 - din interpretarea căruia s-a desprins concluzia că sentințele pronunțate de judecătorii după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 sunt supuse numai căii de atac a recursului) nu sunt incidente în cazul acestei categorii de sentințe.

În ceea ce privește competența funcțională de a judeca apelurile aceasta va reveni fie tribunalului, fie curții de apel, după cum în primă instanță, în mod legal, sentința este pronunțată de judecătorie sau de tribunal. Sentința poate fi pronunțată în primă instanță de judecătorie sau de tribunal având în vedere data sesizării, respectiv înainte ori după modificarea legislativă adusă prin Legea nr. 202/2010.

Prevederile art. XXIV alin. (3) din Legea nr. 202/2010 - potrivit cărora, în caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile acestei legi privitoare la competență sunt aplicabile - sunt incidente numai în ipoteza în care instanța de recurs dispune, după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, atât casarea hotărârii pronunțate de prima instanță, cât și casarea deciziei pronunțate în apel, cu trimitere spre rejudecare la prima instanță.

Așa fiind, cum „potrivit art. XXIV alin. (1)-(3) din Legea nr. 202/2010, hotărârile pronunțate în cauzele penale înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul, iar dispozițiile legale în materie nu instituie competența materială a Curților de Apel pentru soluționarea unui apel promovat împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii”, în cauza de față, sentința penală atacată fiind pronunțată în primă instanță de către Judecătoria Giurgiu și fiind supusă atât apelului, cât și recursului, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul G.N., în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul de avocat, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul G.N. în favoarea Tribunalului Giurgiu, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 18 aprilie 2013.

Procesat de GGC - DG

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-11-19
0,93
ÎCCJ, Secția penală
ului Național al Registrului Comerțului pentru a se face mențiunile corespunzătoare în registrul comerțului. În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, la plata sumei d
ÎCCJ 2012-05-10
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1513/2012
ire ca parte civilă cu suma de 702.094 RON prejudiciu cauzat bugetului de stat, astfel cum s-a stabilit prin actele de control încheiate de D.G.F.P. județul Giurgiu. În dezvoltarea motivelor de apel depuse în scris la dosar, se arată că neî
ÎCCJ 2012-04-18
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1213/2012
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 246 din 1 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, în Dosarul nr. 685/122/2011, în baza art. 9 alin. (1) lit. c) din
ÎCCJ 2024-12-19
0,93
ÎCCJ, Secția penală
), în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale, cauzându-se astfel un prejudiciu mai mare de 500.000 euro bugetului general consolidat al statului; - art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicare
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2668/2012
documentele oficiale la sediul din comuna Singureni, județul Giurgiu, însă societatea mai sus amintită nu și-a desfășurat niciodată activitate în locul declarat și nici nu a exercitat gestiunea administrativă și conducerea afacerilor la sed
Sursă