ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 563/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursurilor de față: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea la data de 19 noiembrie 2012, revizuenții G.M. și G.I. au solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 270/ A din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bihor, pronunțată în Dosar nr. 10238/271/2009, în raport de sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 930/271/1996 a Judecătoriei Oradea, deoarece există contrarietate între respectivele hotărâri, solicitând anularea, în parte, a deciziei civile nr. 270/ A din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bihor și cu consecința admiterii în întregime a acțiunii principale promovate, în sensul radierii dreptului de ipotecă pentru suma de 8.000 mărci germane, și 3.287.540 ROL, de sub C.2 din CF. Oradea, provenită din conversia pe hârtie a C.F.

Oradea, ca urmare a prescrierii dreptului de a cere executarea silită și cheltuieli de judecată. Revizuenții au invocat faptul că, prin sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie 2007 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în Dosar nr. 930/273/1996, definitivă și irevocabilă, a fost sistată starea de indiviziune dintre ei, reclamanți în cauză, și intimatul Z.T., pârât în cauză, asupra imobilului situat în Oradea, str. Vagonului, înscris în C.P. Oradea, casă și teren în suprafață de 466,2 mp, prin hotărârea instanței imobilul fiind atribuit revizuenților ce au fost obligați, în favoarea intimatului Z.T., la plata unei sulte în cuantum de 54,908 lei, iar intimatul Z.T.

a fost obligat, în favoarea revizuenților, la plata sumei de 69.336 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a imobilului pentru perioada 16 februarie 1994 - martie 2007. Prin aceeași sentință a fost respinsă, pe considerentul prescrierii dreptului de a cere executarea silita, cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intimata Z.I. prin care a solicitat compensarea sumelor de 8.000 mărci germane, și respectiv de 3.287.504 ROL, reprezentând o datorie pe care o aveau revizuenții-reclamanți față de intimați, formând obiectul unui drept de ipotecă care greva imobilul, cu eventuala suită care se va stabili în cauză.

Ulterior, prin acțiunea care a format obiectul Dosarului nr. 10238/271/2009 a Judecătoriei Oradea, revizuenții au solicitat evacuarea soților Z. din imobilul situat în Oradea, str. Vagonului, precum și radierea dreptului de ipotecă pentru sumele menționate mai sus, avându-se în vedere dispozițiile sentinței civile nr. 4746 din 28 iunie 2007. Deși instanța de fond a dat curs în întregime cererii lor, prin decizia civilă nr. 270/ A din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bihor, a admis apelul intimaților, constatând că dreptul de a cere executarea silita nu este prescris. Sentința civilă nr. 24/2013 - P din 4 iunie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 1 04/35/2012, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată constatând că în cauză nu sunt prezente condițiile impuse de art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. Astfel, nu este îndeplinită condiția triplei identități de elemente, deoarece în Dosarul nr. 930/271/1996 a Judecătoriei Oradea prin sentința nr. 4746 din 28 iunie 2007, instanța s-a pronunțat asupra unei acțiuni care are ca obiect partaj judiciar, iar Dosarul nr. 10238/271/2009 în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 270/A/2011 a Tribunalului Bihor, a avut ca obiect radiere ipotecă. În plus, revizuenții G.M. și G.I. nu mai pot reitera excepția autorității de lucru judecat pe calea revizuirii, deoarece instanța s-a pronunțat asupra excepției în legătură cu soluționarea celei de-a doua cauze. A reținut instanța de revizuire că în considerentele deciziei civile nr. 270/A/2011 a Tribunalului Bihor se face o analiză a susținerilor revizuenților din prezenta cerere de revizuire și se menționează, în mod expres, că nu este prescris dreptul intimaților Z.T.

și Z.I. de a cerere executarea silită, iar în dispozitivul sentinței civile nr. 4746 din 28 iunie 2007 a Judecătoriei Oradea nu s-a dispus cu privire la excepția prescripției dreptului de a cere executarea silita. Tribunalul Bihor a concluzionat că nu există autoritate de lucru judecat, deoarece puterea lucrului judecat reiese din dispozitivul unei hotărâri și nu din considerentele care au participat la lămurirea dispozitivului. Instanța de revizuire a respins, ca inadmisibile, cererile intimaților Z.T. și Z.I. privind obligarea revizuenților la plata unor daune materiale, morale și cominatorii, dat fiind faptul că în calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate modifica cadrul procesual legat de obiectul asupra căruia s-a dezlegat prin hotărârea atacată.

Totodată, a fost respinsă, ca nedovedită, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de intimații Z.T. și Z.I., iar cererea de cheltuielile de judecată solicitate de revizuenții G.I. și G.M., pe motivul că a fost respinsă cererea de revizuire. Prin cererea promovată la data de 17 iulie 2013, revizuenții G.M. și G.I. au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 24/2013 - P din 4 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea cererii, modificarea în totalitate a hotărârii atacate, și admiterea cererii de revizuire, astfel cum a fost formulată.

Prin cererea de recurs, recurenții-revizuenți au reluat motivarea cererii de revizuire formulată, invocând faptul că în cauză se pune problema prescrierii, sau nu, a executării silite pentru sumele de 8000 mărci germane și 3.287.504 ROL, în raport de faptul că prin sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie 2007 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă și irevocabilă, instanța de fond a admis, în parte, cererea de intervenție în interes propriu cu privire la neopunerea numitei Z.I. la acțiunea reconvențională formulată de soțul său, respingând capătul de cerere privind compensarea sumelor care formează obiect al dreptului de ipotecă pe considerentul prescrierii dreptului de a cere executarea silită.

Invocă recurenții revizuenți faptul ca, ulterior, prin acțiunea ce a făcut obiect al Dosarului nr. 10238/271/2009 au solicitat evacuarea intimaților Z. din imobilul situat în Oradea, str. Vagonului și radierea dreptului de ipotecă pentru sumele de 8000 mărci germane și 3.287.504 având în vedere dispozițiile sentinței nr. 4746 din 28 iunie 2007, în fond acțiunea fiind admisă în totalitate. Prin decizia nr. 270/ A din data de 30 septembrie 2011, în recurs, Tribunalului Bihor a schimbată hotărârea primei instanțe în sensul respingerii acțiunii, constatând faptul ca nu s-a prescris dreptul de a solicita executarea silită asupra sumelor indicate. Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2013, înainte de comunicarea hotărârii, intimații Z.T.

și Z.I. au declarat recurs împotriva aceleiași sentințe, motivat ulterior, la data de 24 iulie 2013, prin care au solicitat menținerea hotărârii instanței de revizuire în soluția dată asupra cererii de revizuire și modificarea în sensul acordării intimaților-pârâți a daunelor materiale de 1500 lei, precum și daune morale în sumă de 20.000 euro, în favoarea intimatului Z.T. și de 15.000 euro, în favoarea intimatei Z.I. În privința cererii de daune morale, intimații motivează că acestea se cuvin urmare a faptului că timp de 17 ani au fost târâți de partea adversă în zeci de procese, pentru a se evita plata sumelor ce li se cuvin potrivit hotărârii civile definitive și irevocabile. Sumele respective sunt solicitate și cu titlu de reparație echitabilă pentru costuri, cheltuieli și recompensarea timpului pierdut prin sălile de judecată, precum și pentru suferințele fizice și mentale în raport de vârsta înaintată a părților intimate.

În privința daunelor materiale, intimații motivează că au făcut cheltuieli cu studiul dosarelor și actelor normative, redactare de întâmpinare, concluzii scrise în recurs și alte acte, precum și cheltuieli efectuate cu taxa de timbru, taxa de xerocopiere, tehnoredactare, cheltuieli de transport, bilete de tren. Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenți este nul, raportat la prevederile art. 102 1 alin. (1) lit. c) coroborat cu art. 306 C proc. civ, pentru considerentele ce succed: Motivele de recurs au conținut identic cererii de revizuire, recurenta nefăcând altceva decât să reitereze, în aceeași formă, motivul de revizuire, subsumat dispozițiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ, referitoare la contradicția dintre decizia civilă nr. 270/ A din 30 septembrie 2011 a Tribunalului Bihor, pronunțată în Dosar nr. 10238/271/2009, în raport de sentința civilă nr. 4746 din 28 iunie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 930/271/1996 a Judecătoriei Oradea.

Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Întrucât sentința pronunțată în soluționarea cererii de revizuire este supusă recursului, în condițiile art. 328 alin. (2) C. proc. civ., motivele care pot fi invocate prin. cererea de recurs trebuie să vizeze modul de soluționare dispus prin hotărârea care se atacă - în cazul în speță inadmisibilitatea reținută sub dublu aspect, respectiv al neidentității triplei identități impusă de motivul de revizuire invocat și cel privind discutarea autorității, de lucru, a cărei încălcare este sancționată prin acesta.

Având în vedere ca cererea de recurs nu respectă art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 306 alin. (1) C. proc. civ - neputând fi identificate motive de ordine publică, în sensul alin. (2) al aceluiași articol, dispunând în consecință. În ceea ce privește recursul declarat de intimații Z.T. și Z.M., Înalta Curte urmează să îl respingă, cu următoarea motivare: Recursul analizat nu este lovit de nulitate, întrucât în condițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ. este posibilă încadrarea în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. critica privind greșita soluționare a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, raportat la dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. În ceea ce privește restul criticilor, referitoare ia daune morale și celelalte daune materiale, urmează a se reține aceleași considerente din analiza recursului declarat de revizuenți. Aceasta întrucât în cadrul recursului s-au reluat pretențiile formulate prin cererea adresată instanței de revizuire, fără a se critica modul de soluționare a acesteia - instanța reținând inadmisibilitatea acesteia, motivată de faptul că în calea extraordinară de atac a revizuirii nu se poate modifica cadrul procesual legat de obiectul asupra căruia s-a dezlegat prin hotărârea atacată. Înalta Curte constată că cererea privind cheltuielile de judecată a fost soluționată corect de instanța de revizuire, din perspectiva dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc.

civ. și dovezilor existente la dosar, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Actele depuse în dosarul de recurs nu sunt de natură să infirme decizia de apel sub acest aspect, fiind necesar să se sublinieze și că nu se pot solicita decât cheltuielile de judecată efectuate cu procesul de revizuire, Iar nu și în dosarul de fond. Pentru aceste motive, Înalta Curte urmează să constate că recursul este nefondat și va dispune în consecință, cu aplicarea și a dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în faza recursului nu poate fi admisă față de soluția pronunțată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de revizuenții G.M. și G.I. împotriva sentinței nr. 24/ P din data de 4 iunie 2013 a Curții de Apei Oradea, secția I civilă. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimații Z.T. și Z.I. împotriva aceleiași sentințe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publici, astăzi 18 februarie 2014.