ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 563/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin.

(1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față:

Prin

cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel

Oradea la data de 19 noiembrie 2012,

revizuenții

G.M. și G.I. au solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea

deciziei civile nr. 270/ A din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bihor, pronunțată

în Dosar nr. 10238/271/2009, în raport de sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie

2007, pronunțată în Dosarul nr. 930/271/1996 a Judecătoriei Oradea, deoarece

există contrarietate între respectivele hotărâri, solicitând anularea, în

parte, a deciziei civile nr. 270/ A din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bihor

și cu consecința admiterii în întregime a acțiunii principale promovate, în

sensul radierii dreptului de ipotecă pentru suma de 8.000 mărci germane, și

3.287.540 ROL, de sub C.2 din CF. Oradea, provenită din conversia pe hârtie a

C.F. Oradea, ca urmare a prescrierii dreptului de a cere executarea silită și

cheltuieli de judecată.

Revizuenții au invocat faptul că, prin

sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie 2007 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în

Dosar nr. 930/273/1996, definitivă și irevocabilă, a fost sistată starea de

indiviziune dintre ei, reclamanți în cauză, și intimatul Z.T., pârât în cauză,

asupra imobilului situat în Oradea, str. Vagonului, înscris în C.P. Oradea,

casă și teren în suprafață de 466,2 mp, prin hotărârea instanței imobilul fiind

atribuit revizuenților ce au fost obligați, în favoarea intimatului Z.T., la

plata unei sulte în cuantum de 54,908 lei, iar intimatul Z.T. a fost obligat,

în favoarea revizuenților, la plata sumei de 69.336 lei, reprezentând

contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 16 februarie

1994 - martie 2007.

Prin aceeași sentință a fost respinsă,

pe considerentul prescrierii dreptului de a cere executarea silita, cererea de

intervenție în interesul pârâtului, formulată de intimata Z.I. prin care a

solicitat compensarea sumelor de 8.000 mărci germane, și respectiv de 3.287.504

ROL, reprezentând o datorie pe care o aveau revizuenții-reclamanți față de

intimați, formând obiectul unui drept de ipotecă care greva imobilul, cu

eventuala suită care se va stabili în cauză.

Ulterior, prin acțiunea care a format

obiectul Dosarului nr. 10238/271/2009 a Judecătoriei Oradea, revizuenții au

solicitat evacuarea soților Z. din imobilul situat în Oradea, str. Vagonului,

precum și radierea dreptului de ipotecă pentru sumele menționate mai sus,

avându-se în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 4746 din 28 iunie 2007.

Deși instanța de fond a dat curs în întregime cererii lor, prin decizia civilă nr.

270/ A din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bihor, a admis apelul intimaților,

constatând că dreptul de a cere executarea silita nu este prescris.

Sentința civilă nr. 24/2013

- P din 4 iunie 2013, pronunțată în Dosarul

nr. 1

04/35/2012,

Curtea de Apel

Oradea, secția I civilă, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată

constatând că în cauză nu sunt prezente condițiile impuse de art. 322 pct. 7 C.

proc. civ.

Astfel, nu este îndeplinită condiția

triplei identități de elemente, deoarece în Dosarul nr. 930/271/1996 a

Judecătoriei Oradea prin sentința nr. 4746 din 28 iunie 2007, instanța s-a

pronunțat asupra unei acțiuni care are ca obiect partaj judiciar, iar Dosarul nr.

10238/271/2009 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 270/A/2011 a

Tribunalului Bihor, a avut ca obiect radiere ipotecă.

În plus, revizuenții G.M. și G.I. nu

mai pot reitera excepția autorității de lucru judecat pe calea revizuirii,

deoarece instanța s-a pronunțat asupra excepției în legătură cu soluționarea

celei de-a doua cauze. A reținut instanța de revizuire că în considerentele

deciziei civile nr. 270/A/2011 a Tribunalului Bihor se face o analiză a

susținerilor revizuenților din prezenta cerere de revizuire și se menționează,

în mod expres, că nu este prescris dreptul intimaților Z.T. și Z.I. de a cerere

executarea silită, iar în dispozitivul sentinței civile nr. 4746 din 28 iunie

2007 a Judecătoriei Oradea nu s-a dispus cu privire la excepția prescripției

dreptului de a cere executarea silita. Tribunalul Bihor a concluzionat că nu

există autoritate de lucru judecat, deoarece puterea lucrului judecat reiese

din dispozitivul unei hotărâri și nu din considerentele care au participat la

lămurirea dispozitivului.

Instanța de revizuire a respins, ca

inadmisibile, cererile intimaților Z.T. și Z.I. privind obligarea revizuenților

la plata unor daune materiale, morale și cominatorii, dat fiind faptul că în

calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate modifica cadrul procesual

legat de obiectul asupra căruia s-a dezlegat prin hotărârea atacată.

Totodată, a fost respinsă, ca

nedovedită, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de

intimații Z.T. și Z.I., iar cererea de cheltuielile de judecată solicitate de

revizuenții G.I. și G.M., pe motivul că a fost respinsă cererea de revizuire.

Prin cererea promovată la data de 17

iulie 2013, revizuenții G.M. și G.I. au declarat recurs împotriva sentinței

civile nr. 24/2013 - P din 4 iunie 2013

pronunțată

de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, solicitând, în temeiul art. 304 pct.

9 C. proc. civ., admiterea cererii, modificarea în totalitate a hotărârii

atacate, și admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Prin cererea de recurs,

recurenții-revizuenți au reluat motivarea cererii de revizuire formulată,

invocând faptul că în cauză se pune problema prescrierii, sau nu, a executării

silite pentru sumele de 8000 mărci germane și 3.287.504 ROL, în raport de

faptul că prin sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie 2007 a Judecătoriei

Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța de fond a admis, în parte,

cererea de intervenție în interes propriu cu privire la neopunerea numitei Z.I.

la acțiunea reconvențională formulată de soțul său, respingând capătul de cerere

privind compensarea sumelor care formează obiect al dreptului de ipotecă pe

considerentul prescrierii dreptului de a cere executarea silită.

Invocă recurenții revizuenți faptul

ca, ulterior, prin acțiunea ce a făcut obiect al Dosarului nr. 10238/271/2009

au solicitat evacuarea intimaților Z. din imobilul situat în Oradea, str.

Vagonului și radierea dreptului de ipotecă pentru sumele de 8000 mărci germane

și 3.287.504 având în vedere dispozițiile sentinței nr. 4746 din 28 iunie 2007,

în fond acțiunea fiind admisă în totalitate. Prin decizia nr. 270/ A din data

de 30 septembrie 2011, în recurs, Tribunalului Bihor a schimbată hotărârea

primei instanțe în sensul respingerii acțiunii, constatând faptul ca nu s-a

prescris dreptul de a solicita executarea silită asupra sumelor indicate.

Prin cererea înregistrată la data de

25 iunie 2013, înainte de comunicarea hotărârii,

intimații Z.T. și Z.I. au declarat recurs împotriva

aceleiași sentințe, motivat ulterior, la data de 24 iulie 2013, prin care au

solicitat menținerea hotărârii instanței de revizuire în soluția dată asupra

cererii de revizuire și modificarea în sensul acordării intimaților-pârâți a

daunelor materiale de 1500 lei, precum și daune morale în sumă de 20.000 euro,

în favoarea intimatului Z.T. și de 15.000 euro, în favoarea intimatei Z.I.

În privința cererii de daune morale,

intimații motivează că acestea se cuvin urmare a faptului că timp de 17 ani au

fost târâți de partea adversă în zeci de procese, pentru a se evita plata

sumelor ce li se cuvin potrivit hotărârii civile definitive și irevocabile.

Sumele respective sunt solicitate și cu titlu de reparație echitabilă pentru

costuri, cheltuieli și recompensarea timpului pierdut prin sălile de judecată,

precum și pentru suferințele fizice și mentale în raport de vârsta înaintată a

părților intimate.

În privința daunelor materiale,

intimații motivează că au făcut cheltuieli cu studiul dosarelor și actelor

normative, redactare de întâmpinare, concluzii scrise în recurs și alte acte,

precum și cheltuieli efectuate cu taxa de timbru, taxa de xerocopiere,

tehnoredactare, cheltuieli de transport, bilete de tren.

Înalta Curte constată că recursul

declarat de revizuenți este nul, raportat la prevederile art. 102

1

alin.

(1) lit. c) coroborat cu art. 306

C

proc. civ, pentru considerentele ce succed:

Motivele de recurs au conținut identic

cererii de revizuire, recurenta nefăcând altceva decât să reitereze, în aceeași

formă, motivul de revizuire, subsumat dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc.

civ, referitoare la contradicția dintre decizia civilă nr. 270/ A din 30

septembrie 2011 a Tribunalului Bihor, pronunțată în Dosar nr. 10238/271/2009,

în raport de sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr.

930/271/1996 a Judecătoriei Oradea.

Potrivit art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Întrucât sentința pronunțată în

soluționarea cererii de revizuire este supusă recursului, în condițiile art. 328

alin. (2) C. proc. civ., motivele care pot fi invocate prin. cererea de recurs

trebuie să vizeze modul de soluționare dispus prin hotărârea care se atacă - în

cazul în speță inadmisibilitatea reținută sub dublu aspect, respectiv al

neidentității triplei identități impusă de motivul de revizuire invocat și cel

privind discutarea autorității, de lucru, a cărei încălcare este sancționată

prin acesta.

Având în vedere ca cererea de recurs

nu respectă art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte

urmează să facă aplicarea și a art. 306 alin. (1) C. proc. civ - neputând fi

identificate motive de ordine publică, în sensul alin. (2) al aceluiași

articol, dispunând în consecință.

În ceea ce privește recursul declarat

de intimații Z.T. și Z.M., Înalta Curte urmează să îl respingă, cu următoarea

motivare:

Recursul analizat nu este lovit de

nulitate, întrucât în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. este posibilă

încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

critica privind greșita soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de

judecată, raportat la dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

În ceea ce privește restul criticilor,

referitoare ia daune morale și celelalte daune materiale, urmează a se reține

aceleași considerente din analiza recursului declarat de revizuenți.

Aceasta întrucât în cadrul recursului

s-au reluat pretențiile formulate prin cererea adresată instanței de revizuire,

fără a se critica modul de soluționare a acesteia - instanța reținând

inadmisibilitatea acesteia, motivată de faptul că în calea extraordinară de

atac a revizuirii nu se poate modifica cadrul procesual legat de obiectul

asupra căruia s-a dezlegat prin hotărârea atacată.

Înalta Curte constată că cererea

privind cheltuielile de judecată a fost soluționată corect de instanța de

revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. și

dovezilor existente la dosar, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art.

304 pct. 5 C. proc. civ.

Actele depuse în dosarul de recurs nu

sunt de natură să infirme decizia de apel sub acest aspect, fiind necesar să se

sublinieze și că nu se pot solicita decât cheltuielile de judecată efectuate cu

procesul de revizuire, Iar nu și în dosarul de fond.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

urmează să constate că recursul este nefondat și va dispune în consecință, cu

aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de acordare a cheltuielilor de

judecată în faza recursului nu poate fi admisă față de soluția pronunțată în

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

revizuenții G.M. și G.I. împotriva sentinței nr. 24/ P din data de 4 iunie 2013

a Curții de Apei Oradea, secția I civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de intimații Z.T. și Z.I. împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publici, astăzi

18 februarie 2014.